Ţestoasele marine verzi iubesc plajele Omanului. Zeci de mii de exemplare din această specie protejată îşi depun ouăle pe plajele sălbatice ale Sultanatului, în fiecare an. 45 de kilometri de pe coasta estică a ţării au fost transformaţi în rezervaţie naturală, zonă protejată şi monitorizată de biologi.
Lunile iunie, iulie şi august reprezintă vârful perioadei în care ţestoasele vin pentru o noapte pe uscat, îşi stabilesc cuibul şi depun ouăle. Este extrasezon în Oman, cea mai fierbinte perioadă a anului. Dar dacă tot ne-am nimerit aici, nu puteam rata un astfel de moment. Mai ales că m-au fascinat dintotdeauna ţestoasele, indiferent de specie.
Aici ne-am petrecut două zile, mai bine zis două nopţi, în care am avut ocazia să asistăm la întregul ritual, din momentul în care ţestoasele ies din mare şi îşi fac drum prin nisip. Am văzut cum îşi aleg locul pentru cuib, ce tehnică de săpat folosesc, am fost martori la momentul în care depun ouăle, am urmărit cum astupă cuibul şi am aflat cum îşi derutează potenţialii duşmani. Foarte intensă activitatea de noapte pe plajă în această perioadă. Zeci de ţestoase erau simultan “la treabă”, până dimineaţa, în zori. Impresionantă experienţă!
Mă întorc puţin la organizare. Accesul pe plajă este complet interzis pe cont propriu. Se ajunge aici doar cu ghid. În fiecare noapte, turiştii pot participa la două tururi de observare: la 8:30 PM si la 4:30 AM. Pentru vizitatorii care înnopteză aici, tururile sunt incluse în preţul camerei. Cei care vin din afară trebuie să facă rezervare în prealabil. Locurile sunt limitate. Sunt câteva grupuri pe seară (maximum 7-8, depinde de numărul ghizilor) a câte 20 de persoane fiecare. Grupurile pleacă pe rând, pe jos, spre plajă. Este un drum de aproximativ 1 kilometru, cam 15 – 20 de minute.
La turul de noapte este interzis orice flash de la telefoane, aparate foto sau camere de filmat. Ghidul este singurul care foloseşte o lanternă mică cu lumină roşie, foarte rar lumină albă, slabă, îndreptată spre coada animalului. Primim şi explicaţiile. Ţestoasa e foarte sensibilă la lumină. O lanternă cu lumină normală îndreptată spre capul ei va fi percepută ca ameninţare şi o poate face să renunţe la formarea cuibului şi chiar să mai revină vreodată aici. De la bun început, am fost rugaţi să respectăm regulile, să nu ne îndepărtăm de grup, să nu ne aşezăm în faţa ţestoasei, ci doar în lateral sau în spate, să nu ne apropiem mai mult de un metru şi să păstrăm liniştea.
Aşa cum am spus la început, iulie e lună de vârf pentru ţestoasele care îşi depun ouăle. În întuneric se disting zeci de carapace pe toată plaja. Ghidul ne roagă să aşteptăm şi pleacă în recunoaştere, apoi ne face semn să-l urmăm. Ne oprim în dreptul a două exemplare. Prima ţestoasă tocmai ieşise din apă şi săpa de puţin timp la cuib. Cam un metru este adâncimea gropii unde va depune ouăle. Operaţiunea durează toată noaptea. Nimic nu este întâmplător din paşii pe care îi execută cu atâta grijă, până la epuizare chiar, aceste vietăţi.
A doua ţestoasă are cuibul gata şi a început deja să depună ouăle. Aici, fiecare dintre noi ne-am putut apropia pe rând preţ de 1-2 minute. În medie 100-120 de ouă depune fiecare ţestoasă în nisip. Totul se întâmplă relativ repede. Apoi urmează cea mai importată parte, acoperirea cuibului şi fentarea prădătorilor. Operaţiunea această poate să dureze şi mai multe ore. Toată lumea are tentaţia să creadă că în gropile vizibile din nisip sunt ascunse ouăle. Greşit. Cuiburile sunt la aproximativ 3 metri distanţă de aceste gropi, dar sunt atât de bine camuflate, încât foarte greu pot fi identificate.
Sexul puilor este influenţat de temperatura nisipului. 55 de zile este perioda de incubaţie. Din păcate, noi nu am fost atât de norocoşi să vedem şi prima zi din viaţa unor pui, când ies din nisip şi îşi fac drum spre mare. Se pare că nu este un moment întâmplător. Instinctiv, sunt alese cele mai întunecoase nopţi pentru acest pas decisiv. Ori noi am prins luna plină în toată splendoarea ei. Ghidul ne-a povestit că este destul de mic procentul puilor care reuşesc să ajungă în mare. Au mulţi prădători care îi vânează: diverse păsări, crabi sau vulpi.
Prima seară de pândă s-a încheiat spre miezul nopţii. La 4 dimineaţa am fost iar în picioare. Trebuia să ajungem pe plajă înainte de răsărit. Puţin peste 10 turişti din zecile care fuseseră la turul de seară au reuşit să se trezească. Cei mai pasionaţi. Şi a fost minunată experienţa. De data aceasta am putut filma şi fotografia fără restricţii, dar respectând regulile pe care deja le ştiam. Am ajuns pe plajă pe întuneric. Erau câteva ţestoase întârziate şi foarte multe urme ale activităţii de noapte. Am urmărit o “mămică” cum acoperea cuibul cu ultimele puteri. Era vizibil epuizată, făcea pauze dese, dar nu s-a lăsat până când nu şi-a terminat treaba.
Primele raze ale soarelui au însoţit-o spre mal şi apoi în apă, unde a fost preluată de valuri şi condusă în larg. Imaginile sunt impresionante. Iar răsăritul în acest context capătă parcă alte valenţe. Se luminase deja şi pe plajă nu rămăseseră decât urmele nopţii precedente, dar noi, cei câţiva matinali, am mai stat câteva minute în tăcere contemplând acest loc.
Pentru mine turul de la răsărit a fost cel care mi s-a întipărit în suflet. Dacă ajungeţi aici, faceţi un efort şi învingeţi somnul, chiar merită!
Am venit pe plajă şi noaptea următoare. A fost şi mai aglomerat, iar vizitatorii şi mai ignoranţi. Ghizii mai mult făceau observaţii decât apucau să povestească …. Nici nu vreau să îmi imaginez ce se întâmplă pe alte plaje sălbatice similare, unde bipezii se pot manifesta liber.
O parte din vină o au şi organizatorii, cu siguranţă, prea permisivi atunci când regulile sunt încălcate. Greu însă când trebuie să ţii la respect nişte clienţi care au plătit şi consideră că li se cuvine totul. Dificilă misiune cel puţin pentru ghizii care chiar îşi fac meseria din pasiune. Cu doi dintre ei am stat de vorbă în cele 3 tururi la care am participat şi ne-au povestit cu destulă amărăciune diverse experienţe.
De (auto)educaţie şi responsabilitate este mare nevoie acum, când lumea este tot mai accesibilă călătoriilor, iar contactul dintre oameni şi alte vieţuitoare ale Planetei este tot mai apropiat.
Acum mai bine de 25 de ani, Rezervaţia Ras al Jinz a fost înfiinţată ca un proiect major eco turistic care să protejeze ţestoasele marine verzi în perioada în care vin pe uscat să-şi depună ouăle. Centrul a dezvoltat în paralel diverse programe educative pentru turişti şi localnici, deopotrivă. Interiorul este amenajat ca o lecţie deschisă. Holul care duce spre camere este decorat cu tablouri care reprezintă diverse specii de ţestoase marine, cu informaţii despre modul în care migrează şi detalii despre factorii care le decimează populaţiile – plastic, poluare, braconaj. Din zona de cazare ajungi imediat la muzeu, un spaţiu mic, dar cu informaţii interesante despre întreaga suprafaţă a zonei protejate de pe coasta Omanului.
Rezervaţia Naturală Ras al Hadd – Ras Al Jinz este considerată una dintre cele mai importante zone de cuibărit pentru ţestoasele verzi, din Oceanul Indian. De altfel, oficialii Sultanatului au depus dosarul la UNESCO pentru a fi recunoscută şi înregistrată în patrimoniul mondial.
Pentru noi şi pentru copiii noştri a fost o experienţă interesantă şi educativă. Merită timpul alocat, dacă ştii la ce să te aştepţi.
Alte experienţe din road-trip ul nostru prin Oman: