INCREDIBILA INDIE | Un tur condensat, dar fascinant, într-o țară eminamente a contrastelor- sociale, cromatice, olfactive

Anca Deaconescu

 

Am ezitat mult înainte de a ne decide să alegem un circuit de o săptămână în India. Știam din mass-media că este o țară a contrastelor, care fie te încântă, fie îți lasă un gust amar.

Ne-am documentat înainte de plecare, dar nu destul încât să știm că vaccinurile se fac cu câteva luni sau cel puțin cu 6 săptămâni înainte. Nu sunt obligatorii, dar recomandate. Și pentru că ne aflam cu doar o săptămână înainte de a purcede la drum și deci nu mai aveam când să le facem, am citit pe Internet că e obligatoriu să-ți iei în bagaj jumătate de farmacie. Așa că am îngrămădit în două pungi pastile de toate culorile, mărimile și pentru toate afecțiunile, electroliți, carbune activ, fașă, 2 kg de servețele antibacteriene, plus o sticlă de 300 ml gel dezinfectant și două spray-uri împotriva țânțarilor-tigru, care au costat de trei ori mai mult decât două Autan. De ce două? În caz că armate întregi de țânțari năvaleau peste noi, atât eu cât și al meu soț să avem câte o “armă”.

 

India
Intrarea în Taj Mahal, Agra, India

 

Tot pe Internet am citit că, în India, apa de la robinet nu este potabilă și este recomandat a se consuma numai apă îmbuteliată, dar nu de oricine. Se menționau trei mărci, Bisleri, Kinley și Aquafina și ne-am întrebat: ce facem dacă nu avem timp să le căutam prin magazine sau nu găsim? Așa că, ne-am mai pus în bagaj trei baxuri de apă de 500 ml. De asemenea, tot la sugestia unei turiste care bătuse India în lung și în lat, am achiziționat pentru mine un dispozitiv urinal din silicon, care arată ca o pâlnie, pentru că, spunea ea, bacteriile și microbii din toaletele din India sunt agresivi și “sar” pe tine dacă nu stai la jumătate de metru de vasul de toaletă.

Am decolat din Bucuresti la 12.55 și am aterizat la Doha la 17.40. După două ore am luat avionul spre Delhi, unde am ajuns la 01.55, obosiți și anchilozați.

Aeroportul din Delhi ne-a întâmpinat cu un decor din simbolistica yoghină, budistă și hindusă. Vitarka mudra face parte din arta gesturilor sacre, este cunoscută ca “the gesture of debate” și simbolizează fluxul de informații și energie. Mudra este un gest simbolic adecvat, care generează o stare de rezonanță specifică. În vechile texte hinduse cuvântul sanscrit mudra înseamnă sigiliu, pecete, pecetluire. Budismul și hinduismul consideră că destinul nostru sta în mâinile noastre, nu numai pentru că la nivelul palmelor avem anumite linii care pot să ne dea informații despre trecut și despre viitor, ci și pentru că fiecare deget are funcția sa și puterea sa în cadrul organismului nostru.

 

Aeroportul Internațional Indira Gandhi, New Delhi, India

 

New Delhi, metafore și realități

Ne-am întâlnit cu ghidul nostru, Bishan, care ne-a urat “Welcome in the incredible India!” și am părăsit aeroportul, în care aerul condiționat era omniprezent. După doar câțiva pași în atmosfera de afară, am avut primul șoc. Deși era două dimineața, ne-a lovit o căldură atât de umedă, încât instantaneu ni s-a îngreunat respirația și au început să curgă apele pe noi, de parcă intrasem într-o saună umedă. Și am trăit această senzație timp de vreo 20 de minute până când a venit autocarul și ne-am bucurat iarăși de binefăcătorul aer condiționat.

De la aeroport până la hotel am făcut vreo trei sferturi de oră, timp în care am avut primul contact vizual cu India-cea-tristă și semi-adormită, căci străzile erau încă pline de motociclete și mașini: tineri, care dormeau pe marginea drumului, veniți din provincie cu speranța că în zori vor fi aleși de angajatorii care căutau zilieri, clădiri obosite și neterminate, vopsite într-un gri neprietenos, maidane și gunoaie la tot pasul. Însă, când autocarul a intrat în curtea hotelului Radisson, peisajul s-a schimbat radical: arbuști îngrijiți, un gazon impecabil, curățenie lună și indieni puși la patru ace, care ne așteptau. Dupa ce toate bagajele, mici sau mari, au fost scanate, iar noi am trecut prin filtrul de securitate, am intrat în hotelul de patru stele, ne-am luat camerele în primire. Aici ne așteptau două sticle cu apă îmbuteliată Kinley, de câte 500 ml, care, de altfel, au fost înlocuite în fiecare zi cât am stat acolo.  De la însoțitoarea noastră de grup am aflat că șoferul autocarului, cu care urma să călătorim, ne putea vinde apă rece îmbuteliată, tot Kinley, la prețul decent de 100 rupii pentru 3 sticle de câte 500 ml (1 $ = 69 rupii). Ne-am băgat repede la somn, căci după două ore trebuia să ne trezim ca să vizităm Delhi.

Micul dejun tip bufet abunda de mâncăruri specifice, de legume sau carne cu mult sos, cu preponderență picant. Nu exista niciun fel de salam, dar puteai mânca omletă, făcută la cerere, somon afumat, chifteluțe din legume, salate sau fructe.

Ne-am îmbarcat în autocar și am pătruns în nebunia orașului. Primul obiectiv se afla în Old Delhi și era una din cele mai mari moschei din Asia: Jama Masjid, construită de cel care a lăsat posterității mărețul Taj Mahal și anume împăratul mogul Shah Jahan. Moscheea a costat un milion de rupii, a fost realizată în 1656 din marmură și calcar și are o capacitate de 25.000 de persoane. 5.000 de meșteșugari au lucrat la ridicarea ei.

În India, în moschei și temple se intră desculț, așa că ne-am lăsat încălțările afară, în paza unui indian.  După ce am trecut iar prin filtrul de securitate și ne-au fost controlate gențile, am pătruns în incinta a ceea ce a fost considerată o extravaganță arhitecturală. Din păcate fotografiatul era interzis, astfel încât nu am putut-o imortaliza, dar mi-am bucurat ochii cu frumusețea ei. Am fost bucuroși că, la ieșire, încălțările noastre erau încă acolo, căci unii turiști din grup auziseră că pantofii mai atrăgători le fac cu ochiul localnicilor, care n-au nicio reținere să se încalțe cu ei și să lase la schimb încălțările lor.

Apoi, ne-am urcat câte doi în câte-o ricșă, condusă de un localnic, care pedala din răsputeri și am pornit într-o plimbare de vreo cincisprezece minute prin vechiul Delhi.  Am avut parte de adrenalină la maxim, pentru că ricșarii treceau milimetric unii pe lângă alții și tot milimetric pe lângă motociclete și mașini, de, în câteva rânduri, am fost ferm convinsă că ne vom ciocni. Ricșarii însă au o abilitate în a demara, a pedala și a se feri de ceilalți, care ne-a uimit. Am trecut prin bazarul în care se vindeau pături lângă saci de ciment, lângă gunoaie, lângă cuverturi, lângă nisip, papuci, sandale, șaluri și sariuri și iar gunoaie. Am trecut apoi pe lângă un indian care îi cânta din fluier unei cobre. Și pe lângă localnici care găteau în stradă. Iar tot acest amestec era asezonat cu un vacarm de nedescris produs de claxoanele tuturor mijloacelor de transport din trafic, care viermuiau într-un ritm amețitor.

 

Old Delhi, India

 

Old Delhi, India

 

Old Delhi, India

 

Old Delhi, India

 

În India claxonatul nu este un moft, sau o încălcare a regulilor rutiere. Acolo, orice participant la trafic, că este pe două sau mai multe roți, claxonează, pentru a-și face anunțată prezența. De puține ori cel claxonat se dă la o parte, el fiind ocupat să-l claxoneze pe cel din fața lui.

Ne-am continuat drumul cu autocarul și am părăsit Old Delhi, pentru că următoarele noastre obiective se aflau în partea nouă a orașului. Aici peisajul se schimbă radical. Întinse spații verzi, prin care se joacă maimuțe, piațete aerisite, clădiri impunătoare, cum sunt cea a Parlamentului sau reședința Președintelui (fosta reședință regală) și o curățenie lună. Traficul nu este nici pe departe cel din vechiul oraș, iar zonele rezidențiale, în care trăiesc indienii din clasa medie-superioară și superioară, cu vile albe, grădini și alei betonate, sunt împrejmuite cu garduri de beton, pe care sunt înșirați vălătuci de sârmă ghimpată, iar la intrare este barieră și un paznic.

 

New Delhi, India

 

India
New Delhi, India

 

India
New Delhi, India

 

Minaretul Qutub, cel mai înalt minaret de cărămidă din lume (73 de metri) este un turn spectaculos, gravat cu versuri din Coran, construit în 1199 de către Qutb-al-Din-Aibak în cinstea victoriei în fața regilor hindusi. Minaretul se află în curtea complexului celei mai vechi moschei din Delhi. Construcția ei a început în 1193 și a fost realizată din rămășițele a 27 de temple hinduse și jainiste. Etajele minaretului sunt despărțite de balcoane ornate cu ‘mucarnas’ (stalactite ornamentale). Pasaje din Coran, de o frumusețe aparte, sunt sculptate circular, în partea inferioară a turnului.

 

Minaretul Qutub, Delhi, India

 

India
Minaretul Qutub, Delhi, India

 

India
Minaretul Qutub, Delhi, India

 

India
Minaretul Qutub, Delhi, India

 

India
Minaretul Qutub, Delhi, India

 

Mormântul împăratului mogul Humayun, construit în stil persan la cererea văduvei acestuia, a fost sursa de inspirație pentru Taj Mahal. Ferestrele, o adevarată dantelărie în gresie roșie, permit circularea aerului, astfel încât interiorul să fie în permanență aerisit.

 

India
Mormântul Împăratului Humayun, New Delhi, India

 

India
Mormântul Împăratului Humayun, New Delhi, India

 

Nu puteam încheia călătoria nostră prin Dehli fără să vizităm mormântul lui Mahatma Gandhi, liderul mișcării de independență a Indiei în perioada ocupației britanice, părintele spiritual al Indiei moderne și cel mai iubit dintre indieni.

 

India
Mormântul lui Mahatma Gandhi, New Delhi, India

 

Deși era cu puțin trecut de orele 17.00, începuse să se amurgească, dar umiditatea era la fel de supărătoare ca în miezul zilei. Am ajuns la hotel transpirați, șocați de trafic, dar și încântați de tot ceea ce văzusem în Delhi. Cina, tot bufet, ne-a întrecut așteptările: supe creme, pui, miel și vită cu legume și sosuri din bucătăria internațională, dar și din cea locală, toate extrem de gustoase, iar anumite feluri picante. Nu le-am reținut numele, dar un preparat avea să mă urmărească obsesiv până în România, unde am simțit nevoia să-l experimentez: renumitul pui Tikka Masala, asupra căruia voi reveni un pic mai târziu. Iar prăjiturile au fost de mare concert: halva de mango, care arăta precum gemul nostru de gutui, un fel de halviță din cocos, mousse-uri de căpșuni și ciocolată, ornate cu fructul pasiunii și multe alte delicii, în fața cărora n-am putut rezista.

 

Jaipur, “Orașul Roz”

A doua zi am plecat spre Jaipur, sau Orașul Roz, cum i se mai spune, construit în 1727 de maharajahul Sawai Jaisingh II. Inițial în oraș predomina culoarea gri deschis, însă, în 1883, în cinstea vizitei prințului Albert, aceasta a fost schimbată în roz, culoarea de bun venit.

Pe drum, ne-am oprit pe autostradă să mâncăm de prânz. Însoțitoarea de grup ne-a recomandat pui Tikka Masala, avertizându-ne însă că, spre deosebire de preparatele de la restaurantul hotelului, acesta este extrem de picant, adică așa cum mănâncă localnicii. Pentru ca eram foarte curioși ce înseamnă “extrem de picant” eu împreună cu al meu soț am comandat o porție, care era suficientă pentru amândoi, plus câteva lipii Naan cu usturoi. Lăsând la o parte că era nu numai extrem de picantă, dar și extrem de fierbinte, acel amestec de iaurt, legume și condimente, în care fusese marinat puiul, avea un gust dumnezeiesc.

După masă ne-am urcat în autocar și ne-am continuat drumul, nu așa de rapid precum ne-am imaginat. Pe autostradă se plimba în voie o turmă de camile. Claxonul nu le-a deranjat, astfel încât am așteptat până ce indianul care le însoțea le-a convins să ne facă loc.

 

India
Drumul spre Jaipur, India

 

India
Drumul spre Jaipur, India

 

În drum spre Jaipur am trecut printr-un orășel, în care lumea făcea cumpărături din piață. Pe jos, pe lângă noroi și gunoaie, vânzătorii aveau marfa întinsă pe prelate. Cumpărătorii nu aveau nicio reținere să se aprovizioneze, iar vacile… să saliveze.

 

India
India

 

India
India

 

Jaipur este faimos pentru forturile și palatele glorioase, grădinile luxuriante, multă culoare dată de sariuri, turbane și bazare în care totul se negociază (ca în toată India, de altfel).

Fort Amber se află aproape de Jaipur, pe o colină. Am urcat călare pe elefanți. Am avut o reținere la început, fiindu-mi milă de bietele animale, dar am aflat că plimbarea durează numai 15 minute, iar elefanții muncesc numai între 8 și 11, după care fiecare mahout, își ia animalul și-l duce acasă, la hrană și odihnă. Urcarea se poate face și cu jeep-ul, dar prin spatele fortului, însă drumul este foarte prost. De coborât se coboară cu mașinile.

 

India
Fort Amber, India

 

India
Fort Amber, India

 

India
Fort Amber, India

 

Cele 15 minute au trecut repede și, din păcate nu m-am bucurat pe deplin de acea plimbare, pentru că nenumărați localnici alergau pe lânga noi și încercau să ne convingă să cumpărăm sculpturi în lemn, reprezentând în principal elefanți, dar și cămile și bufnițe. Altul ne-a pozat în diverse ipostaze – cu sau fără pălărie, cu mâinile în sus, cu părul pe spate, cu elefantul salutând prin ridicarea trompei. La întoarcere, ne-a așteptat în parcare și ne-a convins să cumpărăm albumul, format din zece fotografii, al cărui preț l-am negociat de la 2.000 la 500 de rupii.

Ajunși sus, am intrat pe una dintre porțile fortului în curtea interioară, unde am fost “debarcați” și înconjurați instantaneu de alți vânzători de suveniruri: brățări, picturi pe așa-zisa mătase, vederi, pliante cu informații istorice și fotografii ale fortului, pixuri îmbrăcate în mărgele și multe altele.

Fortul a început să fie construit în 1592 de către regele Man Singh, comandant în armata marelui împărat mogul Akbar. Lucrările au fost continuate încă 20 de ani de către regii Mirza Raja Jai Singh și Sawai Jai Singh. Materialele folosite au fost gresia și marmura, iar stilul, un amestec de hindus și mogul. Complexul este vast și începe cu curtea interioară, în care se adunau soldații și unde aveau loc parade militare. Urcând scările spre poarta care duce la Palatul Regal, am pătruns în altă curte interioară, în care se afla Diwan-i-Am, sau Holul pentru audiențe publice, unde maharajahul asculta plângerile supușilor.

Ne atrage atenția o poartă decorată cu motive tipice artei Rajput, deasupra căreia este reprezentat Zeul Înțelepciunii,  Lord Ganesha, cel cu cap de elefant, una din cele mai cunoscute și mai venerate zeități hinduse, despre care se spune că îndepărtează obstacolele și oferă bunăstare. La etaj a fost construit un culoar, de unde doamnele puteau privi prin ferestrele dantelate din gresie, la ceea ce se întâmpla în curtea interioară, fără însă a fi zărite. Cea mai spectaculoasă construcție din incinta fortului mi s-a părut Palatul Oglinzilor (Sheesh Mahal), denumit astfel pentru că pereții și tavanul sunt încrustați cu motive de oglindă, pentru iluminare fiind suficientă lumina unei singure lumânări, care se reflectă în multitudinea de oglinzi.

 

India
Fort Amber, India

 

India
Lord Ganesha, Fort Amber, India

 

India
Palatul Oglinzilor, Fort Amber, India

 

India
Palatul Oglinzilor, Fort Amber, India

 

India
Palatul Oglinzilor, Fort Amber, India

 

Tot în Jaipur am admirat Palatul Vânturilor (Hawa Mahal), construit de maharajahul Sawai Singh II, o clădire de culoare roz, pe cinci nivele, cu 953 de ferestre, care permiteau o bună ventilație interioară și prin care doamnele de la palat puteau privi afară, fără a fi observate.

 

India
Palatul Vânturilor, Jaipur, India

 

Pașii ne-au purtat apoi în complexul de clădiri care, pe vremuri, era Reședința Regală a maharajahului. Ansamblul, constuit în 1729 îmbină elemente arhitecturale hinduse și europene. În prezent palatul găzduiește o impresionantă colecție de arme, costume, covoare, uniforme militare și obiecte ce au aparținut familiei regale. Din curtea interioară se pot admira cele patru uși, fiecare având o temă diferită, reprezentând cele patru anotimpuri și zeii hinduși: ușa cu păuni – toamna și Lord Vishnu, ușa lotus – vara și Lord Shiva-Parvati, ușa verde – primăvara și Lord Ganesha și ușa trandafirilor – iarna și zeița Devi.

 

India
Palatul Regal, Jaipur, India

 

India
Palatul Regal, Jaipur, India

 

India
Palatul Regal, Jaipur, India

 

Un alt obiectiv interesant este Jantar Mantar- Observatorul Astronomic, construit în 1726, tot de Sawai Singh. Este un ansamblu ciudat de structuri de piatră, care a furnizat informații destul de exacte despre corpurile cerești, fără telescoape și alte instrumente folosite la acea vreme în Europa. Jantar Mantar reprezintă numele a trei din cele cinci observatoare construite de maharajah. Din cele patru instrumente ale observatorului, Samrat yantra-cadranul solar cu ore egale, Rama yantra, Jayaprakash yantra și Mishra yantra, primele trei au fost inventate chiar de Sawai Singh și au fost folosite la realizarea unor almanahuri și tabele astronomice exacte.

 

India
Observatorul Astronomic, Jaipur, India

 

India
Observatorul Astronomic, Jaipur, India

 

Nu puteam părăsi Jaipur, fără să vizităm Galta Ji – Templul Maimuțelor. Amplasat la 10 km de oraș, templul a fost construit în jurul unui izvor a cărui apă este considerată sfântă. Apa de aici alimentează cele câteva piscine în care pelerinii fac baie ca să își spele păcatele. Complexul este străjuit de stânci, pe care locuiesc mii de maimuțe. Un localnic le cheamă printr-un strigăt aparte și tot el le dă turiștilor banane, pentru a le atrage pe haioasele creaturi. Maimuțele sar pe umerii “oaspeților”, le smulg bananele, le decojesc și le mănâncă, după care se fac nevăzute.

 

 

India
Templul Maimuțelor, Jaipur, India

 

India
Templul Maimuțelor, Jaipur, India

 

India
Templul Maimuțelor, Jaipur, India

 

India
Templul Maimuțelor, Jaipur, India

 

India
Templul Maimuțelor, Jaipur, India

 

Fatehpur Sikri, “Orașul Victoriei”

În următoarea zi, dis de dimineață, plecăm spre ultima destinație a călătoriei noastre: Agra. Pe drum ne oprim să vizităm Fatehpur Sikri, care, în secolul al XVI-lea, era capitala imperială a lui Mughal Akbar.  Se spune că, deși ajuns la vârsta matură, împăratul nu reușea să aibă niciun moștenitor. Așa că a plecat în pelerinaj în orașul Sikri, la sfântul sufit Shelkh Salim, care l-a binecuvântat și, astfel, a avut trei fii. Drept mulțumire, Akbar a hotărât să mute aici capitala imperiului său. Construcția “Orașului Victoriei”, cum a mai fost numit, a început în 1571 și a durat doi ani. Clădirile, al căror stil îmbină arhitectura hindi cu cea persană, dar și musulmană, au fost realizate din gresie roșiatică, extrasă chiar din platoul stâncos pe care s-a ridicat întregul complex.

Akbar abandonează Fatehpur Sikri în 1585 din cauza secării fântânilor, dar și urmare a campaniilor împotriva triburilor afgane. Ruinele au rezistat în timp, fiind aproape neschimbate, iar dantelăriile în gresie impresionează și în ziua de azi. Cele mai importante clădiri ale ansamblului sunt moscheea Jama Masjid, Buland Darwaza – poarta de 55 de metri din peretele de sud al moscheii, mormântul lui Salim Chishti, Sala de audiențe publice și Sala de audiențe private.

 

India
Fatehpur Sikri, India

 

India
Fatehpur Sikri, India

 

India
Fatehpur Sikri, India

 

India
Fatehpur Sikri, India

 

Taj Mahal, magnetul de turiști al Indiei

Ultima zi a periplului nostru ne-a găsit în Agra și a fost dedicată piesei de rezistență a Indiei: Taj Mahalul.

Deși era doar ora 8:00, la intrarea principală, unde era filtrul de securitate, zeci de pelerini indieni, de toate vârstele, triști și abătuți sau veseli și nerăbdători, erau deja prezenți și asteptau să intre în complex.

 

India
Intrarea la Taj Mahal, Agra, India

 

INdia
Intrarea la Taj Mahal, Agra, India

 

În 1631, Împăratul Imperiului Mogul, Shan Jahan, distrus de moartea soției sale, Mumtaz Mahal, la nașterea celui de al 14-lea copil, se hotărăște să ridice un mausoleum grandios, în amintirea celei care i-a fost nu numai consoartă, ci și un sfetnic politic inteligent și abil. Despre Taj Mahal s-au scris multe,  un poet englez l-a descris ca fiind “dragostea unui împart încrustată în piatră”, iar Rabindranath Tagore obișnuia să spună că este “o lacrimă pe obrazul timpului”.

Construit de circa 20.000 de muncitori, pe parcursul a 22 de ani, din marmură albă, adusă de la mare distanță cu ajutorul a peste 1.000 de elefanți, mausoleul este una dintre cele mai faimoase clădiri din lume, fiind inclusă pe lista celor 7 minuni ale lumii noi. Stilul arhitectonic împrumută elemente din arta hindusă, indiană și persană.

Intrarea în complex se face printr-o poartă impunătoare, care este bordurată în piatră neagră cu versete din Coran și care nu-ți lasă privirea să pătrundă dincolo de ea, astfel ca surpriza să fie deplină.  Între poartă și palatul-mausoleu se întind grădini minunate și fântâni arteziene.

 

India
Taj Mahal, Agra, India

 

India
Taj Mahal, Agra, India

 

India
Taj Mahal, Agra, India

 

India
Taj Mahal, Agra, India

 

India
Taj Mahal. Agra, India

 

India
Taj Mahal, Agra, India

 

Shan Jahan și-a dorit simetrie pentru întregul ansamblu, astfel că domul-mausoleu și cele patru minarete care-l încadrează și care sunt așezate pe o terasă de marmură, plus cele două moschei (care de fapt e una, cealaltă fiind construită doar pentru simetrie) au respectat dorința acestuia. O singură excepție există: mormântul împăratului, care a fost construit 35 de ani mai târziu, lângă cel al soției, aflat în centru, ambele încrustate cu măiestrie cu pietre prețioase și semiprețioase. Acestea fac ca, în lumina lunii și a soarelui abia răsărit, domul să își schimbe culoarea.

Marmura albă și translucidă a fost încrustată cu pietre prețioase și semiprețioase printr-o tehnică primitivă, păstrată până în ziua de azi și pe care am văzut-o la o fabrică de produse din marmură. Pentru acest procedeu se folosesc turcoaze, agate, perle, jad, safire, ametiste, coral și carneol (sau cornalită, care este un cuarț portocaliu, translucid ce lasă lumina să treacă și despre care se credea că apără oamenii de certuri, calmează nervii și aduce fericirea).

Pietrele prețioase sau semiprețioase se taie în foițe subțiri, cu ajutorul unei sfori diamantate. Apoi, foițele se prelucrează pe un polizor îngust diamantat și el, dându-li-se formele cerute de model. Pentru că anumite elemente ce urmează a fi încrustate în marmură au dimensiuni milimetrice, lucrătorii trebuie înlocuiți după șase luni, pentru că nu mai au burice la degetele mâinii cu care țin foițele.

Rezultatul este artă pură. Nu-ți vine a crede că acele flori, frunze, păuni, Taj Mahaluri și multe alte reprezentări sunt pietre încrustate și nu picturi. În magazinul de prezentare, unde obiectele finite, fie ele scrumiere, casete de bijuterii, fructiere, vaze, tablouri sau măsuțe de cafea te lăsau efectiv mut de uimire și admirație, nu am avut voie să facem fotografii, însă în atelier am putut poza niște mostre.

 

India
Atelier de prelucrare a pietrelor prețioase și semiprețioase, Agra, India

 

India
Atelier de prelucrare a pietrelor prețioase și semiprețioase, Agra, India

 

India
Atelier de prelucrare a pietrelor prețioase și semiprețioase, Agra, India

 

India
Atelier de prelucrare a pietrelor prețioase și semiprețioase, Agra, India

 

Am vizitat și o fabrică de covoare și țesături din bumbac, cașmir și mătase și am văzut etape ale fabricării unui covor. Am aflat că realizarea unui covor durează 6 luni. Toată munca se face manual. Lucrătorii primesc materia primă: lâna de camilă, cașmir sau mătase și realizează covorul acasă, pe un război pe care fiecare fir este prins manual și apoi tăiat cu un cuțitaș. Când e gata, covorul este adus la fabrică, unde este ars tangențial cu o lampă, în primul rând pentru a se testa dacă materialul este cel original (pentru că materialele naturale nu iau foc) și apoi pentru a se curăța de scamele de la suprafață. Apoi urmează periatul, spălatul și tunsul, toate fiind operațiuni făcute manual. Covorele sunt superbe. În cele de cașmir, groase și pufoase, simți cum ți se afundă piciorul, iar pe cele de mătase ți-e milă să calci, după ce le simți finețea.

 

India
Agra, India

 

India
Agra India

 

India
Agra, India

 

India este o experiență care merită trăită o dată în viață. Este un loc plin de contradicții. Iar cea care m-a bulversat este vaca sfântă. Se spune că sfințenia vacii vine din vremurile în care multe femei mureau la naștere, astfel încât tații erau nevoiți să-și crească singuri copiii, iar vaca era cea care-i hrănea pe cei mici. Ajutorul vacii a fost considerat un dar al zeilor și uite-așa animalul a devenit de neatins. La propriu.

Atâta vreme cât dau lapte sau sunt bune la muncă, sunt hrănite și îngrijite. În momentul în care devin inutile, sunt lăsate pe stradă și e treaba lor cum supraviețuiesc. Omorârea premeditată a unei vaci se pedepsește cu închisoare pe 25 de ani, iar din culpă, cu multe rugăciuni la multe temple. Vederea bietelor creaturi, numai piele și os, căutând ceva de mâncare prin mormane de gunoaie, m-a întristat și m-a făcut să mă întreb ce zei sunt aceia care interzic sacrificarea unei vaci inutile și asigurarea, astfel, a hranei pentru o întreagă familie, dar aprobă condamnarea ei la moarte prin inaniție?

Pe de alta parte, indienii consideră că trăiesc în țara cu cea mai mare democrație, în care oamenii și animalele pot face ce vor, respectiv, dacă porcii, vacile și caprele vor să se plimbe prin oraș sau să se odihnească într-o intersecție, este dreptul lor și sunt libere s-o facă. De aceea, ei sunt pregătiți să petreacă în trafic ore întregi.

 

India

 

India
India

 

India
India

 

Și că veni vorba despre trafic, la întoarcerea din Agra, am facut 2 ore până la intrarea în Delhi și încă 3 ore, ca să-l traversăm și să ajungem la hotel.

 

 

Semnează și tu pe harta experiențelor autentice!

Iubești să descoperi oameni și locuri noi? Ești călător amator, blogger sau colinzi lumea prin prisma jobului?
Hai să ne împărtășești experiențele tale de călătorie, exact așa cum le-ai trăit!

Trimite-ne poveștile și recomandările tale pe office@dailyescape.net și intră în comunitatea călătorilor dedicați și informați!

MORE NEWS