Fostă capitală a Sultanatului Zanzibar, centru înfloritor al comerțului cu condimente și epicentrul comerțului cu sclavi din Africa secolului al XIX-lea, Stone Town păstrează imaginea unică a mixului de culturi şi influenţe persane, arabe, indiene, africane şi europene. În spatele clădirilor cenuşii şi dărăpănate, odată adevărate bijuterii arhitecturale, se ascund bucăţi de istorie, poveşti care te vor cuceri dacă eşti pasionat şi ai timp să le digeri, să le înţelegi.
Localnicii îi spun Mji Mkongwe, „oraşul vechi” în limba swahili, pentru că Stone Town este acum parte din Zanzibar City, noua capitală a insulei – cu care, în afară de proximitate, nu are nimic în comun, vreau să punctez de la bun început.
Noi ne-am oprit în Stone Town, la întoarcerea de pe insula Changuu (Prison Island). Am ajuns după prânz şi iniţial am avut de gând să o luăm la picior de capul nostru, cum facem de obicei. Tare neinspiraţi am fi fost. Nu aveam la dispoziţie timpul necesar ca să-l descoperim singuri şi am fi regretat. Am acceptat în ultimul moment un ghid care ne-a fost recomandat şi cu care ne-am cufundat preţ de câteva ore in istoria şi cultura acestui loc fabulos, inclus în patrimoniul UNESCO. Omul, plăcut şi extrem de pasionat, a reuşit să-i captiveze şi pe băieţi cu poveştile locului.
După documentarea de acasă, cel mai tare m-a prins povestea uşilor care au scris istorie în Stone Town. Abia aşteptam să le văd şi să le aflu secretele. Şi am găsit în ghidul nostru arab (din păcate nu i-am reţinut numele) un interlocutor excelent.
S-au păstrat aproximativ 500 de uși tradiţionale, sculptate în lemn masiv, aici, în Zanzibar City, majoritatea în Stone Town. Arta uşilor zanzibareze datează de la sfârşitul secolului al 17-lea şi începutul secolului al 18-lea. Cele mai multe dintre exemplarele care au rezistat au o vechime de peste un secol.
Sunt trei stiluri distincte de arhitectură prin care se deosebesc. Uşile indiene sau Gurajati sunt lucrate în special în lemn de tec birmanez, au arcade generoase şi sculpturi migăloase. Cele de influenţă arabă au basoreliefuri rectangulare ample, sculptate cu mesaje din Coran. Iar cele mai vechi şi mai modeste sunt porţile stil Swahili.
Ce rol important aveau uşile în arhitectura socială din acea perioadă? Suficient să vă spun că era primul element comandat atunci când se construiau locuinţele. Practic, clădirile se ridicau în jurul acestora. Incontestabil, fiecare în parte este o operă de artă. Nu există două identice. Orice simbol încrustat în lemn îţi dezvăluie câte ceva despre proprietar şi despre familia lui: origini, statut social, meserie, religie, chiar şi pasiuni. Cu cât uşa era mai mare, cu atât proprietarul era mai sus în ierarhia socială.
Sunt câteva simboluri frecvent folosite pe faţadele uşilor: peștii reprezintă simbolul fertilităţii, florile de lotus semnifică puterea de reproducere, apa reprezintă viaţa, palmierul înseamnă abundență şi tămâia, bogăție. Vița de vie, ananasul, florile sau solzii de pește, indicau profesiile proprietarilor, iar floarea rozetă de obicei arăta câte familii locuiesc sau au trăit de-a lungul timpului în interiorul clădirii. Şi ţepii uriaşi metalici ce decorează mare parte din porţi au o istorie interesantă. Sunt elemente tradiţionale indiene. În India aveau un rol extrem de important şi practic – era un mod de apărare faţă de elefanţii sălbatici care obişnuiau să atace locuinţele. Aici, în Africa, aceste elemente au doar rol ornamental.
Multe astfel de uşi au dispărut în timp, devenind marfă valoroasă pe piaţa neagră a obiectelor de artă. De când Stone Town a fost inclus în patrimoniul UNESCO, porţile zanzibareze se bucură de o mai mare protecţie.
Vechi şi pline de mister, deteriorate şi inscripţionate cu graffiti, recondiţionate şi puse în valoare sau exemplare noi care duc tradiţia mai departe – pe toate le întâlneşti dacă te încumeţi să pătrunzi în măruntaiele „Oraşului de piatră”.
De unde numele de Stone Town? Toate clădirile oraşului au fost construite din piatră de coral la începutul secolului al XIX-lea. Un material folosit in mod tradiţional pe insulă, dar care s-a dovedit a nu fi atât de durabil. Majoritatea clădirilor sunt într-o stare avansată de degradare, unele chiar proptite în piloni de susţinere ca să nu se prăbuşească înainte să le vină rândul la consolidare.
Ne-am plimbat cam trei ore prin labirintul de străduţe înguste într-un mix de contraste vizuale şi olfactive ameţitor şi, totodată, de-a dreptul fermecător. Simt şi acum parfumul preţiosului ylang-ylang înflorit la fiecare colţ de stradă, mirosul înţepător din renumita piaţă de peşte sau aromele fără număr din bazarul de condimente. Clădiri dărăpănate ale căror ziduri păreau să se sprijine doar în impunătoarele uşi sculptate, lipite de case coloniale complet refăcute şi spectaculoase, cele mai multe transformate în hoteluri, moschei alături de biserici creştine, copii desculţi trecând prin faţa magazinelor secuzitate ce vindeau bijuterii cu tanzanite.
Am recunoscut deja că uşile zanzibareze m-au impresionat cel mai tare. Dar Stone Town are mult mai multe experienţe de oferit. O bucurie să mergi la pas şi să le descoperi. Pentru mine a fost la fel de fascinant ca atunci când am explorat Havana.
Aşadar, vin cu nişte sugestii din care să selectaţi în funcţie de timpul pe care v-aţi propus să-l petreceţi în Stone Town:
Fosta piaţă de sclavi – În timpul dominaţiei arabe, arhipelagul Zanzibar a devenit cel mai important hub pentru comerţul cu sclavi din Africa. Sclavia a fost abolită odată cu colonizarea Africii de Est de către Imperiul Britanic. De altfel, în mod simbolic, pe locul fostei pieţe de sclavi a fost construită Catedrala Anglicană, al cărei altar se suprapune pe locul unde erau biciuiţi robii pe vremuri. În 1998, un memorial al sclaviei a fost ridicat chiar în faţa catedralei. Zona fostei pieţe de sclavi se poate vizita între orele 8 şi 5 după amiaza. Biletul de intrare costă 5 dolari de persoană.
Darajani Market – Bazarul din Stone Town e, poate, cel mai vestit loc din oraş. Dacă vrei într-adevăr să simţi vibe-ul local, nu-l ocoli! Şi nu-l judeca după criteriile sanitare cu care eşti obişnuit. Localnicii nu vin aici doar să-şi vândă marfa, vin să socializeze, să se întâlnească cu prietenii, să mănânce. Absolut orice se vinde aici: de la haine, jucării, suveniruri, oale, mâncare gătită, la fructe şi legume, condimente, carne şi peşte. Noi am ajuns după amiază şi am pierdut mult timp în zona de condimente, de unde am şi făcut plinul. Dimineaţa e însă de venit când totul este foarte animat. Cel puţin pentru licitaţiile de la piaţa de peşte, care sunt un spectacol în sine.
Jaws’ Corner Este inima oraşului vechi. La intersecţia câtorva străzi labirint se află această piaţetă, poate cea mai conservatoare zonă. Turiştii sunt rugaţi să-i respecte pe localnici şi să aibă o ţinută decentă. Este locul unde bărbaţii se strâng să socializeze la o cafea neagră tradiţională. Indieni, arabi sau africani, tineri sau în vârstă, indiferent de ocupaţie – oricine e binevenit. Se dezbat problemele comunităţii, evoluţiile politice, se analizează competiţii sportive, se joacă domino, sau pur şi simplu se leagă noi prietenii. Sunt mai multe astfel de puncte de socializare în oraş, ăsta însă are o tradiţie lungă în spate.
The Old Fort – Fortul Arab Ridicat chiar pe malul oceanului, este cea mai veche construcţie din Stone Town, dar şi una dintre cele mai vii ale oraşului. A fost construit de arabi la începutul secolului al XVIII-lea, cu rol de apărare. Un secol mai târziu s-a transformat în închisoare, iar acum este practic inima culturală a Stone Town. Un loc animat, cu artişti locali, magazine de suveniruri şi o cafenea. Amfiteatrul în aer liber din interior găzduieşte spectacole locale şi evenimentele culturale de anvergură precum Festivalul Internațional de Film din Zanzibar sau Festivalul de muzică africană – Busara. Într-unul dintre turnuri se află Galeria de Artă, unde se ţin demonstraţii live şi cursuri cu meşteri locali.
Forodhani Gardens Aflat pe malul oceanului, în vecinătatea celor mai faimoase construcţii din Stone Town, parcul este un veritabil hub social atât pentru turişti cât şi pentru localnici. Aleile se animă în special după apus. Zeci de tarabe cu delicatese specifice bucătăriei Swahili şi reţete tradiţionale zanzibareze transformă parcul într-o uriaşă piaţă alimentară în aer liber.
The House of Wonders Tot pe malul oceanului, lângă Fort, se află Casa Minunilor, mai degrabă ruina ei. A fost cea mai înaltă construcţie din Stone Town şi una dintre cele mai renumite. A fost ridicată în 1883 de sultanul Barghash ca palat pentru ceremonii. Numele i se trage de la faptul că a fost prima clădire din Zanzibar cu electricitate, apă curentă şi lift. Doar faima a rezistat vremii, zidurile, nu. Ani întregi clădirea a găzduit birouri guvernamentale, apoi a devenit Muzeu Naţional. A fost închisă pentru restaurare şi consolidare, dar în decembrie 2020 o parte din ziduri şi turnul s-au prăbuşit. În vara lui 2021 era în plin proces de reconstrucţie.
The Old Dispensary – O soartă mult mai bună a avut clădirea Vechiului Dispensar. E una dintre cele mai spectaculoase construcţii istorice din Stone Town, un simbol al patrimoniului arhitectural multicultural, cu o istorie lungă şi interesantă. Este construită în stil zanzibarez din piatră de coral, cu balcoane dantelate, sculptate în stil indian şi cu stucatură în stil neoclasic european. Interiorul este la fel de sofisticat. Iniţial clădirea trebuia să fie un spital caritabil, însă şi-a schimbat proprietarul şi astfel şi destinaţia. Negustorul indian care a preluat-o a făcut la parter un dispensar şi la etaj apartamente de locuit. După revoluţie, clădirea a fost rechiziţionată de guvern şi a căzut în paragină. Restaurarea ei a început în 1990 şi a durat 6 ani. Acum găzduieşte un mic muzeu, un restaurant, câteva magazine şi mai multe spaţii de birouri.
Palace Museum – Acest imens palat alb, vecin cu Casa Minunilor, a fost prin anii 1800 reşedinţa sultanului Seyyd Said. A fost distrus de britanici în bombardamentul din 1896, apoi reconstruit şi folosit până la revoluţie, când ultimul sultan a fost răsturnat. După revoluţie a fost denumit „Palatul Poporului” şi transformat în clădire guvernamentală. Accesoriile regale care au supravieţuit vremii şi vremurilor stau astăzi mărturie în acest muzeu dedicat epocii sultanilor. 5000 de şilingi tanzanieni costă biletul pentru o incursiune în istoria şi viaţa extravagantă a familiilor sultanilor ce au domnit peste această insulă.
Băile persane Hamamni Primele băi publice din Zanzibar au fost proiectate de arhitecţi Shirazi, finalizate în 1888 şi folosite până în 1920. Clădirea avea o structură complexă. Erau mai multe încăperi unele cu băi calde, altele cu băi reci, o zonă specială pentru bărbierit, toalete dar şi un restaurant. Clienţii constanţi erau dintre zanzibarezii înstăriţi, întrucât accesul era permis contra unei taxe. Şi femeile beneficiau de aceste băi, doar că puteau intra la ore diferite de ale bărbaţilor. Clădirea unde a funcţionat complexul de băi este semnalizată pe traseul turistic din centrul vechiului oraş. Anumite încăperi se pot vizita, altele au fost transformate în reşedinţe private.
Muzeul Freddie Mercury Se află în Shangani, zona centrală din Stone Town, la parterul clădirii unde s-ar fi născut Farrokh Bulsara, numele real al legendarului Freddie. Modestul muzeu este deschis recent, biletul de intrare costă 10 dolari. Fanii înfocaţi probabil că intră să-l viziteze, majoritatea turiştilor trec doar să-şi facă o poză la intrare.
Stone Town se poate vizita la pas. Sau cu bicicleta. Să nu faci greşeala să intri cu maşina aici, sunt şanse mari să rămâi blocat, iar locurile de parcare sunt greu de prins. Un sfat: nu lăsa maşina în locuri neamenajate, poţi deveni uşor victimă a poliţiştilor corupţi care vânează turişti şi inventează amenzi. Noi am păţit-o. 20 de dolari a fost „amenda”. O singură parcare publică cu plată am văzut în centru, vizavi de Fort.
Ne-am întors în Stone Town şi în ultima zi a vacanţei. Dar tot pe fugă. Recunosc, am greşit când am crezut că ne vor fi suficiente câteva ore. Doar pentru bifat ar fi destul, dar eu cred că locul trebuie savurat pe îndelete. Când/dacă vom reveni în Zanzibar, mi-aş dori ca două zile cel puţin să ne „pierdem” prin Stone Town şi printre poveştile sale aromate.
*Despre traseul nostru in Zanzibar, pe larg, aici
*Cum poti ajunge pe insula Tumbatu, cea de-a treia insula locuita din arhipelagul Zanzibar, aici
*Cum am nimerit in mijlocul localnicilor la festivalul Mwaka Kogwa, pe larg, aici