Iubim Mexicul. În special Peninsula Yucatan. O spun ori de câte ori am ocazia și o repet și acum pentru cine nu ne cunoaște. A doua oară am ajuns aici în timpul pandemiei (ianuarie 2021). După 10 ani, am găsit Peninsula Yucatan mult mai dezvoltată, mai aglomerată, dar la fel de seducătoare. Iar noi, mai experimentați în ale călătoritului, am fost mult mai curajoși în a o descoperi mai profund. Nu mai pun la socoteală lista cu restanțe pe care nu le-am putut bifa prima oară pentru că băieții erau tare mici.
Am plecat din Madrid cu Aeromexico și ne-am întors, forțat, prin Frankfurt cu Lufthansa … povești d’ale pandemiei cu reguli schimbate peste noapte… povestesc mai jos (just for fun) cum aveam cazare rezervată în Valencia și am ajuns să ne plimbăm prin Mexico City 😊
Revenind, am ajuns la Cancun cu o escală scurtă în Mexico City. Nu am avut probleme la intrarea în țară, la ieșire mi-a fost verificat pașaportul mai atent – sunt singura din familie cu pașaport românesc și, din păcate, românii au încă o reputație foarte proastă în Mexic.
De data aceasta, am împărțit vacanța în patru experiențe complet diferite (au fost cinci până la urmă, cu neprevăzuta de la final 😊 și a fost una dintre cele mai reușite călătorii ale noastre.
- Informații utile pentru o călătorie DIY în Peninsula Yucatan
- Cât de riscant este să conduci, ca turist, în Peninsula Yucatan
- Insula Holbox, un loc boem la superlativ
- Tulum, satul pescăresc transformat într-una dintre cele mai cool destinații mexicane
- Spectacolul naturii la cenota Dos Ojos
- Coba – misterioasa metropolă antică din Jungla Maya
- Două zile în Nuevo Durango, oaspeți ai unei familii de mayași din inima junglei
- Punta Laguna, rezervația salvată de comunitate. În vizită la maimuțele păianjen
- Xcaret, un simbol al Rivierei Maya
- Xplor, un parc de aventură cum altul nu-i
- Complet nepregătiți pentru o aterizare “forțată” în Mexico City
INFORMAȚII UTILE PENTRU O CĂLĂTORIE DIY ÎN PENINSULA YUCATAN
***Peninsula Yucatan reprezintă extremitatea sud-estică a Mexicului. Desparte Golful Mexic de Marea Caraibilor. Se întinde pe aproape 200.000 km2. Cuprinde 3 state mexicane: Yucatan, Quintana Roo și Campeche, dar și părți importante din Belize și Guatemala.
*** Peninsula Yucatan are 1100 de km de coastă și unele dintre cele mai frumoase plaje din lume
***O suprafață importantă din peninsulă este, în continuare, acoperită de junglă. Pădurile tropicale de aici sunt, ca întindere, în top 10 la nivel mondial.
***Peninsula Yucatan este frecvent asemănată cu un schweizer. Relieful său este unul carstic, format din roci calcaroase. Întreaga zonă este străbătută de o rețea de râuri subterane care a creat, în timp, o mulțime de peșteri și doline, adică vestitele cenote. Peninsula Yucatan are cele mai multe cenote din lume, peste 8000, mare parte neexplorate încă.
*** Înainte de sosirea spaniolilor, peninsula se numea Mayab, cuvânt care înseamnă “plat” în dialectul mayaș. Istoria modernă a Yucatanului a început undeva prin 1500, când coasta de est a peninsulei a fost descoperită de un aventurier spaniol, în timpul unei expediții de vânătoare de sclavi. Cucerirea peninsulei a început 10 ani mai târziu. În timpul perioadei coloniale, Yucatanul a rămas o parte îndepărtată și neimportantă a Viceregatului Noua Spanie, a cărui capitală era, apropo, Mexico City.
*** Yucatan și-a declarat de două ori independența în secolul XIX. Timp de aproape 10 ani, pe harta lumii a existat Republica Yucatan. Când peninsula a fost din nou alipită Mexicului, băștinașii mayași s-au retras în Quintana Roo, un stat aflat în inima junglei, aproape nelocuit la începutul anilor 1900.
***Până în secolul al XX-lea, Yucatanul a fost mai strâns legat de Europa și de SUA decât de restul Mexicului. Singura legătură cu lumea exterioară era pe mare. Prima cale ferată care a legat peninsula de restul Mexicului a fost construită în anii 1950, iar prima autostradă, 10 ani mai târziu. Aeroporturile internaționale din Cozumel și Cancun au apărut în anii 1980, moment în care veniturile din turism au început să crească semnificativ. Acum, în Yucatan, sunt 8 aeroporturi (5 internaționale, 3 interne), plus o rețea feroviară nouă și destul de controversată care traversează peninsula.
***Peninsula Yucatan a fost inima civilizației Maya. Regiunea are și acum o populație predominant mayașă. Din cele 2,3 milioane de locuitori, mai mult de jumătate sunt mayași sau descendenți ai populației indigene. Mulți ani, băștinașii au evitat să fie numiți „mexicani”. Nici acum nu-i prea onorează generalizarea. Comunitățile de mayași populează centrul peninsulei și fac eforturi să-și păstreze identitatea, cultura și tradițiile. Sunt extrem de prietenoși și ușor de identificat, atât prin prisma trăsăturilor, cât și a staturii.
***Mii de ruine mayașe sunt în peninsula Yucatan, majoritatea sunt șantiere arheologice active. Printre cele mai renumite sunt siturile Uxmal și Chichen-Itza, ambele incluse în patrimoniul UNESCO – ultima, considerată una dintre cele 7 noi minuni ale lumii. Alături de ele, siturile de la Coba, Tulum, Ek Balam ori Calakmul sunt fascinante.
***Peninsula Yucatan este o destinație relativ sigură. Mai sigură pentru turiști decât multe dintre regiunile Mexicului continental. Sunt frecvente filtrele de poliție pe șosele. Jafurile, înșelătoriile și corupția polițiștilor ar fi principalele pericole. Sunt câteva sfaturi și măsuri de precauție recomandate, despre care am povestit mai jos.
***Peninsula Yucatan este una dintre cele mai călduroase regiuni ale Mexicului. Cu o climă tropicală, verile (iunie – octombrie) sunt fierbinți și umede, cu ploi tropicale. Există risc semnificativ de uragane în august și septembrie. Din noiembrie până în februarie, temperaturile scad (aprox. 28-30 grade ziua și 15 grade noaptea), iar ploile se răresc. Iar între martie și mai este extrem de cald și, teoretic,mai uscat.
***De mai bine de 10 ani, sunt probleme serioase cu algele în toată zona Caraibilor și în Golful Mexic. Încălzirea globală și poluarea ar fi printre cauze… Peninsula Yucatan este și ea puternic afectată. Fenomenul, ce are efecte devastatoare pentru mediu și economii, nu poate fi prezis, dar îi poate fi estimată amplorea. În 2023, s-a manifestat cel mai agresiv – cercetătorii au estimat că masa de sargase s-a întins pe o suprafață de 8000 km, din Africa până în Golful Mexic, pe plajele din Florida. Sunt centre de cercetare care monitorizează evoluția și intensitatea valurilor de alge și care fac estimări pe perioade scurte de timp. Masele de sargase sunt urmărite prin satelit. De asemenea, comunitățile afectate au dezvoltat hărți și grupuri online de informare a turiștilor, iar antreprenorii locali se întrec în a găsi întrebuințări munților de alge.
***Moneda locală este peso-ul mexican (1 $ = 18,41 MXN – iunie 2024). Se poate plăti și cu cardul la hoteluri, restaurante și magazine mari, în rest e bine să ai cash. Atenție, nu primiți bancnote uzate sau rupte, nu le veți putea folosi mai departe. Grijă și ce bancomate folosiți. Evitați-le pe cele de pe stradă, scoateți cash de la ATM-urile din interiorul băncilor sau al marilor magazine.
*** Ani buni furturile din bancomate au fost la ordinea zilei în cele mai turistice zone din Yucatan. Fraude cibernetice, ATM-uri false sau măsluite, carduri clonate, turiști cu conturi golite. O anchetă internațională mamut a reușit să destructureze o bandă de infractori condusă de cetățeni români. Nu detaliez, poate vă amintiți scandalul. Din păcate, are legătură cu faptul că turiștii români încă sunt verificați strict la graniță, unora chiar li se interzice, pe nedrept, accesul în țară.
*** Și ca să termin într-o notă spicy… Yucatan este cel mai mare producător și exportator de ardei iuți super picanți. Vestiții Habanero sunt originari din peninsulă și, evident, bine înfipți în bucătăria locală. Pe care chiar nu trebuie să o ratați
CÂT DE RISCANT ESTE SĂ CONDUCI, CA TURIST, ÎN PENINSULA YUCATAN
Am închiriat mașină pentru ambele săptămâni, altfel nu puteam să finalizăm traseul pe care îl gândisem. Așa că am studiat bine discuțiile din toate unghiurile referitoare la starea drumurilor, reguli de circulație, dar și cât de sigur este pentru un turist să conducă în această parte a Mexicului.
Să o luăm cu începutul. Oferta companiilor care închiriază mașini este bogată, dar sunt și multe capcane pe piața rent a car din Mexic. De la depozite mari la diverse taxe ascunse. Mi-a luat ceva să-mi fac o idee și aici au fost de mare ajutor experiențele împărtășite de turiști din toată lumea pe diverse grupuri specializate. Cel mai repetitiv sfat primit a fost să nu apelăm la agențiile din aeroport. După o documentare serioasă și mai multe cereri de ofertă, Alex a ales Avant rent a car, o companie mică, locală, ce a fost foarte fair în comunicarea pe care am purtat-o pe email/whatsapp. Nu avea birou în aeroport, ci la 10 minute distanță. Am fost preluați de la aeroport și conduși la sediul firmei pentru întocmirea actelor. Am plătit pentru 13 zile în jur de 400 de dolari, fără costuri ascunse, cu asigurare full și cu un depozit de vreo 200 de dolari care ni s-a returnat când am adus mașina. Mai mult, am primit toate informațiile și sfaturile necesare despre regulile de circulație din Mexic, indicații pentru traseu și un număr de telefon de urgență la care i-am fi putut apela 24/24. Mult mai mult decât ne-am imaginat.
Ne-au zis să-i sunăm inclusiv dacă ne oprește poliția, știut fiind gradul de corupție din rândul polițiștilor mexicani. Am trecut prin multe filtre, dar nu am fost opriți, din fericire. Da, pe șoselele principale, filtrele poliției și ale armatei sunt uzuale. Cel mai important e să respecți viteza si să poarte toată lumea centurile de siguranță, ca să nu aibă motiv să te oprească. Și să nu parchezi aiurea… Noi nu am avut nicio interacțiune cu poliția, am citit însă inclusiv despre experiențe cu polițiști corupți, chiar și falși care îți cer diverse sume pentru abateri inventate.
Drumurile sunt destul de bune în Peninsula Yucatan. Una dintre cele mai mari probleme o reprezintă limitatoarele de viteză cu care sunt împânzite mai toate străzile. „Cocoașele” de pe drumurile mexicane sunt mai mari decât cele folosite în Europa și câteodată sunt prost sau deloc semnalizate. Dacă nu ești atent la drum, te zdruncini bine și sunt șanse mari să distrugi mașina. Când ni s-a atras atenția, am luat-o ca pe o exagerare, dar chiar a fost un motiv de stres…
În rest, am evitat sa conducem noaptea, nu am luat autostopiști (nici nu aveam loc…), așa cum am fost sfătuiți, am avut tot timpul grijă să alimentăm din vreme, mai ales când am traversat jungla și am fost cu ochii în patru la benzinării unde citisem că turiștii au tot felul de experiențe neplăcute. Atenție și la taximetriști. Evitați să vă urcați în taxiuri luate direct de pe stradă, am citit tot felul de întâmplări urâte, nu din Peninsula Yucatan, ci din Mexico City, dar prudența e importantă oriunde în Mexic.
E bine de știut că în cazul în care aveți probleme cu mașina pe drum, puteți suna la 078 – este numărul de urgență al Angeles Verdes – o organizație guvernamentală ce ține de ministerul turismului și care, teoretic, are program non stop de intervenții pe șosele, în sprijinul turiștilor care sunt în impas. Există și o aplicație (Google Play) Angeles Verdes cu ajutorul căreia se poate face localizarea exactă a celor care solicită asistență rutieră.
În Mexic, numărul de urgență este 911. De asemenea, statul Quintana Roo (Cancun, Playa del Carmen, Tulum, Cozumel etc) are propria aplicație “Guest assist” pe care e bine să o aveți la îndemână. Autoritățile mexicane actualizează, în aplicație și pe site, informațiile privind serviciile de urgență și de asistență pentru turiști.
Ca o scurtă concluzie, e safe pentru turiști să conducă în Peninsula Yucatan, cu măsurile clasice de precauție și respectând regulile locale de circulație. Noi am făcut și o aroganță – am lăsat mașina patru zile într-o parcare cât am fost pe insula Holbox și am găsit-o foarte ok. Povestesc pe larg imediat.
INSULA HOLBOX, UN LOC BOEM LA SUPERLATIV
Insula Holbox („Holboş”) a fost revelaţia celei de-a doua vizite în Mexic. Paradisul secret despre care citisem atât de multe lucruri nu mai e… secret de ani buni. I s-a dus vestea în rândul turiştilor, în special al acelora care caută să se bucure de natură şi mai puţin de lux. Este un loc încă puţin dezvoltat, dar absolut spectaculos şi, dacă ai noroc de vreme bună, peisajele sunt de poveste. La fel și atmosfera. Am prins un final de ianuarie senin, cu soare şi foarte puţin vânt, iar natura ne-a rezervat un spectacol desăvârşit.
A fost prima noastră oprire pe traseul de anul acesta prin Peninsula Yucatan. Insula Holbox se află la doua ore şi jumătate de aeroportul din Cancun. Se ajunge relativ uşor, fie cu transportul în comun, fie cu taxi sau transfer privat. Noi, cu mașina, am făcut mai puţin de două ore din Cancun la Chiquila, localitatea – port de unde pleacă feribotul spre Holbox. Drumul a fost bun, deloc aglomerat. Din cei 140 de km, cam jumătate au fost pe autostradă. Ne-am făcut ceva griji în privința parcării. Pe insulă autoturismele clasice sunt interzise. Trebuia să găsim un loc sigur unde să lăsăm maşina cele patru zile cât urma să stăm pe insula Holbox.
Ne-am făcut griji degeaba. Toată localitatea Chiquila este de fapt o imensă parcare. Succesul de care se bucură peticul de pământ alăturat a readus la viaţă şi micul port. Localnicii s-au orientat şi şi-au transformat curţile în parcări cu plată, iar proprietarii stau înşiraţi de-a lungul drumului cu steguleţe colorate şi îi invită pe turişti să le găzduiască maşinile. Parcarea pe zi costă 100 de pesos, aproximativ 5 dolari.
Sunt două linii de feribot care circulă din jumătate în jumătate de oră din portul Chiquila spre insula Holbox. Biletul costă 7 dolari. Traversarea lagunei Yalahau durează 20-25 de minute.
Insula Holbox se află în nordul Peninsului Yucatan şi face parte din Rezervaţia Yum Balam, cea mai mare rezervaţie naturală din Mexic. Insula are 40 km lungime şi aproximativ 1,5 km lăţime. Peste 75% din suprafaţa sa este acoperită de păduri de mangrove şi plaje pustii.
Holbox este un sanctuar pentru păsări, unul dintre cele mai bune spoturi de birdwatching de pe coasta mexicană a Caraibilor. Peste 150 de specii pot fi admirate aici de-a lungul anului. Mă pricep să identific doar câteva dintre ele, însă nu mă satur să le privesc.
Tot la capitolul atracţii, din mai până în septembrie apele din jurul insulei devin casă pentru cel mai mare peşte din lume – rechinul balenă. Este cea mai mare comunitate de rechini balenă din zonă… Vară de vară, vin în număr mare pentru că aici găsesc suficient plancton să se hrănească. Și un alt punct major de atracție e plaja cu bioluminiscență din vestul insulei.
În jur de 2.000 de locuitori trăiesc pe insula Holbox. Există o singură localitate – mult spus oraş – cu străzi de nisip, clădiri colorate şi atmosferă boemă.
Nu există mașini, nici servicii poștale, nu există bănci, doar câteva bancomate și nu sunt clădiri înalte. Bicicletele, mopedurile şi maşinile de golf sunt singurele mijloace de transport.
Am petrecut patru zile fantastice pe insula Holbox, despre care am povestit, pe larg, AICI 👇
TULUM, SATUL PESCĂRESC TRANSFORMAT ÎNTR-UNA DINTRE CELE MAI COOL DESTINAȚII MEXICANE
Din Holbox am revenit pe continent și ne-am îndreptat spre Tulum. Abia așteptam să revedem unul dintre locurile pe care le îndrăgisem la prima noastră vizită. Și ce șoc am avut… Satul pescăresc deja turistic, pe care îl descoperisem în 2011, cu ulițe prăfuite pe unde trecea câte o mașină când și când (e adevărat, era aproape extrasezon) și a cărui liniște era întreruptă doar de valuri, este astăzi un furnicar, una dintre cele mai aglomerate stațiuni mexicane, cu cazări și cluburi luxoase, petreceri și concerte răsunătoare. Evident că știam cum a evoluat, dar tot a fost un șoc pentru noi. Apropo, de anul ăsta (2024), Tulum are și aeroport internațional propriu. Ne aminteam perfect că la prima noastră vizită abia am găsit unde să mâncăm. Pe strada principală erau atunci câteva terase modeste. Am nimerit însă atât de bine, am mâncat un pește atât de gustos că l-am pomenit multă vreme. De altfel, cum am revenit, am vrut să vedem dacă mai există terasa “noastră”. Salvasem pozele în telefon și, cu ele în față, am străbătut de două ori strada principală ticsită acum de restaurante și hoteluri – unele dintre cele mai spectaculoase din toată peninsula.
Surprinzător, terasa “noastră” era acolo – mai extinsă, mai modernă și cu mai puțin farmec ca pe vremuri. În timp ce așteptam comanda, am intra în vorbă cu chelnerul ș i-am arătat pozele. A fost atât de uimit și încântat încât l-a sunat pe patron, care ni s-a alăturat. Am sfârșit povestind și făcând un set nou de poze cu angajații terasei. A fost chiar plăcut acest episod.
Pentru cele două nopți în Tulum am ales o cazare de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Diamante K este un loc magic din toate punctele de vedere: locație, concept și vibe. Eu așa l-am simțit. Este un complex cu bungalouri sub forma unui sat mayaș, aflat în interiorul Parcului Național Tulum. Cele 30 de bungalouri sunt simple, amenajate rustic și decorate cu inscripții, desene și sculpturi străvechi tradiționale. Căsuța noastră era chiar pe nisip, o plajă mică, privată, ascunsă printre palmieri.
Cea mai apropiată plajă publică era la câteva sute de metri de complex – plaja Las Palmas. Iar la 10 minute distanță, se află faimoasa Playa Paraiso, considerată una dintre cele mai frumoase din Caraibe. În “Paradis” fusesem deja, n-am mai avut timp să ne întoarcem, în schimb am revenit la situl arheologic mayaș, un loc care ne impresionase în urmă cu 10 ani și pe care ne-am dorit să-l revadă și copiii, acum mari.
Ruinele de la Tulum sunt unele dintre cele mai vizitate zone arheologice din Mexic, un oraș-muzeu fascinant, cu temple simple, dar destul de bine conservate, așezate pe stânci, deasupra apelor turcoaz ale Mării Caraibilor. Mulți turiști revin aici doar pentru peisajele panoramice ireal de frumoase.
Printre ultimele orașe locuite de mayași, Tulum a fost cândva un important centru comercial, bazat pe exportul de jad și obsidian. Din 1200 și până prin 1500, când a fost cucerit de spanioli, portul Tulum a controlat comerțul maritim de-a lungul coastei Caraibilor până în Belize. După 75 de ani de la cucerirea spaniolilor, orașul a fost abandonat și populația băștinașă, decimată de diverse boli aduse din Europa. Părăsit de oameni, fostul oraș-port a fost revendicat de natură și integrat în junglă. A fost redescoperit pe la mijlocul anilor 1800 de o echipă de exploratori.
Astăzi, ruinele de la Tulum sunt casă pentru simpaticele iguane. Le vezi lungite la soare pe zidurile templelor sau pe stânci, în briza mării, complet neimpresionte de valurile zilnice de oaspeți.
Tulum înseamnă zid în dialectul limbii maya răspândit în Peninsula Yucatan și este o referire evidentă la fortificațiile orașului. Numele a fost folosit pentru prima dată de exploratorii care au descoperit orașul în secolul al XIX-lea și așa i-a rămas. Inițial cetatea s-a numit Zama, adică zori, fiind orientată spre est.
Cele trei ziduri care înconjoară ruinele Tulum, cu înălțimi între 3 și 5 metri aveau rolul să protejeze clădirile importante ale orașului, palatele și locuințele conducătorilor (clasa muncitoare din Tulum locuia în afara zonei fortificate).
Cele mai spectaculoase structuri care pot fi vizitate sunt Templo del Dios de Viento, un mic templu cocoțat pe o stâncă și încadrat de apele Caraibilor; Templo del Dios Descendente; El Castillo – cea mai înaltă (7,5 m) și cea mai impunătoare structură din Tulum – a servit drept far; Templo de las Pinturas – un observator folosit pentru a urmări mișcările soarelui.
Să nu uit de cele două plaje “de la ruine”, unele dintre cele mai spectaculoase din zonă. Preferata mea, o imagine simbol din Tulum, se află la 50 de trepte distanță de El Castillo. Nisipul alb, marea turcoaz, stâncile dramatice și vegetația care le acoperă conturează una dintre cele mai frumoase imagini de aici. În 2021, plaja era închisă publicului din cauza restricțiilor covid, însă în mod normal este accesibilă și destul de aglomerată. Cel de-al doilea petic de nisip este în apropierea Templului Zeului Vântului (Templo del Dios de Viento), nu este tot timpul deschis, însă este un loc foarte bun pentru fotografii.
Ruinele de la Tulum pot fi vizitate, într-un tur organizat, cu ghid sau independent. Să alocați cel puțin 2 ore acestui loc și să aveți la voi apă și cremă de protecție. Parcul arheologic este deschis între orele 8:00 și 17:00. Biletul de intrare costa 95 pesos (aproximativ 5 dolari) si se plateste cash, în moneda națională, la ghișeul de la intrarea în parc. Este ceva de mers de la parcare până la intrarea în sit, dar drumul este plăcut. Există și un trenuleț care face acest traseu – biletul este în jur de 1 dolar, parcă.
SPECTACOLUL NATURII LA CENOTA DOS OJOS
La 20 de km de Tulum se află Parcul Dos Ojos, o zonă din junglă unde se găsesc mai multe cenote. Cea mai renumită dintre ele a dat, de altfel, numele parcului.
Dos Ojos a fost una dintre primele cenote din Peninsula Yucatan deschise publicului. E o cenotă semi-deschisă formată – așa cum îi spune și numele – din două “ochiuri” ce comunică printr-un tunel subacvatic lung de 60 de metri. Scafandrii pot trece dintr-un ochi în celălalt prin acest tunel doar însoțiți de un dive master, ceilalți vizitatori urmeză traseul pe uscat. Apa este atât de clară, iar nuanțele de albastru intens te hipnotizează, mai ales când pătrund și razele soarelui. Locul este interesant și pentru snorkeling.
Merită să aloci o zi întreagă Parcului Dos Ojos. Cel puțin alte 7 cenote interesante pot fi vizitate aici.
Se ajunge relativ ușor la Parcul Dos Ojos. Intrarea este imediat din autostradă. Prețul biletului diferă în funcție de ce anume ți-ai propus să vizitezi în interiorul parcului. Fiecare cenotă are tarif separat de intrare. Este bine de știut că unele cenote nu pot fi vizitate pe cont propriu, ci doar cu ghid. Biletul pentru cenota Dos Ojos costă 350 de pesos (20 de dolari) de persoană. De la intrare și până la Dos Ojos este un drum de 3 km prin pădure, bine semnalizat. Programul de vizitare este între 8 și 17.00. Pentru cei care nu au mașină, există un shuttle din Tulum care costă 25 de pesos de persoană (1,5 dolari).
Câteva vorbe despre aceste cenote, pentru cei nefamiliarizați cu ele. Numele provine din cuvântul mayaş dz’onot, care înseamnă „cavitate cu apă depozitată“, şi este folosit de geologi pentru a denumi un puţ natural din calcar, adică o dolină. Peninsula Yucatan este formată din roci calcaroase poroase. Nu sunt râuri de suprafață, în schimb, există o rețea impresionantă de ape subterane care a lucrat și a format peșteri spectaculoase. Mai târziu, în zone unde s-au format astfel de cavităţi, tavanul din calcar s-a prăbuşit, descoperind apa verde-albăstruie din adâncuri. În jur de 8000 de astfel de piscine naturale, adică cenote, s-ar afla în peninsulă, multe dintre ele neexplorate încă. Pe vremuri, cenotele erau considerate locuri sacre unde mayașii comunicau cu divinitatea. Erau folosite de băștinași ca sursă principală de apă potabilă, dar și ca loc de jertfe aduse zeilor.
Astăzi, apele verzi-albăstrui și extrem de limpezi ale cenotelor, înconjurate de vegetație luxuriantă, hipnotizează turiștii, care vin special să înoate sau să se scufunde în aceste piscine naturale încântătoare. Speologi şi scafandri pasionați studiază încă istoria și misterele acestor cenote. Unele dintre ele sunt atât de adânci, încât nimeni nu a reușit să le atingă fundul.
COBA – MISTERIOASA METROPOLĂ ANTICĂ DIN JUNGLA MAYA
Ne-am despărțit de Tulum și ne-am continuat traseul spre inima peninsulei. Urma să petrecem câteva zile într-o comunitate din jungla Maya. Pe drum, am făcut un scurt ocol. Era musai să vedem ruinele de la Coba, una dintre restanțele rămase de acum 10 ani.
Am avut doar 3 ore la dispoziție, dar le-am valorificat la maximum. Cufundate în jungla mayașă, răsfirate pe mai bine de 70 km2, în proximitatea a două lacuri, ruinele de la Coba sunt unice și fascinante. Plimbarea prin acest sit seamănă cu o aventură stil Indiana Jones. Vă imaginați cât de mult le-a plăcut băieților.
Coba a fost inima unei metropole importante. Peste 50 de mii de locuitori avea așezarea prehispanică în perioada ei de glorie, între anii 600-900 d.Hr. Doar câteva dintre cele 6.500 de structuri estimate au fost descoperite. Multe sunt încă ascunse în junglă.
Există patru structuri principale în zona centrală. Și trasee nesfârșite prin pădure, pentru a le explora. Puteți închiria o bicicletă sau puteți lua un „Maya Taxi”. Băieții au înșfăcat câte o bicicletă, în timp ce noi ne-am cocoțat într-o ricșă autohtonă, cu “șoferul” și pe post de ghid.
Templele, piramidele, terenurile de Pok-a-Tok (joc ritualic mayaș) și restul construcțiilor sunt legate între ele de o rețea de drumuri din piatră, așa numitele sacbeob (“drumuri albe”). De altfel, Coba are cea mai mare lungime de sacbeob din orice sit mayaș antic. Au fost descoperite peste 50 de astfel de drumuri de piatră. Doar 16 sunt deschise publicului. Ca să vă faceți o idee – sacbe-ul principal are aproape 100 km.
Atracția mjoră a sitului este Nohoch Mul – Marea Piramidă de la Coba. Măsoară 138 de picioare (42 m) înălțime. Este cea mai înaltă piramidă din nordul Peninsulei Yucatan. Până de curând, vizitatorii puteau să urce cele 120 de trepte până în vârful ei. Accesul a fost restricționat în perioadă pandemiei. Restricțiile s-au păstrat din cauza accidentărilor și a deteriorării treptelor.
Coba este singurul sit arheologic mayaș ce și-a păstrat numele său original: Ko’ba înseamnă în limba maya „ape agitate de vânt”.
Ca sfat, merită să alocați o zi întreagă vizitei la Coba. Timpul trece altfel pe cărările din junglă, descoperind ruine și aflându-le poveștile, admirând natura dezlănțuită și ascultând frânturi din concertele înaripatelor.
Situl se află la 50 de minute de Tulum, respectiv o oră și jumătate de Playa del Carmen. Este deschis între 8:00 și 17:00. Biletul costă 95 MXN de persoană (aprox. 6 dolari), parcarea 3 dolari (50 MXN). Închirierea unei biciclete costă 65 MXN (aprox 4 dolari), iar un maya taxi pentru 2 ore costă 250 MXN (14 dolari).
DOUĂ ZILE ÎN NUEVO DURANGO. OASPEȚI AI UNEI FAMILII DE MAYAȘI DIN INIMA JUNGLEI
De la Coba ne-am continuat drumul prin junglă. Trebuia să ajungem înainte de apus în comunitatea de mayași care urma să ne găzduiască pentru următoarele două zile.
Pe Manuel nu ni l-a recomandat nimeni. L-am descoperit întâmplător căutând pe net o cazare “altfel” în Peninsula Yucatan. Am găsit un anunţ de închiriere pentru o cabană modestă, într-un sat din jungla Maya, la graniţa dintre statele Quintana Roo şi Yucatan. M-a atras din primul moment citind că este într-un sanctuar de salvare a animalelor sălbatice în pericol de dispariţie. Anunţul era însoţit de o scurtă prezentare a gazdelor: Manuel şi Maria. Aşa am aflat că urma să stăm într-o cabană construită exclusiv de ei, de-a lungul mai multor ani, că vom experimenta reţete tradiţionale mayaşe şi vom putea participa la activităţile din gospodărie, cot la cot cu membrii familiei. A fost nevoie de un singur schimb de priviri cu Alex ca să finalizez rezervarea. Ca în fiecare călătorie, m-am apucat să caut informaţii… multe informaţii şi review-uri despre viitoarele noastre gazde. Şi am descoperit o poveste fabuloasă despre un om simplu care s-a dedicat protejării naturii – natura din proximitate: jungla cu ale ei specii de vietăţi şi plante rare sau pe cale de dispariţie. Printre alte activităţi, Manuel are două proiecte de suflet – conservarea orhideelor sălbatice şi a albinelor Melipona. Voi detalia mai jos, căci este fascinant. Dar altceva m-a cucerit aşa de la distanţă. Viitoarea noastră gazdă construia o “şcoală” ca să le predea copiilor din comunitate lecţii despre natură, cu siguranţă una dintre materiile cele mai importante pentru generaţiile viitoare. Tot ce am descoperit de la distanţă despre aceşti oameni m-a făcut să număr zilele rămase până aveam să-i cunosc.
Puţin peste 70 de kilometri aveam de făcut din Tulum până acasă la Don Manuel, în satul Nuevo Durango. Drumul până la Coba este lat şi destul de circulat. Apoi se îngustează şi se pierde în pustiu. Pădurea deasă de o parte şi de cealaltă este încadrată de o bordură simetrică de flori sălbatice galben intens. Din loc în loc sunt indicatoare “atenţie trec pume”. Kilometri întregi se succed în acest decor.
Al treilea sat pe dreapta este destinaţia noastră. Sanctuarul lui Manuel “UMA Nojoch Keej” este chiar la intrare. Am parcat mașina și am pășit într-o altă lume. De unde, o spun cu mâna pe inimă, am plecat mult mai bogați.
Despre experiența celor două zile petrecute într-o familie de mayași – cel mai asteptat moment al călătoriei noastre – am povestit, pe larg, aici 👇
Cu greu ne-am despărțit de Manuel și de familia lui. Parcă ne știam de-o viață, nu de două zile. Dovadă că păstrăm legătura în continuare. De ce nu, poate chiar reușim să ne mai vedem.
PUNTA LAGUNA – O REZERVAȚIE SALVATĂ DE COMUNITATE. ÎN VIZITĂ LA MAIMUȚELE PĂIANJEN
Am pornit înapoi către Riviera Maya, spre următoarea etapă a călătoriei noastre. Pe drum însă am mai făcut un popas în junglă, într-o altă comunitate, care mi-a atras atenția în timpul documentării. Punta Laguna este poarta de acces în Aria Națională Protejată Otoch Ma’ax Yetel Kooh, un loc cu o istorie bogată, cu ruine și vestigii arheologice ce încă se lasă descoperite și, de asemenea, care găzduiește o comunitate mare de maimuțe păianjen, dar și maimuțe urlătoare, jaguari, pume și alte specii de animale și plante. O zonă cu o faună sălbatică valoroasă care risca să dispară din cauza exploatării haotice a resurselor din junglă, a traficului cu animale și a partidelor clandestine de vânătoare. Așa a apărut Rezervația Naturală Punta Laguna, administrată de localnicii mayași, proprietari ai acelor terenuri din junglă. În 2002, comunitatea din Punta Laguna a fondat o cooperativă condusă, în sistem colectiv, de cele aproximativ 30 de familii din sat. Oamenii muncesc cot la cot, sunt responsabili de protejarea rezervației și își împart veniturile din turism. Punta Laguna a devenit și zonă de interes științific. Echipe de cercetători și biologi vin periodic să studieze fauna din rezervație. Este locul cu cea mai numeroasă comunitate de maimuțe păianjen și locul unde mai poate fi studiat comportmentul jaguarilor.
Ne-am hotărât în ultimul moment să oprim la Punta Laguna. Nu este nici pe departe o destinație turistică renumită. În afară de un panou, nimic nu atrage atenția străinilor aflați în trecere (cel puțin așa era în 2021). Cei mai mulți vizitatori vin în grupuri organizate prin agenții. Nu poți să intri de capul tău în rezervație. Există tururi ghidate, conduse de membrii comunității locale. Noi am nimerit la magazinul din sat și așa am fost preluați de un localnic ce ne-a condus timp de 3 ore prin hățișul pădurii, pe poteci imaginare, ghidându-se după sunete ori după plante. Am întâlnit maimuțe păianjen, pe cele urlătore doar le-am auzit, iar despre jaguari, care vin rar spre marginea pădurii, am ascultat povești și i-am văzut filmați. Ghidul avea pe telefon imagini de pe camerele de supraveghere cu senzor de mișcare, montate în diverse puncte din junglă.
Dacă am fi avut timp, am fi putut coborâ într-o cenotă ascunsă, a cărei intrare nici nu o remarcam dacă nu ne era arătată, ne-am fi putut plimba cu caiacele pe lac și am fi putut testa tiroliana peste lagună. Pentru grupuri organizate, comunitatea se mobilizează, au loc ceremonii de purificare și alte ritualuri mayașe, tururi pe la ruinele vechilor așezări din junglă (sunt peste 200 de structuri descoperite în zona rezervației) și se organizează târguri cu produse tradiționale.
Dacă îți sună bine ce am povestit, ai ce face și o zi întreagă la Punta Laguna. Un loc pe care îl recomand celor ce iubesc natura. E la o oră de Tulum și la mai puțin de jumătate de oră de Coba. Rezervația este deschisă zilnic de la 7.00 la 18.00. Intrarea costă 12 dolari, ghidul și celelalte activități se plătesc suplimentar.
Xcaret, UN SIMBOL AL RIVIEREI MAYA
Xcaret. Ultimul popas din călătoria noastră. Intenționat l-am lăsat la final. Știam că odată ajunși aici, nu-i mai urneam pe băieți în altă parte. În urmă cu 10 ani, am reușit să vedem parcul… parțial, atât cât am putut cu un copil în cărucior și cu celălalt în spate. Și ne-a plăcut mult. De data aceasta, aveam planuri mari.
Ne-am cazat 5 zile la Occidental at Xcaret Destination, resortul lipit de parc, ce pare mai degrabă o prelungire a lui – din recepția hotelului ajungeam cu barca direct în parc. De regulă, nu sunt un fan al resorturilor. Dar locul ăsta chiar mi-a plăcut mult. Pentru nişte iubitori de natură, este minunat. Hotelul este construit în junglă pe o suprafaţă considerabilă. Te plimbi pe alei şi întâlneşti maimuţe, căprioare, papagali Ara, coati, iguane, flamingo sau agouti. Dacă nu eşti atent, maimuțele te „jefuiesc” fără pic de jenă – fiului nostru cel mic i-au furat fructele din mână – iar cu turma de coati te poţi trezi direct în cameră, dacă stai la parter. Vegetaţia este spectaculoasă. În curtea resortului, aproape de plajă, sunt şi câteva ruine mayaşe, ascunse în pădure. Plaja hotelului nu este mare, dar este extrem de plăcută, cu palmieri, nisip alb si foarte fin.
Revenind la parcul Xcaret, de data acesta am avut timp să-l descoperim pe îndelete. Un parc cât o țară cu toată istoria ei. O combinație reușită între o grădină zoologică uriașă, grădină botanică, muzeu al satului și parc de distracții. În total sunt 6 trasee distincte cu peste 50 de atracții răspândite pe cele 80 de hectare. Trasee prin junglă, râurile subterane, zona arheologică cu ruinele vechii aşezări, satul mayaş cu meşteri locali, spectacolele de dansuri tradiţionale pre-hispanice, grădina de orhidee, ferma de fluturi, sanctuarul păsărilor tropicale, insula jaguarilor şi a pumelor, laguna cu lamantini, zona de ţestoase, programele de Sea Trek și Snuba în recifele din apropiere… şi multe, multe altele.
Parcul Xcaret este un spectacol din toate punctele de vedere. Nu degeaba este considerat un „must”. Înainte de cea de-a doua vizită a noastră, am citit o mulțime despre acest loc și l-am redescoperit cu alți ochi. am avut atât de multe lucruri de povestit încât i-am dedicat un articol separat.
Detalii organizatorice, lucruri de neratat și culisele impresionantului parc mexican, despre toate citiți AICI 👇
XPLOR, UN PARC DE AVENTURĂ CUM ALTUL NU-I
Iubitorii de adrenalină nu trebuie să rateze nici Xplor. Este unul dintre “frații” lui Xcaret, un parc de aventură cu totul spectaculos. Se află tot pe Riviera Maya, nu departe de Xcaret. Știam că băieții o să fie entuziasmați, dar nu m-am așteptat să ne placă așa mult și nouă.
Sunt 2 circuite de tiroliene deasupra junglei, cu o lungime de aproape 4 km – cea mai înaltă la 45 de metri, iar ultima cu aterizare în apă. Apoi, poți să te urci la volanul unui vehicul amfibie pentru un traseu of road, de cinci km, prin junglă, prin apă, pe poduri suspendate și prin peșteri. Cobori apoi în măruntaiele pământului, treci prin galerii modelate natural în milioane de ani și ajungi să te plimbi cu pluta pe un râu subtern și să admiri sofisticatul joc al stalactitelor. Dacă te încumeți, mai traversezi câteva galerii și poți să înoți într-un alt râu din rețeaua subterană, pe un traseu de aproape jumătate de kilometru, presărat cu mici cascade, printr-un peisaj unic, pus bine în valoare de sistemul de iluminat. Când dai iar de lumina zilei, te poți îndrepta spre zona de hamace colorate cu care plonjezi direct într-o cenotă. Băieții s-au dat în buclă mai bine de o oră. Înțeleg că nu trebuie ratat nici noul tobogan 5 în 1 (toboganxote) înalt de 41 de metri, care are 5 pante diferite și o piscină cu valuri. Este cea mai nouă atracție de la Xplor, s-a deschis după ultima noastră vizită, dar am tot citit despre el. Parcul este foarte prietenos pentru toate vârstele și poți petrece aici lejer o zi întregă. Sunt două restaurante, zonă de shopping, locuri de odihnă cu hamace, te poți plimba prin pădure sau poți relua activitățile care ți-au plăcut cel mai mult. Nu trebuie să ai grija aparatului de fotografiat, în special în timpul traseelor – sunt puncte foto semnalizate în cele mai cool zone, doar să fii atent la semne. La final, pe baza brățării, ai acces la toate pozele cu tine/cu grupul vostru și poți să le cumperi pe cele care îți plac cel mai mult.
Biletul de intrare la Xplor costă aproximativ 130 de dolari pentru adulți și 100 de dolari pentru copii între 5 și 11 ani. În timpul zile, parcul este deschis între 9.00 și 17.00. Există și opțiunea experienței nocturne între 17.30 și 23.00.
COMPLET NEPREGĂTIȚI PENTRU O ATERIZARE “FORȚATĂ” ÎN MEXICO CITY
Ne-am fâțâit două săptămâni prin Peninsula Yucatan fără incidente. Finalul călătoriei ne-a rezervat însă o surpriză mai puțin plăcută. Vă mai amintiți în ce ritm se modificau regulile în timpul pandemiei de COVID. Peste noapte și fără informări prealabile. Așa a făcut și Spania care a introdus brusc obligativitatea testului PCR la intrarea în țară, chiar în ziua plecării noastre. Până atunci erau acceptate și anumite teste rapide. Noi tocmai ne testaserăm la cabinetul hotelului cu un test aflat pe lista celor acceptate și ne-a căzut cerul în cap când am primit refuzul de îmbarcare. Era exclus să facem și un PCR, rezultatele veneau în 48 de ore. Așa că am cerut să fim rerutați către o altă destinație din Europa care accepta testele noastre. Germania a fost cea mai rapidă și convenabilă soluție, cu plecare în 30 de ore, din Mexico City. Am zburat imediat spre capitala Mexicului și ne-am reorganizat din mers. Am anulat cazarea din Valencia, explicând situația, și am rezervat la un hotel din apropierea aeroportului din Mexico City. O destinație impresionantă pe care nu reușisem să o includem în traseul nostru și pentru care nu eram deloc pregătiți.
Nu avem nicio documentare făcută pentru uriașa și controversata capitală a Mexicului și asta m-a cam speriat un pic. Pentru scurt timp. Ne-am cazat, am gugălit puțin și am rezervat de la recepție o mașină cu șofer pentru a doua zi. Avionul nostru pleca la miezul nopții, aveam o zi întreagă la dispoziție și nu am vrut să o irosim. Și am petrecut o zi chiar foarte interesantă în centrul istoric al celui mai mare oraș din America de Nord. Metropola are 22 de milioane de locuitori, se află la peste 2200 m altitudine și se întinde pe 1500 km pătrați, pe locul fostei capitale a imperiului aztec, Tenochtitlan.
Un oraș cât o țară, cu un trafic, vă imaginați, infernal. Ne-am sfătuit și cu șoferul nostru și am plecat spre centrul istoric, zonă inclusă în patrimoniul UNESCO.
Cam două ore am făcut pe șoselele sufocate. Am lăsat mașina într-o parcare subterană și am luat-o la pas, însoțiți de șoferul nostru care ne-a fost și ghid. Toate străzile din centrul istoric al CDMX duc spre El Zocalo, Piața Constituției. Inima capitalei mexicane a fost unul dintre locurile sacre ale civilizației aztece. Alături de ruinele ce amintesc de lumi demult apuse, El Zocalo este astăzi înconjurată de clădiri emblematice – Catedrala Mitropolitană, Palatul Național, muzee, galerii și alte clădiri istorice și este centrul major al evenimentelor sociale și culturale ale Mexicului. De regulă sunt concerte, târguri, spectacole, dar și mitinguri ori proteste. Un protest am prins și noi și era plin de poliție. N-am avut timp să intrăm să vizităm ceva temeinic, doar ne-am plimbat pe străduțele fermecătoare și pline de viață, cu magazine și cafenele colorate și clădiri cu fațade de muzeu. Aici am și mâncat un tacos bun de tot, într-una dintre cele mai vechi berării locale.
Apoi, tot la sugestia însoțitorului nostru, am ajuns în Piața Garibaldi, cunoscută drept casa mariachilor. 24h din 24, grupuri de muzicieni tradiționali cântă serenade cuplurilor de îndrăgostiți, anima grupuri de petrecăreți și turiști. Câteva zeci de mariachi în ținute cu detalii sclipitoare erau în piață când am ajuns noi. Dar am înțeles că într-o zi sunt și câteva mii, cei mai mulți vin însă “la muncă” seara, când piața se umple. Evident că nu am plecat fără o dedicație. Gudalajara, (aproape) la ea acasă. 😊
Alături de mariachi găsești în piață și grupuri de son jarocho, un stil de muzică populară din Veracruz, stat aflat pe coasta Golfului Mexic, dar și formații cu muzică tradițională din nordul țării.
Cea mai recentă atracție din Piața Garibaldi o reprezintă Muzeul Tequilei și Mezcalului, unde afli despre originile și procesul de producție ale celor mai populare băuturi mexicane. Ne-am băgat și noi puțin nasul, nu se putea altfel.
Am aflat că Piața Garibaldi este de câțiva ani într-un proces de reabilitare a imaginii. Era un loc rău famat, cu o rată mare de infracționalitate. În timpul zilei nu ne-am simțit deloc în nesiguranță. Dar se recomandă prudență în continuare, turiștii sunt sfătuiți să nu folosescă bancomatele din zonă și să verifice notele de plată, dacă se opresc la terasele și restaurantele din apropiere.
Despre siguranță în Mexico City părerile sunt împărțite, în funcție de zone. Sunt cartiere rău famate pe care turiștii sunt sfătuiți să le evite, dar și zone unde trebuie să-ți păzești doar buzunarele. În centrul istoric, de exemplu, nu ne-am simțit deloc în pericol, era plin de turiști și de poliție. A contat și că am fost însoțiți de un localnic, cu siguranță.
Atât am apucat să vedem din uriașa capitală mexicană. Am făcut alte două ore spre aeroport. Trăgând linie, încurcătura de la finalul călătoriei noastre nu a fost tocmai rea. Mexicul rămâne pentru noi o țară specială pe care, cu siguranță, o vom mai vizita.
Despre prima noastră vizită în Peninsula Yucatan ( în 2011), cum a fost la Chichen Itza în ziua echinocțiului de toamnă, dar și despre celelalte locuri pe care le-am vizitat atunci, am povestit aici.