Belize, micul stat de pe coasta de Est a Americii Centrale, este o destinație mult subestimată. Pe cât e de mică, pe atât e de complexă și spectaculoasă. M-a fascinat de când am descoperit-o în experiențele împărtășite de alți călători, dar a durat ceva până să ne cunoaștem. Nu reușeam să găsesc variante convenabile de zbor. De data asta, am profitat că ne aflam în Mexic și ne-am propus să trecem granița terestră în statul vecin din Peninsula Yucatan. Recunosc, mi-a fost puțin teamă pentru că citisem informații contradictorii atât în privința documentelor cerute la graniță cât și legat de atitudinea față de cetățenii români. A fost una dintre cele mai lungi și minuțioase documentări pe care le-am făcut înaintea unei călătorii. Dar a meritat tot deranjul. Căci Belize mi-a confirmat: chiar este un loc atât de pe gustul meu. Zâmbesc când scriu pentru că am tras această concluzie chiar dacă am fost în extrasezon (vremea e mai capricioasă decât la vecinii mexicani), am făcut multe greșeli și nici nu ne-au ieșit planurile așa cum ne-am fi dorit. Ca să nu mai spun că imaginea pe care ne-o proiectaserăm despre această țară a fost diferită de Belizele real și am fost ținuți în priză din prima până în ultima zi petrecută aici. Îmi place să zic că a fost o săptămână de tatonare. Data viitoare știm exact ce avem de făcut.
- BELIZE. REPERE
- GRANIȚA TERESTRĂ MEXIC – BELIZE. TAXE ȘI OBICEIURI
- ȘOFER ÎN BELIZE. REGULI DE CIRCULAȚIE SCRISE ȘI NESCRISE
- PENINSULA PLACENCIA. CULORI ȘI VIBE
- AMBERGRIS CAYE. UN AMALGAM DE STĂRI
- IGUANA ECO SANCTUARY, UN LOC SPECIAL ÎN SAN PEDRO
- O ZI LA FAIMOASA “SECRET BEACH”
Înainte să povestesc experiențele noastre, încerc să comprim câteva informații relevante despre această destinație, ca să ai o imagine cât de cât reală dacă vrei să ajungi aici.
1. BELIZE - REPERE
👉 Belize, fostul Honduras Britanic, este situat în America Centrală între Mexic, Guatemala și Marea Caraibilor. La prima vedere, ai zice că e o prelungire a Mexicului peninsular, având aceleași rădăcini mayase și natură asemănătoare. Nici gând! Mare parte din țară pare o Jamaica continentală până-n cele mai mici detalii.
👉 A fost colonie britanică mai bine de un secol. În prezent este monarhie constituțională, membră Commonwealth, suverană din 1981. Țara este condusă de un guvernator general, reprezentant al Regelui Charles III. O premieră pentru Commonwealth, Guvernatorul general din Belize este o femeie indigenă, din comunitatea Maya. Și mie mi s-a părut foarte interesant că este de profesie antropolog.
👉 Numele i se trage de la râul Belize. În limba maya, “belize” înseamnă “apă noroioasă”.
👉 Este singura țară din regiune cu limbă oficială engleza. Se vorbesc, bineînțeles și spaniola, creola și o mulțime de dialecte locale.
👉 Belize este o minunăție de destinație. Un puzzle de parcuri și rezervații naturale – cu junglă deasă în nord și peste 450 de insule, “cayes”, de-a lungul coastei – și cu un ecosistem marin excepțional. Pe aici trece a doua cea mai lungă barieră de corali din lume, Reciful Mesoamerican, parte din patrimoniul mondial UNESCO. Nu mai spun de faimoasa The Great Blue Hole, cea mai mare și impresionantă dolină marină din lume.
👉 Un alt lucru unic despre Belize – aici există singura rezervație de jaguari – Cockscomb Basin Wildlife Sanctuary se intinde pe 400 de km pătrați. Se estimează că e casă pentru aproximativ 200 de jaguari.
👉 Principalele simboluri ale țării sunt legate tot de fabuloasa bogăție naturală: animalul național este tapirul lui Baird, supranumit „vaca de munte”, cel mai mare erbivor din America Centrală. Pasărea națională este tucanul, iar floarea națională, orhideea neagră.
👉 Belize are climat subtropical în centru și nord și tropical pe coastă. Sezonul uscat durează din decembrie până în mai, iar sezonul ploios din iunie până în noiembrie. Iulie e considerată cea mai umedă lună.
👉 Infrastructura nu e punctul forte în Belize. Drumurile sunt mult mai proaste decât în Mexic. Se circulă extrem de greu atât din cauza gropilor cât și a limitatoarelor de viteză, acele “cocoașe” care sunt dese și prost sau deloc semnalizate. În plus, noi am fost nevoiți să ocolim 100 de km pentru că drumul de coastă era impracticabil. Noroc că citisem despre asta pe forumuri că nimeni nu te avertizează. (! Înțeleg că, între timp, a fost refăcut) Există însă și o mândrie națională: Hummingbird Highway – cea mai cunoscută și spectaculoasă șosea din Belize. Pentru ea a meritat tot ocolul prin munți.
👉 Capitala nu e Belize City, cum ar părea, ci Belmopan, un oraș micuț și modest, cu 16.000 de locuitori, aflat în zona centrală. De altfel, Belize este țara cu cea mai mică densitate de locuitori din regiune. Întreaga populație a țării numără undeva la 400.000 de locuitori – o densitate de 15/17 locuitori pe km pătrat.
👉 Belize are o componență etnică spectaculoasă -ceva mai mult de jumătate din populație este formată din “mestizo” (un mix de europeni și indigeni maya), 25% sunt creoli, 11% mayași, iar comunitatea Garifuna reprezinta cam 6% din populație. De aici și bogăția tradițiilor culturale unice. Cultura Garifuna, de exemplu, este recunoscută de UNESCO drept „Capodoperă a Patrimoniului Oral și Imaterial al Umanității”, cu tradiții vibrante în special în orașele de coastă. Și să nu uit de menoniți – o comunitate religioasă deseori asemănată cu Amish-ii – reticenți la societatea modernă și care duc o viață izolată și modestă (dar mai permisivă cu tehnologia). Sunt aproximativ 12.000 de menoniți în Belize. Îi recunoști ușor, trăiesc în colonii, lucreză în agricultură și sunt printre fermierii cei mai apreciați.
👉 În Belize sunt peste 600 de situri maya și multe ruine încă îngropate în junglă. Caracol este cel mai mare sit arheologic mayaș din țară, cu piramida Caana („Templul Cerului”), cea mai înaltă structură mayașă din Belize. Renumite sunt și siturile de la Xunantunich, Lamanai sau Altun Ha.
👉 Moneda națională este dolarul belizean – BZD ( 2 BZ$ = 1USD ). Este bine de știut că și dolarul american este acceptat pe scară largă în Belize. Nu veniți însă cu euro. Nu-i primește nimeni și nici de schimbat nu îi veți putea schimba decât la un curs exotic rău… Și un alt lucru important: cash-ul este esențial ca să nu aveți bătăi de cap inutile. În multe locuri nu se poate plăti cu cardul, iar bancomate nu sunt pe toate drumurile.
👉 Despre siguranță – În statistici, rata criminalității este destul de mare. Se vorbește despre bande locale sau grupări mafiote cu legături în zona cartelurilor mexicane care operează în special în zonele urbane. Sudul orașului Belize City apare în toate alertele de călătorie ca zonă de evitat, inclusiv în timpul zilei. Orașul în sine nu mi s-a părut foarte prietenos, dar nici nu am avut parte de vreun incident. În rest, nicăieri pe unde am umblat nu ne-am simțit în pericol.
2. GRANIȚA
TERESTRĂ MEXIC - BELIZE. TAXE ȘI
OBICEIURI
Excluzând avionul, din Mexic în Belize poți ajunge fie cu feribotul din Chetumal, fie cu autobuzul sau cu mașina închiriată. Am studiat toate variantele, dar pentru traseul nostru exista o singură soluție. Am venit, deci, în Belize cu masina închiriată din Mexic.
Sunt puține companii de închirieri auto în Mexic care permit trecerea graniței. Noi am identificat două, dar posibil să nu fie singurele. Oricum, norocul a fost ca una dintre cele două companii să fie cea prin care închiriasem și în urmă cu trei ani, la precedenta călătorie în Mexic. O firmă mică, cu un patron parolist, care nouă ne-a câștigat încrederea încă de prima dată. Ne-a adus mașina în Playa del Carmen ca să nu fim noi nevoiți să ne întoarcem în Cancun (veneam din Cozumel și o luam spre Bacalar, în direcția complet opusă). Am primit actele cerute de autoritățile din Belize (inclusiv authorization letter) și am plecat încrezători spre graniță.
Am avut ceva emoții după ce am citit diverse experiențe, dar pe noi polițiștii de frontieră din Belize chiar ne-au scos din belea. Am avut dosarul complet – taxe, scrisoare de autorizare, etc. Lipsea un singur lucru… Alex a înghețat când a realizat că nu găsește, în bord, talonul mașinii, ultimul document pe care i l-a cerut polițistul de frontieră. L-am primit pe mail în câteva minute și bărbatul de la ghișeu ne-a fabricat, pe loc, un permis provizoriu de circulație cu care am putut intra în țară. Nu ne-a lăsat să plecăm până nu ne-a făcut un instructaj complet cu regulile de circulație scrise și nescrise, din Belize. Foarte ok omul și întreaga noastră experiență la graniță.
Apropo, în Belize nu este obligatoriu carnetul internațional de conducere. Este însă obligatorie o anumită asigurare auto, care se face acolo în graniță.
Mă întorc puțin să trec în revistă seria de taxe care trebuie plătite la ieșirea din Mexic și la intrarea în Belize și invers. Se spune despre această graniță că este una dintre cele mai scumpe din regiune.
Granița mexicană. Ieșirea din țară:
Știam deja, mexicanii sunt mai „speciali” în privința mondului în care îi tratează pe turiștii străini. La granițele terestre, mai ales la cea cu Belize, se practică un așa numit deja “official scam”. Turiștiilor li se cere să plătească cash o… taxă de ieșire i se spune… Nu e tocmai o taxă de ieșire, este DNI (Derecho de No Immigrante), taxa turistică mexicană. De regulă, DNI este inclusă în tariful biletului de avion. Dacă ai ajuns în Mexic pe calea aerului, cu siguranță ai plătit această taxă. Doar că nu multe companii aviatice trimit defalcat factura cu prețul biletului și nu toată lume știe această practică. Noi, de exemplu, nu am reușit să obținem de la Turkish documentul cu tariful detaliat care să evidențieze taxa turistică mexicană. Am prezentat biletele de avion dus-întors, dar ofițerul de la ghișeu nu a dat doi bani pe explicațiile noastre. Eram pregătiți pentru acest scenariu. Am auzit atâtea cazuri de turiști puși să plătească, chiar și cu dovada evidentă a faptului că achitaseră deja DNI… Dar am citit și experiențele altora care au reușit să treacă granița fără să plătească iar. Înțeleg că depinde strict de funcționarul cu care interacționezi. Noi eram cu copiii, nu avem timp de pierdut și știam că peste o săptămână tot pe aici ne vom întoarce. Trecusem deja banii la capitolul pierderi… Pentru că, da, nu e bine să te pui rău cu polițiștii de frontieră mexicani.
În iulie 2024, DNI costa 717 MXN (aprox 35 de dolari) de persoană. Din iulie 2025, DNI s-a făcut 861 MXN ( aprox 47 dolari).
Granița mexicană. Intrarea în țară:
Șapte zile mai târziu tot prin acest punct de frontieră am revenit în Mexic. Dacă la aeroportul din Cancun am fost direcționați pe un culoar separat și am fost verificați suplimentar, doar pentru că eu aveam pașaport românesc, de data aceasta am stat la ghișeu câteva secunde.
Nu am mai plătit nicio taxă de intrare. Cei care stau pe teritoriul mexican mai puțin de 7 zile sunt exceptați. Am completat FMM (Form Migratoria Multiple), și am primit câte un tichet pe care l-am prezentat la aeroportul din Cancun. Asta a fost tot.
Cine intră terestru în Mexic și stă mai mult de 7 zile va plăti în graniță acest DNI despre care am povestit mai sus.
Granița terestră Belize:
În Belize nu există taxă de intrare în țară. Există însă una de ieșire, în valoare de 20 de dolari de persoană, care se poate plăti doar cash.
Cetățenii români nu au nevoie de viză pentru o ședere de până la 30 de zile. La intrarea în țară trebuie să faci dovada întregului traseu și să precizezi locurile în care vei fi cazat.
Cei care intră în Belize cu mașina trebuie să achite o taxa de fumigare de 10-15 dolari, o taxă de intrare cu mașina de 15 dolari și o asigurare obligatorie specială, în funcție de numărul de zile.
Atenție, pe lângă interdicțiile clasice impuse la orice graniță, în Belize nu ai voie sa aduci fructe, legume, plante, semințe, carne și produse din carne – orice produs care ar putea contamina solul sau care ar fi potențial purtător de boli cu risc în agricultură. După îndeplinirea tuturor formalităților, fiecare mașină trece printr-un filtru.
3. ȘOFER ÎN BELIZE. REGULI DE CIRCULAȚIE SCRISE ȘI NESCRISE
Ne-a luat mai bine de o oră să trecem granița în Belize. Era duminică pe la prânz și toate magazinele închise. Șiam că datele mobile sunt f scumpe aici, chiar și la Digi, cu care am avut surprize plăcute în multe colțuri din lume. Dar cum nu am avut de unde să cumpărăm cartelă locală, am folosit wifi-ul din graniță ca să ne încărcăm traseul și am pornit spre Peninsula Placencia, prima noastră oprire. Iar când am pierdut semnalul, că s-a întâmplat și asta, am trecut la harta clasică pe hârtie, exact ca acum mai bine de 25 de ani, la primele noastre călătorii împreună.
Ne-am împărțit săptămâna între Peninsula Placencia și Ambergris Caye, un traseu exclusiv de coastă, gândit așa tocmai pentru că era vârf de sezon ploios și nu prea aveam ce să căutăm prin junglă. Ne-am bazat inclusiv pe șoseaua de coastă (Manatee Highway), care ar fi trebuit să ne ducă într-o oră și jumătate din graniță la prima cazare. Dar, ce să vezi, am aflat ulterior că drumul de coastă era foarte prost, cu porțiuni fără semnal și cu risc de viituri. În sezon ploios, nu era indicat nici măcar pentru 4 x 4. Toată lumea recomanda cel de-al doilea traseu, dublu ca distanță și care traversează mare parte din țară, prin munți. E adevărat, pe renumita Hummingbird Highway , una dintre cele mai spectaculoase șosele din America Centrală, ea însăși obiectiv turistic pentru mulți călători.
Sinceră să fiu, asta mi-a mai luminat perspectiva unui drum de vreo 4 ore… ne-am propus să facem și un popas să ridicăm drona pe faimoasa șosea. Aiurea. De cum am ieșit din graniță a început ploaia, iar cei aproape 100 de km prin munți i-am făcut pe o ploaie apocaliptică. Ce peisaje… nu vedem la un metru în față. A fost rău de tot. Dar, cum am ajuns pe coastă, a ieșit soarele…
E bine de știut care sunt limitele maxime de viteză legale: 90 km/h în afara zonelor rezidențiale și 40 – 65 km/h în orașe și sate. Centura de siguranță este obligatorie pentru toți pasagerii. Toate indicatoarele sunt în limba engleză, iar toate distanțele sunt afișate în mile.
Calculați-vă traseul ținând cont și de faptul că drumurile sunt foarte proaste, pline de limitatoare de viteză nesemnalizate, iar pietonii și bicicliștii circulă haotic. Și câteva sfaturi utile pe care le-am primit și noi: evitați să conduceți pe timp de noapte, nu parcați mașina decât în locuri amenajate și păzite, nu lasați nimic de valoare în mașina și… evitați să luați autostopiști.
4. PENINSULA PLACENCIA, CULORI ȘI VIBE
Prima noastră oprire a fost Peninsula Placencia, o limbă de uscat lungă de 25 de km și îngustă chiar și de câteva sute de metri pe alocuri, scăldată de spectaculoasele ape ale Caraibilor pe o parte și de o lagună cu mangrove de cealaltă parte. Trei sate, 25 de km de plaje cu nisip alb și cel mai îngust drum principal din lume se află aici. Localnicilor le place să se prezinte “a relaxed barefoot friendly community”. Un loc spectaculos și nonconformist care m-a atras foarte tare când am citit despre el. Am vrut musai aici, deși nu este o oprire uzuală pentru un traseu așa de scurt prin Belize.
Chiar și în extrasezon, Peninsula Placencia are un farmec aparte. Asemănările cu Jamaica, cum am spus deja, sunt izbitoare.
Peninsula este formată din 3 sate Maya Beach, Seine Bight (unde locuiește o importantă comunitate Garifuna) și Placencia Village.
Am ales să ne cazăm într-un bungalou suspendat deasupra nisipului, la intrarea în satul Seine Bight. Foarte simpatic și practic.
Satul Seine Bight din apropiere este pe cât de modest pe atât de prețios – este considerat un centru viu al culturii Garifuna, special prin gastronomie, limbă și muzică proprii. Și oameni simpli, dar foarte inimoși. Nu o să uit cum am ajuns morți de foame duminică seara și ne-am dus să mâncăm în sat, la o terasă pe malul mării. Nu se putea plăti cu cardul, unicul bancomat din zonă era în interiorul unui magazin, evident închis, iar cash nu mai aveam decât niște euro. Ne-au spus să comandăm ce vrem și să le aducem dimineață banii. Wow!
Seine Bight a fost liniștit cât am stat noi acolo, dar înțeleg că sunt câteva festivaluri importante care se țin aici și care adună turiști din toate colțurile lumii.
La șapte km distanță, vedeta zonei este însă Placencia, satul aflat chiar în vârful peninsulei. Cu o plajă minunată, bungalouri și terase colorate, muzică live, atmosferă caraibiană, umor… tropical și zâmbete largi la tot pasul.
Aici, în Placencia, se află cea mai îngustă stradă din lume, o pietonală construită din ciment și scoici, recunoscută de Guinness World Records. Drumul, construit inițial în scop privat, pentru ca un episcop să ajungă de acasă la biserică fără să se murdărească de nisip, a devenit un simbol local. Acum se întinde pe mai bine de 1 km și străbate întregul sat, având de o parte și de alta locuințe, mici magazine și terase.
Ne-ar fi plăcut să petrecem și în Placencia câteva zile cazați în bungalourile vesele de pe plajă și să putem savura mai pe îndelete atmosfera unică de aici. Căci da, sunt turiști care vin special să bea un cocktail la Barefoot Bar, să ia masa la Tipsy Tuna sau să ciocnescă un pahar de rom deocheat la Big Titty Rum Bar. Senzaționale experiențe!
Vă vine să credeți că satul acesta rupt de lume are propriul aeroport? Bine, câteva curse locale și restul private. În rest, pe străzi vezi mașinuțe de golf și biciclete.
Placencia este și poarta de acces spre câteva rezervații naturale: Sanctuarul Cockscomb, cunoscut pentru populația de jaguari sau Monkey River renumit pentru traseele cu barca spre junglă, punct sigur de întâlnire inclusiv cu faimoasele maimuțe urlătoare. Ne pregătisem și noi de un tur pe Monkey River, dar a plouat jumătate de zi și am renunțat.
A treia zi dimineață am împachetat și am pornit spre Belize City pe același drum ocolitor prin munți, pe Hummingbird Highway. Nu a mai plouat așa tare și am profitat să ne oprim scurt in Belmopan, capitala Belize. Nu ne-a impresionat absolut deloc. Nu mi se pare că merită mai mult de o escală la banca sau pentru ceva cumpărături. Mai aveam în plan câteva opriri, dar cum ploaia nu ne-a slăbit deloc, am renunțat. Abia jos, pe coastă, am văzut, din nou, soarele.
Din Belize City urma să luam feribotul spre Ambergris Caye, următoarea noastră destinație. Mai întâi însă trebuia să căutăm o parcare păzită unde să lăsăm mașină următoarele 3 zile. Căci, v-am spus, Belize City nu are tocmai un renume bun. Am gasit o parcare civilizată chiar lângă port și am plecat liniștiți. Bine, am uitat farurile aprinse și, la întoarcere, am avut nevoie de ajutor să pornim mașina, dar asta e altă poveste… 😀👇
5. AMBERGRIS CAYE. UN AMALGAM DE STĂRI
Sunt destule feriboturi care merg zilnic spre Caye Caulker și Ambergris Caye, cele mai turistice insule din Belize. Două companii operează zilnic din Belize City: San Pedro Belize Water Taxi are 8 curse pe zi, începând cu ora 8.00 și Caribbean Sprinter, 6 curse pe zi, prima pleacă la 8:30 din Belize City.
Ambergris e cea mai mare insulă din Belize, lipită practic de granița cu Mexicul. O oră și jumătate face feribotul până aici. Se poate ajunge și direct din Mexic, sunt bărci cu program regulat.
Marea a fost calmă, pe cer erau doar câțiva nori, așa că drumul a fost plăcut. Am acostat în San Pedro, principalul oraș de pe insulă, aproape de apus.
Sunt puține mașini clasice pe insulă, însă e plin de golf cart-uri. Ceea ce ne-am închiriat și noi, evident. Prețurile pornesc de la 30-40$ pe zi.
Atmosfera e diferită față de continent. Sunt mulți turiști, chiar dacă e extrasezon. Este extrem de aglomerat și se construiește mult și haotic, din păcate. Din fericire, cazarea noastră nu era în mijlocul haosului, dar și așa ne-am acomodat mai greu decât ne-am așteptat. O altă problemă, poate mai mare decât balamucul din San Pedro, au fost haitele de țânțari care te atacau de cum apunea soarele. Soluțiile anti țânțari sunt importante dacă veniți aici, mai ales în sezon ploios.
În prima zi am făcut un tur de împrietenire. Spre deosebire de Placencia, aici nu sunt plaje cu nisip decât la unele resorturi. În rest, predomină pontoanele de pe care cobori direct să înoți sau să faci snorkeling. Apa e frumoasă, dar la mal era covor de alge… Recunosc, nu a fost dragoste la prima vedere… Dar dacă găsești terasa potrivită unde se cântă live Janis Joplin, iar pe sub ponton dansează niște pisici de mare, toată perspectiva se schimbă. Căci la capitolul beach baruri San Pedro stă al naibii de bine. Și ziua, și noaptea. Noi ne-a simțit grozav la Palapa, unde ne-am oprit să mâncăm și am rămas câteva ore bune la plajă.
Am învățat să ocolim haoticul centru din San Pedro, cu trafic blocat și polițist care dirijează circulația între două ulițe, dacă vă puteți imagina, … și am pornit să descoperim insula. Ne-am integrat în atmosferă. Ba chiar ne-a plăcut mult. Aceste cayes au un vibe special.
Practic am avut doar două zile pline. Din cauza vremii, am renunțat la zborul peste The Great Blue Hole, pe care mi-l doream foarte mult. Riscam să dăm banii de pomană și să nu vedem nimic cu reprizele de ploaie greu de anticipat. Il vom face la următoarea vizită, cu siguranță.
The Great Blue Hole
Zbor cu avionul – de la 230$/ pers
Zbor cu elicopterul – de la 500$/ pers
6. IGUANA ECO SANCTUARY, UN LOC SPECIAL ÎN SAN PEDRO
Ne-am învârtit mai mult pe uscat și am găsit niște locuri tare simpatice. În ziua petrecută pe coasta de est, primprejurul lui San Pedro, am descoperit un loc care, vă spun sincer, a devenit preferatul meu de pe insulă: Iguana Eco Sanctuary. Sună pompos, dar nu e. Este un proiect de conservare creat, într-un spațiu modest, de un localnic pasionat de aceste reptile spectaculoase.
În urmă cu vreo 20 de ani, Calvin Young, pescar pe atunci, a salvat o iguană din lagună… Apoi încă una… De pe atunci, habitatul acestor vietăți era în pericol din cauza extinderii orașului și a defrișării masive a pădurilor de mangrove. De la câteva exemplare, sanctuarul adăpostește acum peste 150 de iguane. Iar lui Calvin i se spune “Iguana Whisperer” datorită legăturii speciale pe care a dezvoltat-o cu aceste vietăți. E incredibil să vezi atât de multe iguane la un loc pe un teren neîngrădit, cum vin la masă sau când aud anumite sunete… parcă ar fi dresate.
Sanctuarul este amenajat chiar pe malul lagunei, într-o mini pădure de mangrove, care se tot micșorează, din păcate, din cauza extinderii companiei locale de electricitate. Scandalul era proaspăt când am ajuns noi.
Recunosc, mi-am imaginat locul complet diferit. Ne-au intâmpinat copiii lui Calvin cu un registru în care ne-au rugat să ne trecem numele. Stai cât vrei, nu există nicio taxă de intrare, dar donațiile sunt binevenite. Vizitatorii lasă, de regulă, câte 10 dolari și s-a rostogolit cumva această sumă, dar nu este o taxă…
Cine dorește poate hrăni iguanele cu banane, unele chiar stau să le mângâi pe gușă. Și este uimitor că sunt peste tot… De asemenea, vizitatorii află o mulțime de informații despre aceste vietăți.
Pentru iubitorii de natură, este o experiență unică. Este impresionant cum munca lui Calvin a evoluat dintr-un efort personal într-un proiect comunitar valoros și o atracție turistică locală.
Sunt fan iguane, cine mă cunoaște știe. 😊 Tare mult mi-a plăcut acest loc, chiar dacă mi s-a strâns inima cand am realizat cât de incert e viitorul proiectului.
7. O ZI LA FAIMOASA “SECRET BEACH”
Cea de-a doua zi am dedicat-o coastei de vest a insulei, unde apa e mai calmă și nu sunt alge. Secret Beach este locul spre care am pornit, conștienți fiind că nu vom fi singuri pe plajă 😊 Este un drum de o oră din San Pedro. Am plecat încrezători, dar am ajuns zdruncinați zdravăn. Căci mașinuța de golf nu e tocmai confortabilă pe niște drumuri pline de gropi, denivelări și porțiuni întregi cu pietriș și nisip. Am considerat că traseul a făcut parte din aventură.
Secret Beach este de fapt o fâșie plină cu terase colorate și mese plantate direct în apă, peste care domnește o atmosferă hippie 100%. Ne-am oprit la Blue Bayou, terasa care ne-a făcut cel mai tare cu ochiul. O afacere de familie prima de aici care a adus pe insulă conceptul de bar/ restaurant în apă. Cocktailuri, mâncare caraibiană, muzică potrivită, și atmosferă tare plăcută. Ca să nu mai zic ca a răzbit și soarele prin masa de nori și a dat cu totul alte nuanțe peisajului. Toată ziua ne-am petrecut-o aici, în apă sau pe ponton, la soare, alături de localnicele gușate, ieșite în număr impresionant.
Ne-am întors pe înserat cât să mai dăm o tură prin centru și să ne împachetăm bagajele. A doua zi, am luat primul ferry înapoi spre Belize City. Ne aștepta un tur de forță până la Cancun, ultimul nostru stop înainte de revenirea în țară. O călătorie cu multe peripeții și un timing perfect între două uragane- Beryl si Debby.
Termin cu ideea de început. Belize pare o țară mică, dar nu e așa ușor să o descoperi. Pentru noi, cele 6 zile au fost mai mult o prospecție. Știm acum pentru ce ne pregatim la urmatoarea noastră întâlnire.
Călătorii inspirate vă doresc!
About Author
