Am ajuns pentru prima oară în Maroc la finalul lui 2025. Și nu în Marrakesh cum ne-am imaginat tot timpul că vom începe să descoperim această țară. Lucrurile s-au așezat și de data aceasta altfel decât ne-am imaginat. Congresul FIJET (Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism) a fost organizat în regiunea Fes-Meknes și am avut astfel ocazia să descoperim nordul Marocului. O zonă nu foarte comercială, dar atât de autentică… Ce surpriză plăcută! Turul nostru a fost generos, voi povesti despre fiecare loc pe care l-am descoperit. Încep însă cu orașul Fes, capitala culturală, spirituală și… gastronomică a Marocului, unde am petrecut cel mai mult timp și care mi-a plăcut în mod special. Mi-am propus să-ți dau 10 motive să nu-l ratezi dacă planifici o călătorie aici.
1. FES, orașul 3 în 1
A fost prima capitală a țării și este unul dintre cele 4 orașe imperiale ale Marocului. I se mai spune “Mecca of the West” sau “Atena Africii”. Are peste 1,3 milioane de locuitori, este al treilea cel mai mare oraș din țară, după Casablanca și Rabat. Localnicilor le place să spună că Fes-ul de azi e format din trei orașe: Fes el-Bali – “the Old Medina”, fostul oraș medieval inclus în patrimoniul UNESCO, Fes el-Jadid – “the New Medina”, ce include și cartierul regal construit în secolul al XIII-lea, dar și Mellah – istoricul cartier evreiesc și Ville Nouvelle, orașul nou, dezvoltat în secolul al XX-lea de francezi. Trei zone complet diferite care se împletesc armonios și întregesc acest oraș complex, care te fascinează tot mai mult pe măsură ce îl descoperi. Reper istoric, cultural, religios, arhitectural, centru de învățământ cu tradiție și hub de cercetare inovativă. Un loc arhaic, modern si vizionar deopotrivă.
Fez sau Fes? Să lămurim de la început această dilemă. Ambele forme sunt corecte. Fes e mai des folosit în Maroc, inclusiv în documente oficiale. E forma apropiată de fonetica arabă. În franceză, denumirea primește și un accent: Fès. Fez, în schimb, e forma întâlnită în limba engleză și este, de asemenea, acceptată. Fez (tarboosh – în arabă) se numește și simpaticul accesoriul roșu de pus pe cap, simbol al identității naționale pentru marocani, dar purtat, în diverse perioade, și de grecii antici, de tunisieni și de turci.
2. Haos și magie într-una dintre cele mai vechi medine din lume
Am fost în multe medine, dar cea din Fes mi s-a părut cu totul specială. Fes el-Bali, adică “Old Fes”, este unul dintre cele mai vechi, mai bine conservate și mai faimoase orașe medievale fortificate din lume. A fost înființat la sfârșitul secolului al VIII-lea și încă este inima vibrantă a orașului. Clădiri istorice, souk-uri tematice animate, o mulțime de mici ateliere artizanale, tăbăcării, fierării de cupru, faimoasa ceramică de Fes, dar și cazări în riaduri fermecătoare, restaurante și terase cu o atmosferă autentică. De aproape jumătate de secol, acest loc este parte a Patrimoniului Mondial.
Medina din Fes este cea mai mare zonă urbană pietonală din lume, recunoscută oficial de Guiness World Records. A fost concepută ca un labirint, cu rol de protecție în primul rând. În spatele zidurilor fortificate sunt aproape 9.500 de alei și străzi înguste, întortocheate. Există un sistem unic de indicatoare, scrise în arabă, berberă și franceză, care ajută cât de cât la orientare. „Zanka” ( „Rue”) este o stradă deschisă, cu ieșire și este semnalizată printr-o plăcuță în formă de dreptunghi. „Derb” înseamnă alee, drum îngust. Indicatorul “Derb” într- un hexagon semnifică un drum închis, care se înfundă. Un indicator „Derb” într-un pătrat înseamnă că drumul inițial închis are acum o cale de ieșire. Rutele turistice sunt semnalizate prin culori – albastru pentru monumente și piețe, verde pentru palate și grădini, roșu pentru meșteșuguri etc. Chiar și cu aceste explicații primite tot e dificil pentru un străin să se orieteze. Nici Google Maps nu reușește să te scoată din toate cotloanele, așa că și noi ne-am învârtit în cerc de câteva ori, cu toate punctele de reper pe care ni le-am luat. Dar, cu siguranță, să te rătăcești în Medina din Fes e parte din farmecul experienței.
Ne-am plimbat destul de mult prin Fes el-Bali, dar am ținut cont de sfaturile primite – nu ne-am avântat în afara zonei turistice, și nici nu am intrat prea mult “în sufletul” localnicilor, le-am respectat spațiul și stilul de viață. În interiorul medinei locuiesc în jur de 150.000 de oameni. Trăiesc tradițional, după regulile unor vremuri demult apuse, folosesc măgari pentru transport și unii dintre ei nu au pășit vreodată de partea cealalată a zidurilor, în zona modernă a orașului.
Ce e fascinant la medina din Fes – e un muzeu viu, plină de clădiri istorice – medrese, palate, moschei, porți și fântâni cu mozaicuri și broderii spectaculoase, cu influențe arabe și andaluze. Multe au fost restaurate sau sunt în curs de… Altele poartă încă patina unor sute bune de ani. E fantastic să descoperi astfel de bijuterii în spatele unor porți sau ziduri dărăpănate pe care abia dacă le sesizezi.
Universitatea Al-Qarawiyyin – înființată în secolul al IX-lea, azi considerată cea mai veche uiversitate cu activitate neîntreruptă din lume, medrese renumite (școli islamice) precum Bou Inania sau Al-Attarine, Founduq al-Najjarine – un caravanserai din secolul al VIII-lea care găzduiește acum Muzeul Artelor și Meșteșugurilor din Lemn, Mausoleul Zaouia Moulay Idriss II – un loc de pelerinaj dedicat fondatorului orașului sau Dar Batha – muzeul artei islamice, amenajat intr-un fost palat regal – sunt câteva dintre comorile vechii medine din Fes.
Monumente valoroase sunt și cele 13 porți ale medinei (“bab”, în arabă). N-am avut vreme să mergem “din bab în bab”, dar am văzut o parte dintre ele și le-am aflat și poveștile, pe scurt. Bab Mahrouk, Bab Guissa și Bab Ftouh sunt cele mai vechi porți ale medinei – au fost ridicate undeva prin secolele XII-XIII. Bab Bou Jeloud – Poarta Albastră – este însă cea mai faimoasă. A fost construită în 1913 de francezi, pe zidul vestic al medinei. E una dintre imaginile cu care se identifică astăzi orașul Fes. Un simbol al arhitecturii tradiționale marocane. Fațadele porții sunt placate cu mozaic Zellige, cu arabescuri și motive gemetrice tipic marocane. Bab Bou Jeloud e un must pentru oricine ajunge aici. Să țineți cont că se deschide în jurul prânzului.
3. Renumitele tăbăcării din Fes – arta prelucrării pieilor cu metode arhaice
Tăbăcirea pieilor datează de la fondarea orașului, acum peste 1200 de ani, ceea ce face din Fes unul dintre cele mai vechi centre de producție de articole din piele din lume. Maeștrii artizani, tot mai puțini, ce-i drept, continuă să transmită, din generație în generație, tehnicile de prelucrare a pieilor de animale prin metode tradiționale, păstrând autenticitatea articolelor lucrate manual. Prin secolul al XIV-lea erau 86 de tăbăcării în Fes. Astăzi mai sunt doar 3 care funcționează după rețeta tradițională: Chouara, cea mai cunoscută dintre ele, Ain Azliten și Sidi Moussa. Toate 3 se află în zona Vechii Medine. Au fost restaurate cu fonduri guvernamentale și externe în încercarea de a menține viu acest meșteșug care a adus faimă orașului, dar și pentru a reduce poluarea, o problemă serioasă cu care se confruntă orașul.
Trebuie spus că, în paralel, industria de prelucrare a pieilor s-a dezvoltat în Fes, în afara medinei, în unități cu tehnologie modernă și flux mult mai generos. Dar cele trei tăbăcării artizanale din Fes el-Bali sunt, în mod cert, una dintre principalele atracții turistice ale orașului.
Dacă nu te interceptează vreun localnic binevoitor să-și ofere serviciile, ca să ajungi aici, pricipalul punct de reper e souk-ul de piele, evident. Apoi mirosul… Tăbăcăria este vizibilă de pe terasele celor mai multe magazine care vând produse din piele. Unele au vizibilitate mai bună, de pe alte terase zărești doar anumite unghiuri. Înainte să fii condus pe acoperiș, primești o crenguță de mentă în care să-ți vâri nasul. Pe măsură ce te apropii de zona de procesare a pieilor, mirosul devine tot mai greu.
Nouă ne-a ieșit în cale tăbăcăria Sidi Moussa. Terasa pe care am nimerit nu era poziționată grozav, dar ne-a fost suficient cât să înțelegem procesul de producție. Mai ales că localnicul care ni s-a oferit ghid ne-a povestit pe îndelete fiecare etapă. Era vineri, zi de rugăciune pentru musulmani, așa că nu am găsit multă activitate. Doar două familii veniseră la muncă din cele aproximativ 60 care lucrează aici în mod normal.
Localnicul care ne-a însoțit ne-a explicat că guvernul verifică periodic dacă tăbăcăria respectă folosirea tehnicilor tradiționale și a ingredientelor naturale. Tot de la ghidul nostru ad-hoc am aflat că, în prima etapă a procesului de prelucrare, pieile se pun în băi de calcar, sare și apă. După aceea, sunt mutate într-un bazin cu excremente de porumbel (amoniac natural împotriva bacteriilor). Apoi, pieile intră într-o roată asemănătoare unei uriașe mașini de spălat. În final, sunt puse în băi de vopsit colorate, unde rămân aproximativ o săptămână. Culorile sunt din pigmenți naturali. Se obțin din șofran (galben), henna (maro / portocaliu), mentă (verde), indigo (albastru) sau flori de mac (roșu).
Patru tipuri de piele se prelucrează aici – de capră, de cămilă, de vacă și de oaie. Pielea de capră este cea mai valoroasă pentru că este cea mai fină și flexibilă, cea de cămilă este cea mai rezistentă, robustă – se folosește la perne sau rucsaci, pielea de vacă este versatilă și are multe întrebuințări, în timp ce pielea de oaie este moale, dar nu atât de rezistentă.
Interesantă experiență. Vizitarea tăbăcăriilor din medina nu costă nimic. Va trebui însă să-l cinstiți pe cel care v-a însoțit. Și să vă pregătiți psihic de o promovare zdravănă a produselor din magazinul său, dar și din cele ale prietenilor.
4. Impresionanta ceramică albastră de Fes
Fassi Blue este inconfundabila culoare a ceramicii tradiționale din Fes. Un albastru distinct ce provine din oxidul de cobalt, a cărui nuanță se intensifică în timpul arderii la temperaturi înalte.
Baza ceramicii Fassi este un lut deschis la culoare, specific regiunii Meknes, ce are o textură fină și o rezistență crescută. Odată prelucrat și modelat, obiectul din lut este acoperit cu o glazură albă pe care meșterii pictează manual, cu acest pigment vibrant, modele geometrice și florale tradiționale, rezultatul a secole de simbioză culturală între diversele civilizații care au trecut pe aici. Rezultatul este unic și absolut spectaculos. Nu degeaba ceramica din Fes este recunoscută la nivel mondial.
Tehnica a evoluat în timp. Meșterii contemporani au adaugat și alte culori, păstrând însă albastrul de Fes în centrul compozițiilor.
O colecție valoroasă de ceramică tradițională Fassi Blue este expusă la muzeul Dar Batha, cel mai mare muzeu dedicat artei islamice din Maroc. Este poate cel mai admirat spațiu al muzeului. O galerie special dedicată evoluției diverselor tehnici de olărit și cu detalii despre istoria acestui meșteșug definitoriu pentru moștenirea culturală a Marocului. Recomand!
Ca turist aflat pentru prima data în Fes, nu e simplu să faci diferența între autentic și fals nici în privința obiectelor ceramice, mai ales în haotica medină, unde ești bombardat cu oferte la tot pasul. Piața este invadată de produse care imită ceramica tradițională, dar sunt copii reproduse la scară industrială. O variantă sigură dacă vrei să nu fii înșelat este să mergi în Ain Nokbi, cartierul olarilor, aflat la mică distanță de medina. Aici vizitatorii pot vedea întregul proces de producție și pot lucra propriul vas fassi la unul dintre atelierele de inițiere.
Tot în regiunea Fes-Meknes își are originile și ceramica Zellige, renumita tehnică tradițională de mozaic marocan, tipică arhitecturii maghrebiene. Înnobilează orice construcție. În Fes, o întâlnești pe palate, moschei, fântâni, pe multe clădiri și porți istorice. Zellige în arabă înseamnă “piatră mică șlefuită”, iar tehnica presupune asamblarea mai multor bucăți de plăci ceramice de diverse dimensiuni și culori vibrante pentru a crea forme geometrice care sunt combinate după formule matematice stricte. Arta Zellige s-a născut în Maroc undeva prin secolul al X-lea, iar epicentrul producției acestui tip de mozaic spectaculos este regiune Fes-Meknes, datorită acelui lut special deschis la culoare si rezistent despre care am povestit mai sus. În afară de Fes, unde tehnica este omniprezentă, două dintre cădirile impresionante decorate cu mozaic Zellige se află în Spania: Palatul Alhambra din Granada și Real Alcazar din Sevilla.
Închei acest capitol cu o altă informație care mi s-a părut interesantă. Pe lângă ceramica din Fes, în Maroc sunt cel puțin alte 3 centre ceramice importante, dar cu tehnici și influențe complet diferite – ceramica de Meknes, de Safi și cea din zona munților Rif.
5. "Golden Gates" din Fes
Trecem în medina nouă. Dar al-Makhzen, Palatul Regal din Fes, este una dintre cele mai impunătoare reședinte regale din Maroc. Se află în Fes el-Jadid, o plimbare de câteva minute din orașul vechi. Se spune despre el că este o capodoperă arhitecturală. Nu se poate vizita în interior, deoarece aici stă Regele Mohammed al VI-lea în timpul vizitelor oficiale și palatul încă joacă un rol important în diverse ceremonii regale. Dar o plimbare în jurul zidurilor sale spre poarta principală îți răsplătește efortul. Rămâi mut când ajungi în fața celor șapte porți aurii care formează intrarea sudică a palatului.
Supranumite Golden Gates, cele șapte porți masive din bronz placate cu aur sunt decorate cu sculpturi în lemn de cedru, cu modele geometrice complexe și caligrafie arabă și sunt încadrate de mozaicuri Zellige în combinații coloristice vibrante. Pace, prosperitate și spiritualitate – fiecare element decorativ al acestor porți realizate manual de meșteri locali are o simbolistică puternică.
Dacă Palatul Regal din Fes datează din secolul al XIII-lea, când orașul era capitala administrativă a Marocului, “Golden Gates” sunt mult mai tinere. Au fost create 700 de ani mai târziu, între 1969 și 1971, în timpul domniei Regelui Hassan II. Tot în acea perioadă a fost amenajată și Place des Alaouites, piața din fața intrării principale a palatului, unde au loc diverse ceremonii de stat și religioase.
Se pot vizita și Old Mechour, piațeta din fața intrării din zona de nord-est a complexului regal, fosta poartă principală a palatului, dar și Jnan Sbil Gardens, fostele grădini regale create în secolul al XIX-lea de sultanul Moulay Hassan I între zidurile celor două medine. Inițial aici aveau acces doar membrii familiei regale, fiind legate de palat printr-un tunel subteran. Din 1917 au fost deschise publicului.
6. Mellah – istoricul cartier evreiesc din Fes el-Jadid
În vecinătatea “Golden Gates” începe Mellah, primul cartier evreiesc din Maroc, un alt loc emblematic și încărcat de istorie. A fost de la început pe lista noastră, dar când am ajuns aici am realizat că nu e chiar ușor de vizitat. Din prima am remarcat arhitectura – clădirile din acest cartier diferă mult de cele din medina. Casele au balcoane deschise la stradă, cu detalii din lemn și multe ferestre. Ne-a fost teamă însă să ne avântăm pe străzile laterale. Am avut noroc cu un localnic care ne-a ieșit în cale și ne-a întrebat dacă vrem să ajungem la sinagogă. Circumspecți la început, l-am urmat totuși și în scurt timp am realizat ce baftă am avut să-l întâlnim.
Două ore și jumătate ne-am plimbat pe străzile labirintice, unele întunecate, am descifrat simboluri de pe clădiri în ruină, am pătruns dincolo de porți șubrede și am descoperit mici detalii din decorurile interioare originale, fiecare cu propria poveste înghețată în timp. O mulțime de indicii și dovezi despre conviețuirea evreilor și a musulmanilor în acest colț de lume. Impresionantă experiență.
Mellah din Fes este cel mai vechi și unul dintre cele mai importante cartiere evreiești din Maroc. A fost înființat în secolul al XV-lea pe un fost depozit de sare. De altfel, Mellah înseamnă sare și în ebraică, și în arabă.
Interesant este și cum s-a format această comunitate din Mellah. Primii evrei au locuit în Fes odată cu întemeierea orașului. Trăiau în medina împreună cu populația musulmană și erau cunoscuți drept buni artizani și comercianți. La mijlocul secolului al XV-lea, au fost mutați forțat din orașul vechi în nou înființatul cartier de lângă Palatul Regal. 50 de ani mai târziu au sosit mii de evrei expulzați din Spania și Portugalia. Au adus cu ei tradiții religioase noi și tehnici avansate de meșteșuguri. Inițial au intrat în conflict cu evreii locali, dar, în timp, comunitatea s-a sudat. Au devenit bijutieri vestiți pentru tehnica de prelucrare a metalelor prețioase, iar comunitatea funcționa după propriile reguli administrative și juridice conduse de rabini.
La mijlocul secolului XX, în Fes locuiau în jur de 22.000 de evrei dintre care 17.000, în Mellah. Era a treia cea mai numeroasă comunitate de evrei din Maroc, după cele din Casablanca și Marrakesh. Ei și ceilalți peste 200 de mii de evrei marocani îi datorează viețile sultanului Mohammed al V-lea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a refuzat să-i predea pe evrei lui Hitler, salvându-i de la Holocaust, în timp ce țara se afla sub protectorat francez. O decizie istorică ce a schimbat soarta celei mai numeroase comunitați evreiești din lumea arabă, la acel moment. Și pentru care evrei din toată lumea îl omagiază în fiecare an pe monarhul marocan.
Au urmat ani în care comunitatea din Mellah s-a redus considerabil. Cei mai mulți evrei au emigrat. Acum, cartierul evreiesc din Fes este locuit de musulmani. Dar arhitectura se păstreză și clădirile istorice sunt într-un proces amplu de restaurare și conservare. Cele două sinagogi istorice care au rezistat în Mellah au fost și ele restaurate și funcționeză ca muzee. Una dintre ele a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Iar în interiorul cartierului s-a deschis un Muzeu al Culturii Evreiești.
7. Cele mai vechi diplome universitare vin din Fes
Universitatea Al-Qarawiyyin este considerată cea mai veche universitate care a oferit educație fără întrerupere din lume și prima instituție de învățământ care a acordat diplome. E cea mai prestigioasă construcție istorică din Fes și un simbol al vieții intelectuale a orașului. Complexul format din moschee, universitate și bibliotecă ocupă o suprafață generoasă din centrul vechii medine și este vizibil din toate unghiurile datorită acoperișului său din țiglă ceramică verde. În moschee au acces doar musulmanii, majoritatea turiștilor pot vizita doar curtea și pot admira minaretul impunător de pe acoperișul oricărei terase din jur.
Universitatea Al-Qarawiyyin a fost fondată la mijlocul secolului al IX-lea, iar povestea înființării ei este complet atipică: două surori migrante din Kairouan (Tunisia) au decis să investeacă banii moșteniți de la tatăl lor, ca răsplată pentru comunitatea care le-a adoptat. Una dintre ele și-a folosit partea de avere ca să ridice moscheea, cealaltă s-a implicat în construirea universității, inițial o medrasa, adică o școală coranică. Ironia sorții – până la mijlocul secolului XX, femeile nu au fost admise la cursurile acestei universități.
În primii ani, a fost exclusiv dedicată învățământului religios, din secolul al XV-lea a fost integrată în sistemul de stat și ulterior în sistemul universitar modern. Mulți intelectuali celebri au fost școliți aici – filozofi, diplomați, teologi, chiar și un papă (Silvestru al II-lea).
Biblioteca universității este și ea celebră. Este considerată una dintre cele mai importante din lumea arabă. Aici se află unele dintre cele mai vechi manuscrise păstrate din istoria islamică.
Învățământul religios a fost foarte bine reprezentat în Fes, încă de la începuturile orașului. O mulțime de medrese stau mărturie. Unele încă funcționează ca moschei, altele, doar ca atracții turistice încărcate de istorie. Cele mai renumite sunt Bou Inania Madrasa și Al-Attarine.
Prima școală seculară din Maroc a fost înființată în Fes, în 1914, la încputul protectoratului francez. Colegiul Moullay Idriss oferea învățământ modern după curriculă europeană, ca alternativă la învățământul tradițional. Inițial, aici erau admiși doar copiii din familii marocane din elita societății, care lucrau cu sau pentru coloniștii francezi. Colegiul Moullay Idriss funcționează și astăzi în Piața Bou Jeloud, fiind, în continuare, considerat o școală de elită. Sediul liceului este similar unui palat tradițional, cu o curte interioară spectaculoasă.
Fes este astăzi parte din Rețeua Globală UNESCO a Orașelor care Învață. E considerat un hub academic important în Nordul Africii, cu cele aproape 20 de universități publice și private. Universitatea Euromed, de exemplu, instituție recunoscută pentru performanța științifică, apare clasată pe primul loc în Maroc, în 2026, de către platforma internațională de clasament academic ScholarGPS. Sidi Mohamed Ben Abdellah este o altă universitate din Fes considerată printre cele mai bune din țară.
Fără să exceleze, sistemul de învățământ marocan s-a dezvoltat mult în ultimii ani, Marocul fiind a doua țară din Africa din punct de vedere al nivelului de educație. Conform UNESCO, rata de alfabetizare este de 74% (mult mai scăzută în mediul rural și în rândul femeilor). Rămân însă probleme majore nerezolvate: o rată de abandon școlar mare încă din clasele primare, acces greoi la învățământ în mediul rural și inechități de gen evidente.
8. Fes, capitala gastronomiei tradiționale marocane
Ei bine, da, bucătăria Fassi, cu ale sale influențe andaluze și berbere, este unică. Este renumită, în special, pentru combinațiile complexe de dulce-sărat, dar și pentru mixul de condimente locale (ras el hanout, șofran, ghimbir etc) și tehnicile arhaice de preparare a alimentelor. Sunt câteva rețete specifice acestei regiuni, care rămân repere pentru călătorii gurmanzi.
Poate cea mai spectaculoasă dintre ele e Pastilla (Bastilla) – o plăcintă dulce-sărată, pe care am întâlnit-o doar în această regiune. Foi de warqa, un tip de foietaj subțire tradițional, umplute cu carne, ou, condimente, migdale și ornată cu zahăr pudră și scorțișoară. În rețeta tradițională se folosește carnea de porumbel sau de pui, însă poate fi folosit oricare alt tip de carne. Noi am mâncat inclusiv cu pește și fructe de mare. Se spune despre pastilla că are origini în Andaluzia și a fost adusă în Maroc de mauri. Pastilla este un fel de mâncare festivă, ce se servește ca aperitiv. De obicei, se face la comandă pentru evenimente speciale sau de sărbători.
Mrouzia este o altă mâncare tradițională foarte interesantă: o variantă de tajine dulce-picant, cu carne de miel sau vită gătită la foc mic și combinată cu stafide, migdale, miere și condimentat cu ras el hanout.
Că am vorbit de tajine, e printre cele mai comune preparate din Maroc – o tocană de carne cu legume sau fructe deshidratate și diverse combinații de mirodenii locale, gătită la foc mic într-un vas de lut special care poartă același nume. În Fes, arta preparării tajinei este adânc înrădăcinată în bucătăria tradițională. O variantă de tajine care mi-a rămas în minte este combinația de vită cu prune uscate și migdale.
Khobz se numește pâinea marocană – o lipie rotundă, densă, servită la orice masă. În Fes, sunt familii care încă merg cu aluatul la cuptoarele comunale pentru a coace lipiile. Pâinea este considerat un aliment sacru, un dar de la Dumnezeu. De aceea, o să vedeți că niciun rest de pâine de pe mese nu se aruncă. Bucățile de khobz rămase se colectează și se folosesc ca hrană pentru animale sau păsări. Aruncarea la gunoi a resturilor de pâine este considerată lipsă de respect.
Porumbelul (Hamam) este o delicatesă în bucătăria Fassi. Este ingredientul principal în rețeta tradițională, autentică, de pastilla. Străinii deseori nu știu să-i identifice gustul. Mă număr printre cei care l-au confundat cu carnea de pui. Trebuie spus că puiul e considerat aici o carne inferioară. Porumbelul se servește și ca fel principal, fie umplut, fie asezonat cu couscous, orez sau legume.
9. Zboruri directe și transport public accesibil
Noi am venit prin Casablanca, dar aeroportul din Fes are mai multe conexiuni directe cu Europa, în special prin Franța, Spania și Belgia.
Transportul public în Fes este decent, dar poate fi aglomerat. Sunt autobuze care leagă principalele puncte ale orașului. Un bilet costa 4-4.5 dirhami, în jur de 1 euro.
Ca alternativă, există Petit taxi, un serviciu de taxiuri pentru distanțe scurte. Nu este scump, dacă negociezi prețul înainte să te urci în mașină. Din experiență proprie, îți dăm un sfat: dublează – l pe șofer cu google maps sau waze, în special dacă folosește ceasul, altfel riști să te plimbe în cerc și să-ți spună că, de fapt, nu a înțeles destinația.
În medine, că-ți place sau nu, mersul pe jos este varianta câștigătoare. Sunt zone preponderent pietonale, distanțele între obiective sunt mici, iar pe drum descoperi mult alte lucruri interesante.
Fes are legaturi feroviare foarte bune către toate orașele important din Maroc, inclusiv conexiuni cu trenurile de mare viteză care circulă pe coasta Atlanticului între Tangier, Kenitra, Rabat și Casablanca. TGV-ul marocan este un proiect unic în Africa, poate atinge o viteză maximă de 320km/h și parcurge distanța dintre Casabanca și Tanger în 2 ore. Noi am ales trenul când am plecat spre Marrakech și am avut o experiență foarte bună.
10. Fes – poarta către Atlasul Mijlociu
Fes poate fi o baza excelentă pentru explorarea împrejurimilor – zona Meknes – Volubilis spre exemplu. De asemenea, este poarta către Atlasul Mijlociu, regiune cu o mulțime de locuri și activități spectaculoase de descoperit, deseori supranumită Elveția Marocului. Dar despre aceaste zone voi povesti separat.
Călătorii inspirate vă doresc!
About Author
