Insula Holbox („Holboş”) a fost revelaţia celei de-a doua vizite în Mexic. Paradisul secret despre care citisem atât de multe lucruri nu mai e… secret de câţiva ani. I s-a dus vestea în rândul turiştilor, în special acelora care caută să se bucure de natură şi mai puţin de lux. Este un loc încă puţin dezvoltat, dar absolut spectaculos şi, dacă ai noroc de vreme bună, peisajele sunt de poveste. Am prins un final de ianuarie senin, cu soare şi foarte puţin vânt, iar natura ne-a rezervat un spectacol desăvârşit.
A fost prima noastră oprire în traseul de anul acesta prin Peninsula Yucatan. Insula Holbox se află la doua ore şi jumătate de aeroportul din Cancun. Se ajunge relativ uşor, fie cu transportul în comun, fie cu taxi sau transfer privat. Noi am ales să închiriem maşină pentru toată perioada, având în vedere că traseul nostru era destul de stufos. Am făcut mai puţin de două ore din Cancun la Chiquila, localitatea – port de unde pleacă feribotul spre Holbox. Drumul a fost bun, deloc aglomerat. Din cei 140 de km, cam jumătate au fost pe autostradă. Ne-am facut ceva griji legat de parcare. Pe insulă autoturismele clasice sunt interzise. Trebuia să găsim un loc „safe” unde să lăsăm maşina cele patru zile cât urma să stăm pe insula Holbox. Ne-am făcut griji degeaba. Toată localitatea Chiquila este de fapt o imensă parcare. Succesul de care se bucură peticul de pământ alăturat a readus la viaţă şi micul port. Localnicii s-au orientat şi şi-au transformat curţile în parcări cu plată, iar proprietarii stau înşiraţi de-a lungul drumului cu steguleţe colorate şi îi invită pe turişti să le găzduiască maşinile. Parcarea pe zi costă 100 de pesos, aproximativ 5 dolari.
Sunt două linii de feribot care circulă din jumătate în jumătate de oră din portul Chiquila spre insula Holbox. Biletul costă 7 dolari. Traversarea lagunei Yalahau durează 20-25 de minute.
Insula Holbox se află în nordul Peninsului Yucatan şi face parte din Rezervaţia Yum Balam, cea mai mare rezervaţie naturală din Mexic. Insula are 40 km lungime şi aproximativ 1,5 km lăţime. Peste 75% din suprafaţa sa este acoperită de păduri de mangrove şi plaje pustii.
Holbox este un sanctuar pentru păsări, unul dintre cele mai bune spoturi de birdwatching de pe coasta mexicană a Caraibilor. Peste 150 de specii pot fi admirate aici de-a lungul anului. Recunosc, mă pricep să identific doar câteva dintre ele, însă nu mă satur să le privesc.
Tot la capitolul atracţii, din mai până în septembrie apele din jurul insulei devin casă pentru cel mai mare peşte din lume – rechinul balenă. Este cea mai mare comunitate de rechini balenă din zonă… vară de vară vin în număr mare pentru că aici găsesc suficient plancton, hrana lor principală.
În jur de 2.000 de locuitori trăiesc pe insula Holbox. Există o singură localitate – mult spus oraş – , cu străzi de nisip, clădiri colorate şi atmosferă boemă.
Nu există mașini, nici servicii poștale, nu există bănci, doar câteva bancomate și nu sunt clădiri înalte. Bicicletele, mopedurile şi maşinile de golf sunt singurele mijloace de transport.
Primul contact cu insula este micuţul port unde acostează feribotul. Este plin de bărci pescăreşti colorate, păzite de găşti de pelicani vigilenţi. La 50 de metri de ponton, un şir lung de maşini de golf – taxiurile locale – îşi aşteaptă clienţii în mod organizat.
Cazare, masă şi transport. Experienţa noastră
Nu vei găsi pe insulă resorturi din renumitele lanţuri internaţionale. Te poţi caza la hoteluri mici tradiţionale, în bungalow-uri sau în camere puse la dispoziţie de localnici. Toate amenajate tradiţional, natural şi foarte relaxat. Cele mai multe spaţii de cazare sunt de-a lungul plajei: unele în zone mai animate, altele bine retrase. Recunosc, alegerea cazării a fost o misiune dificilă. Şi nu pentru că nu aveam de unde alege, din contră, oferta era foarte atractivă. Am rezervat şi am anulat de mai multe ori până să ne decidem asupra câştigătoarei. Am ales un hotel format din bungalow-uri, poziţionat în buza plajei, pe Avenida Damero, într-o grădină de palmieri foarte primitoare: Blue Holbox Hotel. Am avut o surpriză foarte plăcută când am ajuns. Pozele de pe site-urile de booking chiar nu-l pun în valoare.
Pentru un bungalow de 4 persoane am plătit la sfârşitul lui ianuarie 768 de dolari pentru 4 nopţi cu mic dejun inclus. Nu este puţin, e un preţ peste media insulei, dar nu am regretat niciun moment alegerea făcută. Nu intenţionez să-i fac reclamă, are suficienţi clienţi şi pozele vorbesc de la sine. Atât vă mai spun, la restaurantul lor de pe plajă am mâncat cel mai bun tacos cu creveţi. 🙂
Ideea de reţinut este că pe insula Holbox găseşti cazări foarte decente pentru orice buget. Trebuie doar să ştii ce cauţi şi la ce te raportezi: vrei un loc accesibil pe jos, aproape de terase şi de zona animată, cauţi linişte şi vrei o cazare izolată, ai în plan să închiriezi bicicletă sau maşină de golf ca să explorezi insula? E bine să ai răspuns la aceste întrebări înainte să începi să cauţi. Insula este relativ mică, însă drumurile nu sunt cele mai bune şi nu te prea poţi baza pe Google Maps decât pentru străzile principale. Noi am închiriat maşină pentru o zi, ca să ajungem în extremităţile insulei pe cont propriu, vă povestesc mai jos de ce. În rest am mers pe jos sau cu taxiul.
1200 de pesos (aproximativ 60 de dolari) ne-a costat pe noi închirierea unei maşinuţe pentru o zi. Dar a fost un preţ special într-o perioadă cu puţini clienţi din cauza pandemiei. În rest, închirierea unui golf cart variază între 80 şi 100 de dolari pentru 24 de ore. Maşinile se închiriază cu ora. Bicicleta este varianta mai ieftină de deplasare pe insulă. Costă în jur de 12 dolari pe zi.
În privinţa mâncării, am experimentat cele mai diverse locuri şi reţete. La terasele de pe plajă am mâncat peşte proaspăt – captura zilei – şi a fost delicios. În plimbările noastre prin oraş am descoperit câteva restaurante locale modeste, dar cu o mâncare tradiţională foarte gustoasă: am testat nişte reţete altfel de tacos şi guacamole. Pentru „view” am încercat şi meniul unei terase de fiţe, cocoţată deasupra plajei. Mâncarea nu a fost rea deloc, priveliştea de vis a fost inclusă în nota de plată, dar a meritat. Şi nu în ultimul rând, cum facem de fiecare dată în călătoriile noastre şi nu am dat greş, am mers pe mâna recomandărilor de pe Tripadvisor. Aşa am ajuns la ArteSano, un mic restaurant vegan, pe care nu trebuie să-l rataţi, chiar dacă sunteţi fani friptură. Ne-am întors aici, atât de mult ne-au plăcut hamburgerii, salatele, smoothie-urile.
Insula Holbox, Mexic
Una dintre cele mai spectaculoase plaje din Caraibe şi secretele ei
Insula Holbox are una dintre cele mai frumoase plaje din Mexic. Şi aş îndrăzni să spun că este în topul plajelor din Caraibe. Fâşia de nisip alb şi extrem de fin, scăldată de ape verzi-turcoaz se întinde pe toată lungimea insulei. Are nu mai puţin de 35 de kilometri. Iar lăţimea i se schimbă dramatic în funcţie de flux şi reflux. Este un permanent spectacol. Ce trebuie să ştiţi de la bun început este că-i musai să-i vizitaţi extremităţile: Punta Cocos şi Punta Mosquito. Oferă nişte peisaje şi fenomene naturale, nu unice, dar extrem de rare. Punta Cocos este renumit pentru fitoplanctonul luminos, aşa numitul fenomen de bioluminiscenţă, iar Punta Mosquito ascunde kilometri de bancuri de nisip ireal de spectaculoase şi este zona preferată de stat la şuetă pentru zecile de specii de păsări din rezervaţie, inclusiv flamingo.
Toţi agenţii locali de turism oferă tururi către aceste două zone ale insulei. Sfatul meu însă este să le descoperiţi pe cont propriu dacă aveţi timpul necesar. Sunt destul de accesibile şi merită savurate pe îndelete.
La Punta Mosquito am fost două zile la rând. Prima dată cu o barcă închiriată cu care am ajuns într-o zonă inaccesibilă pe jos, în patria păsărilor. Am admirat din larg stolurile, ritualul lor de hrănire şi bisericuţele pe care le formau pe bancurile de nisip. Din păcate n-am fost suficient de norocoşi să vedem şi flamingo. N-a fost nici perioada potrivită, am înţeles că apar în zonă mai târziu, prin aprilie şi rămân până în septembrie.
A doua zi am pornit de dimineaţă cu maşina închiriată. Am înaintat atât cât a fost drumul accesibil. Apoi am traversat o porţiune din pădurea de mangrove şi am croşetat la pas uriaşa limbă de nisip alb. O imagine impresionantă şi o senzaţie incredibilă de libertate: o mare de alb brazdată de fire verzi de apă. Din când în când stele de mare portocaliu intens spărgeau această cromatică de terapie. Accesul este permis pe o porţiune de aproximativ 2 kilometri, după care semnele cu trecerea interzisă anunţă că urmează o zonă protejată, teritoriul exclusiv al păsărilor.
Ne-am oprit de câteva ori pentru poze, pentru plajă, pentru bălăceală. La unul dintre popasuri am înotat cu un cârd de pisici de mare ce se jucau aproape de mal. De altfel, citisem că sunt mai multe specii de stingray cărora le place zona asta. Cu crocodilii nu ne-am întâlnit. Ştiu că locuiesc în apele care scaldă pădurea de mangrove paralelă cu plaja, dar nu ne-am încumetat încolo.
Dacă vreţi să trăiţi experienţa unei plimbări pe această limbă uriaşă de nisip, trebuie să ajungeţi în prima parte a zilei. După prânz apa creşte treptat, acoperă mare parte din bancul de nisip, peisajul se schimbă complet şi accesul devine dificil. Şi încă ceva important: să aveţi la voi apă suficientă, cremă de soare şi şepci/pălării de protecţie.
În colţul opus al insulei se afla Punta Cocos. Pe lângă plaja complet sălbatică şi vegetaţia spectaculoasă, locul este renumit pentru incredibilul spectacol nocturn, numit bioluminiscenţă. Este una dintre cele 5 plaje din Mexic unde se dezvoltă fitoplanctonul luminos. Fenomenul este vizibil tot timpul anului, însă în nopțile de vară, întunecate și calde, apa luminează albastru strălucitor, verde și argintiu. Arată ca un spectacol de artificii subacvatice.
Este vorba de nişte organisme unicelulare numite dinoflagelate, poreclite licuricii mării, care se încarcă în timpul zilei de la căldura soarelui, asemeni lămpilor solare. Lumina este produsă printr-o reacție chimică foarte simplă. Atunci când oxigenul intră în contact cu luciferina, substanţă secretată de aceste microorganisme, se generează energie, care este eliberată sub formă de lumină.
Ştiam că în ianuarie fenomenul nu este aşa vizibil, însă nu puteam să nu ne bucuram de steluţele luminoase, chiar dacă nu în număr atât de mare. Pentru pasionaţi există tururi nocturne cu caiace. Noi am preferat să ne aventuram pe cont propriu. Aventuram, da, căci a fost o noapte de pomină. Spre miezul nopţii ne-am echipat şi am plecat hotărâţi spre capătul insulei. Noroc cu prietenul de la recepţie care ne-a întors din drum râzând şi ne-a explicat că fenomenul este vizibil o singură oră pe noapte, atunci când este cel mai întuneric, între apusul lunii şi răsăritul soarelui: adică în jur de 5 dimineaţa. Ne-am pus ceasul să sune la 4, ne-am urcat în maşină şi am plecat. Străzile erau pustii, drumurile de pe harta încărcată de Alex pe telefon nu aveau nicio legatură cu realitatea, a fost un „blind off-road” pe care l-am parcurs în aproape o oră, în loc de 20 de minute cum estimasem. Alex era un pic crispat, mie îmi era teamă că vom ajunge după răsăritul soarelui, însă copiii s-au distrat maxim. Noroc că nu prea ai cum să te pierzi. Ne-a venit inima la loc când am văzut că în parcarea improvizată în buza plajei erau aliniate mai multe maşini.
Luna era încă pe cer, însă pe plajă era beznă. Ne-am înfipt picioarele în apă şi, spre dezamăgirea tuturor nu s-a întâmplat nimic. În jurul nostru nimeni, ceea ce ne-a dat speranţă că încă nu ajunsesem în locul potrivit. Am avut noroc că ne-a apărut în cale un cuplu care părea să caute acelaşi lucru, dar mergea în direcţia opusă. Am făcut stânga-mprejur şi i-am urmat. Am mai mers vreo 10 minute prin beznă şi am ajuns într-o lagună unde ne-au întâmpinat zeci de siluete, unele în apă, altele la mal. Ce mai bucurie pe baieţi când s-au întâlnit cu „licuricii subacvatici”. Nu am avut parte de imaginea fabuloasă cu marea complet luminată, aşa cum ştiam din poze. Cum am mai spus, fenomenul atinge acest nivel atunci când apa mării este foarte caldă, adică prin iulie, august. La final de ianuarie este mult mai timid, dar suficient cât să-l experimentăm. Paşii noştri prin apă „aprindeau” steluţe luminoase de diverse dimensiuni care se prindeau de picioare sau pe mâini şi continuau să strălucească secunde bune. Nu m-am priceput să fac poze, dar am savurat momentul alături de băieţi. Ne-am bălăcit aşa vreo jumătate de oră, după care am refăcut drumul înapoi spre hotel. Era deja trecut de 6, străzile începuseră să se anime. Concluzia generală după acest episod a fost că a meritat din plin toată aventura.
Ce mai poti face pe insula Holbox? Să mergi câteva ore la pescuit. Noi am fost şi băieţilor le-a plăcut să prindă diverşi peşti şi să înveţe să-i elibereze înapoi în mare. Dacă sunteţi pasionaţi de păsări, puteţi închiria o barcă pentru o excursie pe Insula păsărilor. Este la 20 de minute distanţă, face parte din rezervaţie, este un loc sălbatic unde poate fi întâlnită cea mai mare varietate de zburătoare. Tot cu barca închiriată puteţi pleca în căutarea crocodililor, prin labirintul de mangrove. La fel de bine merită o zi doar să bântui pe plajă, la picior, cu popasuri pentru baie, pentru admirat plonjeurile pelicanilor după hrană, cu opriri la terase sau lenevit în hamace.
Satul pescăresc, hub de artă stradală
Greu de imaginat că un sat de pescari se poate transforma într-un centru cultural internaţional. În 2014, insula Holbox a fost desemnată gazda primei ediţii a Festivalului Internațional de Artă Publică din Mexic. Timp de doi ani, artişti din toate colţurile lumii au decorat faţadele clădirilor din unica aşezare de pe insulă cu picturi murale inedite, în culori puternice, fiecare cu propria-i poveste şi mesaj: portrete de oameni simpli sau personaje valoroase din cultura mexicană, exemple din flora şi fauna locale, peisaje sau momente speciale din viaţa de zi cu zi.
Unele desene au fost restaurate, altele poartă amprenta vremii şi vremurilor. Colecția de artă stradală din Holbox rămâne însă parte integrantă din peisajul insulei. Poate fi descoperită cu ajutorul ghizilor locali, în tururi organizate sau pe cont propriu, explorând străduţele de nisip.
Noi, bineînţeles, le-am străbătut la pas, în fiecare după-amiază şi seară cât am stat pe insulă. Este fabulos sentimentul să descoperi fiecare colţ colorat şi să afli detalii despre fiecare desen în parte.
Cu localnicii am avut numai surprize plăcute. Fie că am apelat la serviciile lor sau doar am avut nevoie de ajutor ori de sfaturi. Sunt săritori, prietenoşi, recunoscători şi corecţi. Cel puţin experienţa noastră asta a fost.
Câteva sfaturi utile:
*Holbox este o insulă mică, dar are multe lucruri de oferit. Nu este un loc unde să vii pentru o zi sau două. Iniţial rezervasem două nopţi aici, am dublat la patru şi tot nu ni s-a parut suficient.
*Verifică vremea înainte să faci rezervări. Perioadele ploioase pot transforma insula într-un loc complet neprietenos. La fel şi invazia de alge îţi poate strica tot sejurul.
*Ia suficienţi bani cash. Pe insulă sunt puţine bancomate şi se golesc repede. Pentru localnici este destul de complicat să ajungă pe continent ca să scoată bani. Şi nu se poate plăti cu cardul în multe locuri.
*Nu căra multe bagaje, zău că nu merită
*Foloseşte spray-ul de ţânţari chiar şi când nu pare să fie nevoie. Trei seri nu am văzut urmă de ţânţar, dar în cea de-a patra m-au executat urât. Şi, când zic urât, sunt delicată.
*Ştiu că dacă ajungi aici nu poţi rata apusurile. Doar te avertizez că nu le vei uita uşor
