Acel Seychelles despre care acum câţiva ani aş fi spus, senină, că nu mă interesează. Chiar nu era o destinaţie vizibilă în topul preferinţelor noastre. Nu mai ştiu exact cum am ajuns să luam biletele de avion, la sfârşitul lui 2019. Cel mai probabil, am găsit o ofertă din acelea de nerefuzat. Cert este că ar fi trebuit să plecăm în martie 2020. M-am ambalat, am construit cu grijă traseul şi chiar abia aşteptam să ajungem. N-a fost să fie, graniţele s-au închis, rând pe rând, cu trei săptămâni înainte. Am pus bine toată documentarea şi ne-am văzut de pandemie. În vara lui 2021, ne-am riscat iar. De data aceasta, am căutat o variantă bună de avion şi am cumpărat bilete pentru aprilie 2022, aproape de vacanţa copiilor. Aşadar, cu doi ani întârziere, am reuşit să ajungem în insulele Seychelles.
Arhipelagul din Oceanul Indian este, într-adevăr, un paradis. Un loc în care natura s-a jucat atât de frumos. Este o destinaţie mai scumpă, dar nu inabordabilă. Şi, contrar opiniei majoritare, NU este un loc exclusiv pentru luna de miere şi nici unul care să te ţintuiască înr-un resort, oricât de luxos. Noi chiar am avut două săptămâni active, în condiţiile în care am selectat la sânge lista finală cu locurile unde am dorit musai să ajungem. Tocmai despre asta vreau să vă povestesc. Cum ne-am organizat pe cont propriu această călătorie de două săptămâni, cum ne-am împărţit timpul, ce cazări am ales (nu am stat în resorturi), cum ne-am gospodărit, lucruri pe care le-am schimbat din mers, ce alegeri inspirate sau, din contra, am făcut…
1. Bine de ştiut când planifici o călătorie în Seychelles
2. Transportul în Seychelles: de la elicopter, la bicicletă
3. La Digue. Cele mai spectaculoase trasee, într-una dintre cele mai fotografiate insule din lume
4. Praslin. Turul insulei în 4 zile
5. Vallee de Mai: acasă la coco de mer, palmierului preistoric cu cea mai mare sămânţă din lume
6. Insula Curieuse. O zi în sanctuarul ţestoaselor gigant
7. Insula Mahe, plină de surprize. Vezi de ce merită să-i aloci câteva zile
8. Sainte Anne Marine Park. Un tur privat în cea mai veche rezervaţie marină din Oceanul Indian
9. Top 5 experienţe, prin ochii unor adolescenţi călători
BINE DE ŞTIUT CÂND PLANIFICI O CĂLĂTORIE ÎN SEYCHELLES
👉 Seychelles (se pronunţă „s” final) este un arhipelag din Oceanul Indian, aflat la 1600 de km de continentul african. Este alcătuit din 115 insule, dintre care 42 din granit şi 73 de corali
👉 Este unul dintre cele mai mici state din lume, cu o populaţie sub 100.000 de locuitori şi cu o suprafaţă de uscat de aproximativ 450 km2. Micuţul stat deţine însă 1.350.000 de km2 de ocean, o adevărată comoară
👉 De curând, aproximativ o treime din teritoriul oceanic al statului Seychelles – adică 410.000 de kilometri pătrați – a devenit arie protejată si a intrat în programul de dezvoltare durabilă, ca să combată efectele schimbărilor climatice. Este angajamentul pe care l-au făcut autorităţile locale, ca parte dintr-un acord de conversie a creanţelor
👉 Zona se bucură de o mare biodiversitate: sunt zeci de specii de plante şi vieţuitoare pe care le găseşti doar aici. Printre ele: ţestoasele Aldabra, considerate unele dintre cele mai vechi creaturi vii de pe pământ. De altfel, atolul Aldabra, casă pentru zeci de mii de exemplare ale acestei specii salvată de la dispariţie, este inclus în Patrimoniul UNESCO, alături de Parcul Naţional Vallee de Mai, locul unde creşte palmierul cu cea mai mare sămânţă din lume
👉 Clima este tropicală, cu variații mici de temperatură în timpul anului şi o medie generoasă între 26 şi 32 de grade. Umiditatea este mare, iar cantitatea de precipitaţii diferă mult de la o insulă la alta
👉 Sunt două sezoane delimitate de musoni, unul umed (octombrie – aprilie) şi altul uscat (mai – septembrie). Seychelles este o destinaţie căutată pe tot parcursul anului. Totuşi, cele mai bune perioade sunt considerate cele dintre sezoane: aprilie-mai şi octombrie-noiembrie. În august, de regulă, oceanul este cel mai agitat, iar lunile ianuarie si februarie ar fi cele mai ploioase
👉 Niciun dezastru natural major direct nu a nu a avut loc în Seychelles. Au fost doar efecte colaterale ale fenomenelor din alte părţi ale lumii: spre exemplu, unda declanşată de uriaşul tsunami din Indonezia de la sfârşitul anului 2004. Localnicii susţin că poziţia geografică a arhipelagului, aflat la 4 grade sud de Ecuator, protejează insulele
👉 Fenomenul El Nino din 2015-2016, care a dus la încălzirea bruscă a apelor din mări şi oceane, a fost resimţit puternic şi în Seychelles: aproximativ 90% dintre coralii din arhipelag au fost distruşi, iar ca efect, eroziunea ţărmurilor s-a accentuat. Abia acum recifele de corali dau semne timide de revenire
👉 Moneda locală este rupia seychelleză. Iar ca reper, 1 euro este în jur de 15 rupii
👉 Preţurile sunt mari cam peste tot, iar produsele sunt limitate. Explicaţia ar fi că toată marfa vine din import, în cantităţi relativ mici şi cu taxe uriaşe. Peştele şi fructele sunt singurele alimente proaspete care se găsesc din belşug
👉 Este o diferenţă mare de preţuri între restaurante şi aşa numitele “take away-uri”, un fel de restaurante locale de familie. Raportul calitate-preţ al acestora din urmă este mult mai corect
👉 Engleza, franceza şi creola sunt limbile oficiale
👉 Populaţia din Seychelles este un mix de etnii din toate colţurile lumii. Insulele nu erau locuinte când au fost descoperite. Coloniştii francezi, însoţiţi de sclavii lor din Africa, au fost primii care s-au stabilit aici. Au urmat chinezi, indieni şi alte naţionalităţi care împreună au dat naştere poporului seychellez, un popor multicultural, tolerant, vesel. Drapelul naţional tocmai asta simbolizează
👉 Insulele Seychelles au fost puse pe hartă de exploratorul portughez Vasco da Gama, în 1502. Britanicii au fost cei care au păşit primii pe acest pământ, 100 de ani mai târziu, fără, însă, să se stabilească aici. Legendele spun că doar piraţii foloseau insulele ca ascunzătoare pentru comorile capturate. Au mai trecut 140 de ani până când insulele au atras atenţia francezilor, care căutau o scurtătură din Mauritius spre India. Din 1770 până în 1814, Seychelles a fost teritoriu francez. Apoi, a fost cedat Marii Britanii, prin Tratatul de la Paris. Din 1976, este republică independentă şi face parte din Commonwealth
👉 Religia predominantă este romano-catolică, dar există şi musulmani, hinduşi, precum şi destui adepţi ai mişcării Rastafari
👉 Speranţa de viaţă în Seychelles este ridicată: 73,65 ani, faţă de o medie de 63,8 în rândul ţărilor africane
TRANSPORTUL ÎN INSULELE SEYCHELLES: DE LA ELICOPTER, LA BICICLETĂ
Legătura între insule se face cu feribotul, cu elicopterul sau cu avionul.
Feribotul este varianta cea mai la îndemână şi mai ieftină între cele 3 insule principale ale arhipelagului. Trebuie însă rezervat din timp, pentru că sunt puţine locuri şi cererea este mare, în special în perioadele de vârf (aprilie este una dintre cele mai aglomerate luni).
Între Mahe şi La Digue sunt două, maximum 3 curse pe zi. În timpul săptămânii, ultimul feribot pleacă la 16.30, iar în weekend, la 14.00 (Este o informaţie importantă – noi am aterizat într-o duminică la 13:00 şi nu am mai prins ferry-ul de 14.00, aşa că ne-am cazat în prima seară în Mahe). Biletul pe sens costă între 60 şi 80 de euro de persoană, în funcţie de categorie. Copiii între 2 şi 11 ani plătesc jumătate din tarif. Drumul durează o oră şi jumătate, cu o pauză de 15 minute în Praslin. Între La Digue şi Praslin, feribotul face 15 minute. Preţul este 14 euro pe sens, de persoană. Se păstreză reducerea pentru copii. Biletul între Praslin şi Mahe costă între 50 şi 70 de euro în funcţie de categorie. Orarul complet şi tarifele le găsiţi aici
Dacă nu vă încadraţi în timp ca să prindeţi ultimul feribot sau dacă s-au epuizat biletele pentru ziua care vă interesează, aveţi varianta transferului cu elicopterul. Un astfel de trasfer între insulele Mahe şi La Digue costă în jur de 870 de euro. Există însă restricţii de greutate. Sigurul operator este Zilair, care face şi curse către insulele private, dar şi plimbări, aşa numitele „scenic tours”. Găsiţi toate detaliile aici.
Avionul este şi el o soluţie de transfer. Compania locală Air Seychelles operează curse între insulele Mahe şi Praslin. Un bilet dus costă în jur de 100-130 euro.
Despre trasportul terestru, acum. Pe La Digue, cea mai mică dintre insulele principale, singurele maşini sunt taxiurile sau buggy-urile folosite pentru trasfer. Turiştii se pot deplasa independent doar cu bicicleta. O bicicletă costă 100 de rupii pe zi (în jur de 7 euro), iar o bicicletă tandem sau o tricicletă de 2, chiar 3 ori mai mult. Transferul de la jetty la cazare costă între 15 şi 20 de euro, iar pentru un tur privat al insulei cu un buggy plăteşti în jur de 140 de euro (grup de cel mult 5 persoane).
Pe insulele Praslin şi Mahe se pot închiria maşini. Costă între 40 şi 50 de euro pe zi, în funcţie de model. Unele companii nu opresc depozit, altele cer o garanţie de 1000 de euro. Probabil ţine de perioadă şi de cerere. În lunile de vârf, aceeaşi recomandare: închiriaţi din timp, ca să puteţi negocia.
Se conduce pe stânga, drumurile sunt bune, dar, unele, destul de înguste. Benzina este singurul produs care nu respectă ştacheta de preţ din arhipelag. Un litru de benzină costă 23,48 SCR adică 1,5 – 1,6 euro.
Şi încă ceva. Expresia „falling coconuts” este o realitate pe care vă sfătuiesc să o luaţi în serios. Toate companiile care închiriază maşini te avertizează să verifici tot timpul locul în care opreşti sau parchezi maşina: o nucă din prolificii cocotieri îţi poate şifona maşina şi găuri buzunarul. Parcarea de la cazarea noastră avea plasă deasupra.
LA DIGUE. CELE MAI SPECTACULOASE TRASEE, ÎNTR-UNA DINTRE CELE MAI FOTOGRAFIATE INSULE DIN LUME
Micuţa insulă La Digue, a treia ca mărime din Seychelles, este şi cea mai autentică, cu cele mai spectaculoase peisaje. Formaţiunile de granit sunt copleşitoare, plajele sunt seducătoare, iar vibe-ul local te cucereşti din primul moment. Părerea mea, e o mare greşeală să nu-ţi programezi câteva nopţi aici. Noi am stat 5. Am reuşit să ne ţinem de plan şi am văzut tot ce ne propusesem. Dar ar mai fi încăput vreo două zile pentru atmosferă…
Am găsit o insulă mai comercială decât mi-am imaginat, pe care se construieşte mult. Ştiam că aici nu circulă maşini, doar biciclete. Doar parţial corect: turiştii nu pot închiria maşini, dar există multe, tot mai multe taxiuri şi microbuze pentru transfer sau diverse tururi.
Insula este mică (10 km2), dar nu atât de mică încât să o poţi face la pas. Şi e mai mare păcatul să ajungi aici şi să nu vrei să descoperi cât mai mult. De aici şi temerea mea cea mai mare: NU ştiu să merg pe bicicletă şi nu am reuşit să mă mobilizez să învăţ, aşa cum îmi propusesem când am planificat călătoria. Eram uşor disperată la gândul că ruinez plăcerea explorării acestei mici bijuterii din cauza handicapului meu. De asta am şi acceptat să mă urc pe chestia cu trei roţi cu care mi-a ieşit în cale soţul, victorios. Da, de tricicletă este vorba. Ne-am cam scuipat la început, dar, doamne, ce mi-am mai făcut treaba cu ea: la deal, la vale, prin pădure, foarte utilă mi-a fost. De notat: roata în plus îi triplează preţul. Dacă o bicicletă se închiriază cu 100 SCR pe zi (cam 7 euro ), bicicleta tandem sau tricicleta costă 250-300 SCR pe zi. Când am căutat o explicaţie, mi s-a răspuns că astea-s “fashion”. 😀
Pe insulă găseşti cam tot ce ai nevoie – basic, evident: minimarketuri, bancomate, farmacie… Preţurile sunt mai mari, chiar până la dublu faţă de Mahe, la majoritatea produselor. Ca peste tot în Seychelles, masa la restaurant este foarte scumpă, chiar nejustificat de scumpă de cele mai multe ori. Există însă şi aici „take away-uri”, acele restaurante mici de familie, cu ofertă decentă şi preţuri mult mai aşezate. Contrar numelui, toate au şi spaţii pentru servire la masă. Noi suntem 4 şi, ca să va faceţi o idee, o masă la restaurant (un singur fel de mâncare şi o băutură) ne costa între 130-150 euro, iar la take away, undeva la 40-50 de euro. Comparaţia este similară pe toate cele 3 insule pe care am stat. Şi nişte exemple: am mâncat bine la Rey&Josh Cafe, la Gala, la Zerof. Bine, dar scump, am mâncat la Chez Jules. Iar Chez Mimi, care se bucură de un rating foarte bun pe tripadvisor, pe noi nu ne-a impresionat deloc. Şi Bellevue era pe lista noastră pentru “sunset dinner”, dar, după ce am citit câteva review-uri, am prins apusurile în alte părţi.
În privinţa cazării, am optat pentru un bungalow duplex – 2 camere independente – Chalet Bamboo Vert. Esta mai aproape de centru decât de vreo plajă, dar se află într-o zonă liniştită, foarte verde. Are o curte generoasă, îngrijită, plină de pomi fructiferi de toate soiurile. Camerele sunt simple, dar spaţioase, iar micul dejun, foarte ok. Per total raportul calitate – preţ a fost foarte bun. Oricum, prin cameră nu ajungeam decât la finalul zilei, rupţi de oboseală. Căci insula asta te provoacă să o descoperi în detaliu.
Aşadar, sunt câteva trasee extrem de spectaculoase pe care nu trebuie sa le ratezi, odată ajuns în La Digue: traseul de nord: Anse Severe-Anse Patates-Anse Banane; traseul de sud: Grand Anse-Petite Anse-Anse Cocos; Anse Source d’Argent; Anse Marron trail si Nid D’Aigles (cel mai inalt punct al insulei). Pe acesta din urma nu l-am facut, dar restul sunt o încântare.
AICI, pe larg despre cele 5 zile pe care le-am petrecut pe insula La Digue si cum să ajungi pe cele mai spectaculoase trasee si plaje
PRASLIN. TURUL INSULEI ÎN 4 ZILE
În cea de-a şasea zi, la prânz, am schimbat insula. În 15 minute debarcam deja pe Praslin. Este a doua cea mai mare insulă din arhipelag. Are 37 km2 şi o populaţie de 7000 de locuitori. Primul ei nume a fost “Insula Palmierilor”, datorită vegetaţiei luxuriante. Peste 320 de hectare din suprafaţa ei sunt ocupate de Parcul Naţional Praslin, o adevărată comoară verde, ce adăposteşte o mulţime de plante şi vietăţi unice, despre care voi povesti pe larg.
Revin la momentul sosirii în port. Ne-am recuperat bagajele şi ne-am îndreptat spre parcare, unde ne aştepta maşina pe care o închiriasem pentru următoarele 4 zile. 40 de euro pe zi am plătit pentru un Hyundai i10, cu asigurare full şi fără depozit. Reprezentantul firmei ne-a făcut instructajul şi am stabilit că vom lăsa maşina în acelaşi loc, în dimineaţa plecării. Simplu şi civilizat.
Este ajunul Paştelui catolic şi pe insulă domneşte liniştea. Abia aşteptăm să ajungem la casa pe care o închiriasem. Fusese dragoste la prima vedere şi eram curioasă dacă a meritat sau nu. De regulă, nu mă atrag cazările-vedetă din zonele foarte populare, în schimb mă conving foarte repede locurile aerisite, simple, şi cu poveşti autentice. Ei bine, când am dat peste fotografiile de la La Pointe Beach Huts, am ştiut că aici trebuie să stăm. E o proprietate privată, formată din 5 căsuţe seducătoare, aflată în sudul insulei, într-o zonă retrasă, la 100 de metri de plaja St Sauveur. Căsuţele sunt amenajate simplu, dar cu foarte mult bun gust. S-a nimerit ca singura disponibilă, în perioada care ne interesa, să fie Veuve Noire Beach Hut. A noastră a fost. Mi-nu-na-tă!
Terasa generoasă, cu vedere la mare, bucătăria în aer liber, cu o zonă de living relaxantă şi cu o piscină mică, dar care i-a hipnotizat pe copii. Locul este perfect pentru o familie de 4 persoane. Sunt două camere complet independente, cu băi proprii şi cu duşuri exterioare, una cu pat matrimonial şi cealaltă cu două single. Am pomenit de bucătărie, lucru care nu mi se întâmplă foarte des, pentru că ne-a prins extrem de bine, în zilele de sărbătoare, când aproape totul era închis. Curtea nu este mare, dar e îngrijită şi fiecare căsuţă are alocat propriul loc de parcare.
Proprietarii, Aretha şi Jonathan, locuiesc în Spania. Am ţinut legătura prin mail şi ne-au fost de mare ajutor sfaturile primite. Odată ajunşi aici, adevărata gazdă ne-a fost însă Marie, o localnică ce se ocupă de administrarea proprietăţii. Un om absolut minunat. Ne-a ajutat, ne-a răspuns la toate întrebările şi ne-a gătit dumnezeieşte. Când am plecat, parcă ne-am despărţit de cineva pe care-l cunoşteam de o viaţă. Da, “La Pointe Beach Huts” este şi despre Marie.
Sunt mai multe trasee şi plaje de descoperit pe insula Praslin. Timpul nu ne-a permis să explorăm atât cât am fi vrut. O zi am dedicat-o turului insulei. Am plecat din sudul izolat, unde eram cazaţi, spre colţul diametral opus, teritoriul plajelor-vedetă: Anse Lazio şi Anse Georgette.
Anse Georgette se află în dreptul resortului Constance Lemuria. Ca vizitator extern, ca să ai acces aici, trebuie să faci rezervare din timp. Un număr limitate de permise sunt eliberate zilnic. Noi n-am avut noroc. Fiind sărbătoare, era aglomerat. Prima zi disponibilă era mult prea departe pentru noi. Mai sunt două posibilităţi să ajungi la Anse Georgette: un traseu de vreo oră şi jumătate peste un deal din dreptul plajei Anse Lazio sau, cu barca, pe mare. Noi am optat pentru varianta barcă. Locul este, într-adevăr, spectaculos.
Revenind la traseul nostru, am pornit spre Anse Lazio. Am ales varianta mai lungă, cea pe coastă. Drumul este bun, dar serpentinele şi diferenţele de nivel te ţin în priză. Am avut noroc şi nu am prins aglomerat, cu toate că eram în plin sezon, chiar în perioada Paştelui.
Aşa cum am experimentat peste tot pe unde am umblat în Seychelles, dimineaţa te bucuri de un peisaj, iar după amiaza de cu totul altul. Drumul şerpuieşte de-a lungul coastei. Aşa că, la dus, ne-am delectat cu cele mai ascunse şi sălbatice plaje sau petice de nisip, lăsate la vedere de reflux. Inclusiv plaja din faţa casei noastre în prima parte a zilei era vizibilă, ca apoi să fie cucerită de ocean.
Prima oprire a fost la Anse Volbert ( cunoscută drept plaja Cote d’Or), cea mai mare şi printre cele mai populare plaje din Praslin. Este zona cea mai turistică, cu cele mai multe locuri de cazare şi activităţi, de-a lungul celor 2,6 km, pe cât se întinde. Am văzut, am bifat, dar n-am stat.
Ne-am continuat drumul. Am ajuns la Anse Lazio pe la 11. Abia am găsit loc de parcare, regulamentar, departe de ameninţarea cocotierilor. Parcă aici se strânseseră toţi turiştii de pe insulă. Plaja, de revistă: vreo 600 de metri de nisip alb, impecabil, o apă turcoaz cu valuri moderate, o zonă de umbră naturală şi stânci de granit spectaculoase, la extremităţi. Este considerată una dintre cele mai bune plaje. În 2015, Tripadvisor a desemnat-o a şasea cea mai frumoasă plajă din lume. Frumos loc, dar aglomerat. Şi pe uscat şi în larg. În golf sunt parcate constant mai multe bărci, private sau din cele care organizează excursii cu turişti. Pe una am surprins-o chiar în toiul unui barbeque exotic, preparat direct la bord.
Era deja foarte cald. Ne-am strecurat şi noi în zona de umbră şi am revendicat un petic de nisip. În jurul prânzului s-au activat şi comercianţii locali. Au apărut câteva standuri improvizate cu nuci de cocos sau cu diverse alte fructe. Nucile de cocos costau invers proporţional cu calităţile de negociator ale clientului. Marea afacere era însă “platoul” cu fructe. Câteva bucăţi din 2-3 sortimente de fructe, aranjate frumos pe o frunză de banan, se vindeau cu 250 SCR, echivalentul a 15-16 euro. Şi era coadă.
Pe băieţi nu i-am scos din apă, iar noi am băgat o tură mai lungă de snorkeling. Per total a fost plăcut. Am stat câteva ore bune aici. Iar la întoarcere am prins apusul pe Grand Anse, o altă plajă populară pe partea opusă a insulei.
VALLEE DE MAI: ACASĂ LA COCO DE MER, PALMIERUL PREISTORIC CU CEA MAI MARE SĂMÂNŢĂ DIN LUME
Coco de mer, „duble nut” sau „love nut” este cea mai preţioasă, spectaculoasă şi misterioasă nucă din lume. Creşte în mod natural doar în arhipelagul Seychelles pe două dintre insule: Praslin şi Curieuse. Nu puteau să lipsească din itinerarul nostru.
Perla insulei Praslin este Vallee de Mai, rezevaţia naturală inclusă în patrimoniul UNESCO. O zonă de 19,5 hectare ce cuprinde cea mai mare pădure de palmieri gigant, despre care se spune că ar fi rest din vegetaţia preistorică de pe ceea ce a fost în urmă cu sute de milioane de ani supercontinentul Gondwana.
Cel mai vechi exemplar de coco de mer are în jur de 300 de ani și aproape 30 de metri înălțime, cu un trunchi perfect drept și frunze uriaşe.
Palmierul gigant este deţinătorul mai multor recorduri absolute în istoria florei mondiale: cel mai mare fruct şi cea mai grea sămânţă, cele mai mari frunze, cea mai mai mare floare pe o plantă masculină şi cel mai eficient sistem de extragere a nutrienţilor.
Coco de mer este dioic: există plantă feminină şi perechea, masculină. Floarea masculină are formă falică şi o lungime de până la 1,5 metri. Şi floarea feminină are aspect unic, este ramificată, acoperită de solzi şi are, de asemenea, dimensiuni impresionante
Sămânţa de coco de mer şi-a câştigat faima nu doar datorită dimensiunilor, ci şi a formei sale erotice. De aici, legendele despre proprietăţile sale afrodisiace, dar şi porecla de „love nut”. Uriaşul coco de mer are o poveste atât de spectaculoasă încât am simţit să scriu separat, pe larg, despre asta.
AICI – întreaga poveste a celei mai mari seminţe din lume, dar şi detalii despre accesul în rezervaţia Vallee de Mai
Rezervaţia Vallee de Mai este deschisă zilnic între 9.00 şi 16.30. Se ajunge foarte uşor aici pe cont propriu, fie cu transportul public (staţia este chiar în faţă), fie cu maşină închiriată. Locuri de parcare sunt suficiente. Preţul unul bilet este 350 de SCR, una dintre cele mai scumpe taxe de vizitare din ce am întâlnit. Copiii sub 12 ani nu plătesc.
Vreo 3 ore ne-am plimbat prin lumea lui coco de mer. Nu ne-am plictisit şi nici nu consider locul o pierdere de timp şi de bani cum am citit diverse alte păreri. Cu siguranţă, ne-ar fi plăcut să vizităm şi Fond Ferdinand, a doua zonă de pe insula Praslin unde creşte coco de mer. Dar, din păcate, a fost închis pe toată perioada Paştelui catolic. Deci nu pot compara cele două rezervaţii. Ştiu însă că biletul de intrare la Fond Ferdinand este mai ieftin, traseul se face doar cu ghid şi la finalul ascensiunii eşti răsplătit cu o panoramă de colecţie.
INSULA CURIEUSE. O ZI ÎN SANCTUARUL ŢESTOASELOR GIGANT
Din cele 4 zile petrecute pe insula Praslin, una am alocat-o excursiei pe insula Curieuse. A fost unul dintre cele mai aşteptate momente din această călătorie. Insula Curieuse a fost prima excursie pe care am trecut-o pe listă când ne-am decis să venim în Seychelles. Pe restul le-am mai schimbat, combinat, tăiat, dar în sanctuarul ţestoaselor Aldabra ştiam sigur că trebuie să ajungem. Iar aşteptările nu ne-au fost înşelate. Povestea insulei Curieuse este fascinantă, cu accente dramatice, dar şi cu zâne bune. Este un loc cu o biodiversitate uriaşă, care astăzi este parte din mai mult programe mondiale de conservare.
Evident că cel mai cunoscut dintre ele este cel privind repopularea insulei cu ţestoasele gigant. Peste 500 de exemplare trăiesc în libertate aici. A fost un efort uriaş de conservare a acestei specii ameninţate cu dispariţia. Aceste reptile preistorice care, pe vremuri, populau aproape toate insulele din regiune, au fost vânate şi traficate la scară largă. Între 1978 şi 1982, mai multe exemplare au fost relocate de pe îndepărtatul atol Aldabra, locul lor de origine. S-au aclimatizat şi au început din nou să se înmulţească, aici, pe insula Curieuse.
Nu doar despre uriaşii rezidenţi ai insulei am aflat în turul nostru. Fascinanta este şi lupta echipelor de voluntari din toată lumea pentru salvarea şi extinderea pădurii de mangrove, atât de importantă pentru ecosistemul local, dar şi proiectul de restaurare a coralilor din jurul insulei sau eforturile de protejare a unor specii marine ameninţate cu extincţia.
Insula Curieuse reprezintă o experienţă complexă pe care, realmente, am savurat-o.
AICI am povestit pe larg despre traseul nostru şi despre întâlnirea cu ţestoasele gigant, cele mai vechi vieţuitoare ale planetei
De aici am plecat spre un loc renumit pentru snorkeling, insula St Pierre, aflată la graniţa Parcului Marin Curieuse. Deşi marea era puţin agitată, a meritat oprirea: am înotat cu o ţestoasă marină, copiii au văzut o pisică de mare… mărişoară şi o mulţime de peşti de toate dimensiunile şi culorile.
Pe drumul de întoarcere am mai poposit câteva zeci de minute în largul plajei Anse Georgette, pentru un concurs de sărituri şi câteva ture de înot. Apusul ne-a prins la o ultimă repriză de snorkeling, într-una dintre extremităţile plajei Anse Lazio.
Aşa s-a încheiat şederea noastră pe insula Praslin. A doua zi în zori am îmbrăţişat-o pe Marie şi am plecat spre port. Am lăsat maşina în locul stabilit şi am luat feribotul către insula Mahe, ultima noastră oprire.
INSULA MAHE, PLINĂ DE SURPRIZE. DE CE MERITĂ SĂ ÎI ALOCI CÂTEVA ZILE
Mahe este insula principală a arhipelagului, cea mai întinsă, dar şi cea mai aglomerată. Peste 85% din populaţie trăieşte aici. Este un loc subevaluat, din punctul meu de vedere. Mulţi turişti care ajung în Seychelles consideră Mahe doar un loc de tranzit. Noi i-am alocat 5 zile (1 la sosire şi 4 la final) şi nu ne-a dezamăgit. Pot spune că mi s-a părut chiar mai ofertantă decât Praslin şi aş mai fi avut cu ce să umplu câteva zile.
Aici găseşti plaje generoase şi spectaculoase, dar şi trasee montane care te răsplătesc cu panorame impresionante. Ai nevoie de maşină dacă ţi-ai propus să descoperi cât mai mult din această insulă.
Preţurile de închiriat sunt la fel ca pe Praslin: 40-50 euro/ zi. Tot un Hyundai i10 am avut şi aici. Nu am scapat însă fără depozit, pentru că am rezevat-o foarte târziu, când mai erau doar câteva maşini disponibile pe insulă. O greşeală pe care am semnalat-o deja.
Tot la capitolul greşeli aş fi pus initial şi faptul că nu am sesizat la timp desincronizarea dintre ora de sosire a avionului şi ultima cursă de feribot. Noi am aterizat într-o duminică după amiază şi, în weekend, ultima barcă pleacă la 14.00. Am fost nevoiţi să renunţăm la o noapte de cazare în La Digue şi am rezervat, pe ultima suta de metri, în Mahe. Până la urmă, nu a fost chiar atât de greşit. Am stat într-o căsuţă vizavi de plaja Beau Vallon, decentă ca preţ şi foarte confortabilă – E&E Self Catering – perfectă cel puţin pentru tranzit. Iar gazda noastră, Erica, ne-a fost de mare ajutor. Ea ni l-a trimis la aeroport pe Barry, prieten şi ghid local, de la care am primit primele informaţii utile, ne-a arătat unde să schimbăm bani la un curs bun şi ne-a condus a doua zi la feribot. Am avut la dispoziţie o jumătate de zi să ne tragem sufletul şi să intrăm în atmosfera seychelleză. Drept pentru care nu mai consider că am pierdut o zi.
Când am ajuns pentru a doua oară în Mahe, maşina ne aştepta în parcarea din port. Am venit cu primul feribot, cel de la 8 dimineaţa, deoarece a fost singurul la care am mai găsit bilete – cu două luni înainte (!). Check-in ul era undeva după amiază, dar anunţasem că vom ajunge mai devreme.
Şi în Mahe, exista cazari de toate tipurile – de la resorturi de 5 stele, la pensiuni, bungalouri sau camere simple. Noi am ales L’Ilot Beach Chalets. Am făcut rezervarea în 2020, când ar fi trebuit să ajungem prima oară aici. Ne-a plăcut atât de mult, încât am ţinut cu dinţii de ea. Între timp, Alex s-a împrietenit cu unul dintre proprietari, un neamţ, cu mulţi amici români, cu care a comunicat constant pe whatsapp în timpul pandemiei şi căruia i-a şi promis o sticlă de pălincă. Am reconfirmat rezervarea imediat ce am cumpărat biletele de avion. S-a dovedit a fi cea mai faină cazare pe care am avut-o în Seychelles. Din toate punctele de vedere.
Se află în nordul insulei, în Glacis, într-o zonă puţin turistică. Cele două căsuţe din lemn sunt chiar pe plajă, într-un golf destul de izolat şi deloc aglomerat. Şi în plus, un loc excelent de snorkeling, chiar de la mal – cu ţestoase, eagle rays, pisici de mare şi peşti dintre cei mai diverşi. Cea mai mare problemă la o astfel de cazare este că mi-a fost cumplit de greu să-i urnesc pe băieţi de aici.
Dar revin la ziua sosirii noastre. Am ajuns în jur de 11 la cazare. Ne-a întâmpinat Owen, cel de-al doilea proprietar. Născut în Seychelles, fost jurnalist, cu alură de Robinson si suflet de hipiot, Owen a fost o gazdă de nota 10. Am avut check-in şi check-out flexibile, caiace şi echipamente de snorkeling la discreţie, ne-a stat la dispoziţie cu orice informaţie am avut nevoie şi ne-a scăpat de un drum la spital, atunci când Alec s-a înţepat în talpă şi nu mai putea să calce.
Sunt 4 spaţii de cazare în cele două case de lemn de pe plajă: un apartament pe etaj, fiecare cu câte o terasă uriaşă spre plajă şi intrări complet separate. Ultimele 4 nopţi din Seychelles aici le-am petrecut, inclusiv Învierea şi prima zi de Paşti.
Victoria, capitala arhipelagului, este un oraş aglomerat, pe care nu prea poţi să-l eviţi pentru că toate drumurile trec pe aici. Am dat o tură prin centru, am văzut templul hindus şi Turnul cu Ceas, supranumit mini Big Ben şi ne-am făcut aprovizionarea cu fruncte din piaţa centrală. Preţurile sunt ceva mai mici în Mahe, comparativ cu celelalalte insule. Sunt mai multe magazine, dar marfa este la fel de limitată. Ca produse proaspete nu găseşti decât peşte şi fructe. Şi ouă. Şi dacă tot ne-a prins Paştele aici, am vopsit câteva ouă cu sfeclă şi cu ceva colorant alimentar primit de la un comerciant indian.
Tot la capitolul experienţe aş include şi interacţiunea cu pescarii proaspăt întorşi din larg. I-am căutat într-o seară până am ajuns într-o unitate militară, unde tocmai descărcau o captură impresionantă. Găseşti peşte proaspăt în multe locuri, dar nouă ne-a trebuit doar red snapper.
Din Victoria începe şi cel mai pitoresc drum de pe insulă: Sans Souci. Croşetează muntele, traversează Parcul Naţional Morne şi oferă nişte peisaje de poveste. Sunt câteva trasee care merită parcurse la picior. Copolia Trail, Morne Blanc Trail sau traseul prin plantaţia de ceai. Aş adăuga Anse Major Trail, al doilea traseu pe care l-aş fi făcut, dacă timpul ne-ar fi permis.
Noi am avut timp doar de Copolia Trail, poate cel mai cunoscut dintre traseele din Mahe. Recunosc, l-am subestimat, un pic. Am pornit în miezul zilei, gândindu-ne că, pe munte, prin pădure, căldura nu răzbate chiar aşa. Traseul nu este dificil, dar am cam gâfîit la urcare, sticlele cu apă se goleau cu o viteză neaşteptată şi sutele de metri păreau să se dilate. Se plăteşte o taxă de intrare de 100 SCR de persoană (aproximativ 7 euro). Traseul nu are mai mult de 1,5 km, cu o diferenţă de nivel de 500 de metri. Cam o oră am urcat până în vârf. Panorama asupra insulei Eden si a Parcului Marin Sainte Anne, care te aşteaptă la final, este nepreţuită. Este una dintre cele mai frumoase imagini care îţi rămân întipărite în minte după o călătorie în Seychelles.
Ce am mai văzut pe acest scurt, dar intens traseu din Parcul Naţional Morne: plante carnivore – foarte interesante de studiat în mediul lor natural -, o mulţime de păsări, iar pe drumul de intoarcere, ne-a taiat calea un sarpe, complet inofensiv şi deloc sociabil, în comparaţie cu şopârlele curioase, pe care le vezi cum te studiază, la tot pasul.
SAINTE ANNE MARINE PARK. UN TUR PRIVAT ÎN CEA MAI VECHE REZERVAŢIE MARINĂ DIN OCEANUL INDIAN
V-am arătat cum se vede din vârful muntelui buchetul de 6 insule care formează Sainte Anne Marine Park, prima zonă marină protejată din Oceanul Indian, încă din 1973. Ei bine, citisem că zona este şi mai spectaculoasă de jos. Parcul se întinde pe 14 km2.
A fost singura excursie cu ghid pe care am ales să o facem, aici, pe insula Mahe. Iniţial am rezervat o excursie de grup, cu una dintre companiile mari care operează în zonă. Apoi, tot citind review-uri, am anulat şi m-am reorientat către un tur privat organizat de o firma locală mică, o afacere de familie – Discovery Agri Tours . Preţul a fost aproape la fel cu cel al excursiei de grup (puţin peste 100 de euro de persoană, pentru o zi, cu prânz inclus), însă experienţa mi s-a părut mai specială.
Punctul de întâlnire a fost marina insulei Eden, faimoasa construcţie artificială care găzduieşte o zonă rezidenţială de lux. Alrick şi Priscilla ne-au întâmpinat zâmbind şi ne-au condus la ponton. Nu am plecat cu un catamaran, ci cu o barcă mică. Noi 4 cu căpitanul şi cu un ghid. Prin fundul de sticlă am putut vedea coralii care au început să-şi revină după şocul El Nino, copiii s-au amuzat hrănind bancurile de peşti dominate de impunătorii batfish. Am oprit pentru o primă tură de snorkeling în apropierea insulei Moyenne. Un loc foarte animat. Ne-am delectate cu câteva şcoli de peşti, cu corali frumoşi, un rechinaş şi chiar o ţestoasă pe care au avut norocul să o întâlnească băieţii.
A urmat o plimbare descriptivă printre cele 6 insule, însoţită de informaţii despre fiecare în parte: Ile Sainte Anne, Ile Moyenne, Ile aux Cerf, Ile Ronde, Ile Longue şi Ile Cachee, majoritatea, gazde ale unor resorturi private. Am prins refluxul. Nu vă imaginaţi câte nuanţe avea oceanul. Iar insulele Rotundă şi Lungă erau unite de o limbă de nisip, o potecă pe apă, pe care am folosit-o până când oceanul a revendicat-o complet. Fiind singuri, ne-am echilibrat programul în funcţie de locurile descoperite.
În jurul pânzului, am acostat pe una dintre plajele insulei Cerf, ca să mâncăm. Aveam inclus în preţ un BBQ şi chiar asta am primit. În barca noastră mică, erau bine împachetate un gratar, cărbuni, o masă cu scaune, veselă şi tacâmuri, două feluri de carne şi două de peşte, legume, fructe, şi vreo 3 tipuri de salate senzaţionale, pregătite de Priscilla (am aflat ulterior). Salata de mango, a dispărut prima, înainte să apuce băieţii să termine grătarul. Iată-ne, deci, pe o plajă pustie, aşezaţi în jurul unei mese pline de bunătăţi, din care nu am reuşit să mâncăm nici jumătate. Mult peste orice experienţă culinară din excursiile anterioare.
Ne-am făcut siesta, i-am ajutat pe băieţi să strângă şi ne-am urcat din nou în barcă. Am înconjurat insula Cerf si am oprit pentru o ultima repriză de snorkeling. Aproape de ora trei, am revenit în port. Încântaţi după o zi foarte reuşită. Alrick şi Priscilla erau nerăbdători de feedback. Chiar am simţit un interes real, nu de complezenţă. Am stat ceva la poveşti, după care am schimbat numerele de telefon şi ne-am promis că vom ţine legătura. Foarte tare mă bucur că mi-am ascultat instinctul şi m-am sucit cu această excursie în ultimul moment.
Revenind pe insula Mahe: Ce am mai apucat să vedem în ultimele două zile:
Plantaţia de ceai şi fabrica aferentă. Se plăteşte o taxă de intrare dacă vrei să participi la un tur în hala de producţie. Nu părea nimic spectaculos, aşa că am sărit direct în magazinul de desfacere. Eu am dat o tură scurtă şi prin plantaţie. Băieţii, leşinaţi de căldură, m-au aşteptat în maşină.
Cascada Sauzier, în zona Port Glaud. Aici am plătit 50 SCR intrarea. Din parcare, mai mergi 5 minute prin pădure. Nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel. Un loc răcoros, bun de popas într-o zi fierbinte. Dar nu ne-a inspirat pentru baie, desi eram pregătiţi. Am făcut câteva poze, copiii s-au căţărat puţin pe stânci, paralel cu apa şi ne-am întors la maşină.
În Port Glaud, pe coasta de nord-vest, am zăbovit mai mult. Peisajul de aici este unul dintre cele mai frumoase de pe insulă: Parcul marin Port Launay, plaja spectaculoasă, vegetaţia. Nu întâmplător aici se află unul dintre cele mai cunoscute resorturi.
Distileria “Trois Freres“, acasă la romul Takamaka. Se află pe coasta de est a insulei. Este un loc amenajat frumos şi interesant de vizitat. Pe lângă magazinul de desfacere şi zona de degustare, puteţi vizita vechea hală de producţie, muzeul şi ruinele fostei plantaţii de condimente, iar, la întoarcere, vă puteţi relaxa la terasa din curtea interioară. Apropo, Takamaka este numele copacului naţional din Seychelles. Nu are legătură propriu-zisă cu romul, este doar o conotaţie simbolică, de apartenenţă.
Dacă timpul permite, recomand un tur complet al insulei, în tihnă, înarmaţi doar cu o doză de curiozitate. Drumul principal urmăreşte linia coastei. Nu trebuie decât să vă lăsaţi ghidaţi de indicatoarele care semnalizează direcţia spre diverse plaje ascunse. Noi am văzut cam pe repede-nainte Anse Royale, Anse Forbans, Anse Takamaka, Baie Lazare, Anse Boileau şi am prins un apus de poveste aici, pe coasta de vest. Am plecat cu sentimentul că mai aveam locuri frumoase de văzut.
Călătoria noastră în Seychelles a fost o operaţiune complexă din punct de vedere organizatoric. Şi pentru că aveam prea multe lucruri de îndesat în două săptămâni, şi pentru că bugetul nostru avea o limită. Şi pentru că am refăcut traseul şi rezervările de două ori, la interval de doi ani din cauza pandemiei. Satisfacţia a fost că am făcut un plan realist şi am reuşit să ajungem peste tot pe unde ne-am propus.
TOP 5 EXPERIENŢE, PRIN OCHII UNOR ADOLESCENŢI CĂLĂTORI
Şi pentru că băieţii ne sunt parteneri de călătorie din primele luni de viaţă şi deja ne consultăm în privinţa destinaţiilor şi traseelor, m-am gândit să le dau şi lor cuvântul de acum înainte. Aşa că inaugurez o rubrică nouă: top 5 atracţii prin ochii copiilor. O veţi putea citi la finalul fiecărui material, ca experienţă a unor adolescenţi (deja) călători.
👉 Completăm constant experienţele noastre de călătorie din diverse colţuri ale lumii, AICI
👉 Imagini video din călătoriile noastre încărcăm periodic pe canalul nostru de YouTube @DailyEscape_stories
Călătorii inspirate tuturor! 🌏💚