Pe Route 66 voiam de mult să ajungem. Visam la un road trip de vreo 3 săptămâni în care să străbatem America pe legendara șosea. Într-o rulotă, bineînțeles. N-a fost să fie întocmai, dar am profitat de drumul spre Grand Canyon ca să deviem puțin. Și ce experiență frumoasă am avut! Am pornit cu ideea să traversăm Arizona pe The Mother Road și să înnoptăm undeva pe drum. Așa am descoperit Seligman, un orășel mic și prăfuit care m-a cucerit încă din timpul documentării. Izolată și uitată după pensionarea faimoasei șosele, localitatea s-a reinventat și a devenit locul de naștere al “Historic Route 66”, adică un must pentru nostalgicii care caută încă atmosfera vechii Americi. Am dormit într-un motel ca-n filme, am mâncat la două dintre restaurantele istorice, iar seara ne-am petrecut-o într-un bar deschis pe la începutul secolului trecut. Senzațional ne-am simțit!
Înainte să povestesc ce am găsit aici, iată câteva repere despre Route 66:
👉 The Mother Road, The Main Street of America, The Road of Dreams, The Will Rogers Highway sunt cele mai cunoscute denumiri ale Route 66. Un proiect sinonim cu visul american. Pentru câteva generații, a fost un simbol al speranței, progresului, al libertății și spiritului de aventură.
👉 Se întinde pe aproape 4000 de km de-a lungul a 8 state. Pornește din Illinois (Chicago), traversează Missouri, Kansas, Oklahoma, Texas, New Mexico, Arizona și se termină în California, la Santa Monica.
👉 Construită acum aproape 100 de ani (în 2026 e centenarul) ca o necesitate pentru transportul direct al mărfurilor din nord-est spre vest și invers, Route 66 a devenit traseu de migrație în masă pentru șomerii în căutarea unui loc de muncă în timpul Marii Depresiuni din anii ‘30. Apoi, a facilitat mutarea trupelor și tehnicii militare în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial. A dus la dezvoltarea și transformarea spectaculoasă a îndepărtatului Vest American și, mai târziu, a deschis moda turismului rutier.
👉 A fost primul drum național complet asfaltat, în 1938. Inițial multe porțiuni din Route 66 erau de pământ sau pietriș. În primii ani, faimoasa șosea a mai căpătat o poreclă, puțin pomenită acum, “Bloody 66” din cauza numeroaselor accidente rutiere.
👉 Anii ’40 – ’50 i-au adus faima – ca simbol al libertății, “muză” pentru scriitorii, artiștii și muzicienii vremii și reper turistic international.
👉 Conceptul de drive-thru a luat naștere pe Route 66. Primul restaurant de unde puteai comanda mâncare la o fereastră, direct din mașină, a fost deschis în Springfield, Missouri, în 1947.
👉 Pe măsură ce sistemul modern de autostrăzi interstatale a prins contur, Route 66 și-a pierdut utilitatea, nu și farmecul. În 1985, a fost dezafectată ca autostradă federală. Fragmentată de noua infrastructură de transport, legendara șosea s-a transformat în loc de pelerinaj pentru nostalgici.
👉 În mandatul președintelui Bill Clinton, pe la începutul anilor 2000, a fost alocat un buget consistent pentru revigorarea și restaurarea obiectivelor de pe “The Mother Road”. Iar din 2008, National Route 66 a fost inclusă pe lista World Monuments Watch, o măsură în plus pentru susținerea comunităților locale și pentru protejarea vechilor benzinării, moteluri, cafenele, magazine şi drive-in-uri din anii ’50-’70, considerate părți valoroase din istoria Americii.
👉 De-a lungul Route 66, sunt peste 250 de clădiri, poduri și diverse situri reabilitate, protejate și listate în Registrul Național al Locurilor Istorice. Le găsiți aici pe cele mai importante.
👉 Orașul Tulsa din Oklahoma a fost oficial recunoscut drept capitala Route 66. Șoseaua trece fix prin inima localității, care este, de altfel, locul unde a trăit omul de afaceri Cyrus Avery, considerat părintele Route 66.
👉 Aproximativ 85% din traseul inițial al șoselei este încă circulabil. Multe segmente originale au supraviețuit ca drumuri naționale sau locale, unele fiind bine întreținute și semnalizate ca “Historic Route 66”. Există însă și porțiuni mici unde șoseaua originală a fost întreruptă de autostrăzi moderne.
👉 Cam 3 saptamani este recomandat să aloci pentru o călătorie de-a lungul Route 66 –să intri în atmosferă, să ai timp să parcurgi în tihnă porțiunile care s-au păstrat, să vizitezi și să te bucuri de toate experiențele de pe drum. Există și un pașaport simbolic care poate fi ștampilat în fiecare dintre cele 8 state de pe traseu. Și nu uitați, de-a lungul Route 66 sunt 3 fusuri orare.
Seligman, locul de naștere al Traseului Istoric Route 66
Nu știam nimic despre Seligman, mica localitate din nordul comitatului Yavapai, când am decis să înnoptăm aici. Eram în căutarea unui motel clasic, cu camere disponibile din scurt și așa am nimerit. Fac o paranteză – am realizat că, acum, o călătorie autentică pe segmentele păstrate din Route 66 nu înseamnă mersul cu rulota, cum visam noi de ani buni, ci experiența motelurilor, barurilor și a altor construcții istorice, readuse la viață și pline de povești care se cer transmise mai departe.
Așa cum am spus deja, Seligman s-a branduit ca locul de naștere al Traseului Istoric Route 66. Localitatea a renăscut practic de când s-a transformat în muzeu viu, grație eforturilor comunității. Cele câteva moteluri, baruri, magazine reproduc fidel perioada de glorie a faimoasei șosele, iar localnicii abia așteaptă să te introducă în atmosferă și să-ți satisfacă curiozitățile.
Am dormit într-un motel ca-n filme, am mâncat la Lilo’s și la The RoadKill Café (fostul OK Saloon), două dintre restaurantele istorice, iar seara ne-am petrecut-o la Black Cat Bar, un pub înființat pe la începutul anilor 1900. Senzaționale experiențe! Scriu câteva vorbe despre fiecare, zău că merită!
Sunt mai multe moteluri simpatice în Seligman. Noi am găsit camere libere la Historic Route 66 Motel, fostul Navajo Motel. Un clasic american, construit prin 1950, renovat și rebranduit de noii proprietari. Nepretențios, cu camere simple, curate, decorate tematic și cu un neon vintage impunător, care-i semnalează prezența din depărtare. Fiecare ușă are, sub număr, câte o plăcuță cu numele unei personalități care a poposit aici. Am primit camera 12. Cea în care a stat Bill Leverton, un cunoscut jurnalist tv din Arizona, fotograf și scriitor de turism. Ce potriveală😊
Carcotașii s-ar plânge de baia mică, de ușa care scârțâie sau de draperiile obosite. Chiar nu e locul pe care să-l inspectezi la sânge. Mult mai câștigat ești dacă te bucuri de experiența în sine. Zis și făcut.
Am ajuns seara, morți de foame. Am găsit un singur loc unde am mai putut comanda de mâncare, la Lilo’s. Westside Lilo’s Café. Un loc foarte plăcut, cald, cu un vibe special, o combinație de clasic american și accente puternic germane. Da, germane. O afacere de familie pusă pe picioare de Lilo, o nemțoaică din Wiesbaden, care s-a măritat la începutul anilor ‘60 cu Patrick, un soldat american din Arizona și s-au stabilit în Seligman. Cu banii economisiți, au cumpărat o afacere veche, un fost restaurant deschis în 1954 și închis 30 de ani mai târziu. Așa a luat naștere Cafeneaua lui Lilo. Din pasiunea ei pentru gătit. În meniu sunt și acum specialități pe care le-a pregătit din prima zi. Poate cel mai renumit produs e carrot cake-ul despre care se spune și azi că e cel mai bun din zonă.
Istoria locului am aflat-o de la una dintre nepoate. Din păcate, Lilo s-a stins chiar cu câteva zile înainte de vizita noastră. Povestea Westside Lilo’s Café rămâne în familie și merge mai departe, cu Brenda, fiica fondatorilor, la cârmă.
Seara am petrecut-o la World Famous Black Cat Bar. Faimos, într-adevăr. Este considerat cel mai bun bar din Comitatul Yavapai. Este un „saloon” înființat în 1900 care păstrează vibe-ul Vestului Sălbatic. Inițial a fost cafenea, apoi, la finalul prohibiției, s-a transformat în bar. Deține una dintre primele licențe de alcool din Arizona. În seara din ianuarie în care i-am călcat noi pragul, am găsit doar câțiva localnici anesteziați care trăgeau de câte o bere. Dar în sezon, înțeleg, petrecerile se țin lanț, iar turiștii vin special pentru atmosferă – muzică live, cowboys, motocicliști, concursuri de biliard, dartz, butoaie de bere, dans și multă voie bună.
Rămași singuri cu barmanița ne-am cufundat în povești locale despre anii de glorie, despre decăderea și revenirea comunității din Seligman. Nu ne-am urnit până la ora închiderii.
Un loc autentic, excepțional. O experiență care merită în orice sezon.
A doua zi, ne-am început-o cu un mic dejun la RoadKill Cafe, fostul O.K Saloon. O altă cârciumă emblematică de pe traseul Route 66.
Sloganul „You kill it, we grill it” ridică spâncenele multor turiști. Nu mi-e clar nici acum dacă e exclusiv un concept de marketing creativ pentru amatorii de experiențe culinare neconvenționale sau dacă, la începuturi, chiar se puneau pe gratar animalele sălbatice ucise pe șosele. Oricum, azi legenda a devenit brand, se regăsește în denumirile preparatelor din meniu și, invariabil, clienții cer detalii despre diverse rețete. “Rack of Raccoon”, “Long Gone Fawn”, “The Chicken That Almost Crossed the Road” sunt câteva dintre ele. Decorul localului este în tematică vânătorească, cu animale împăiate atârnate pe pereți. Iar barul este tapetat cu bancnote de 1 dolar, semnate de turiștii care ajung aici. Printre ele o s-o găsiți și pe a noastră 😊 Și acest restaurant are un colț transformat în magazin unde se comercializează propria linie de obiecte promoționale. De altfel, toate micile afaceri din Seligman au identități vizuale proprii și vând suveniruri personalizate foarte simpatice.
Alături de The RoadKill Cafe este expusă vechea închisoare teritorială din Arizona renumită pentru că ar fi găzduit infractori celebri ai vremii. Iar lângă, se înalță replici ale unor fațade de clădiri tipice Vestului Sălbatic, un loc folosit frecvent ca decor pentru reclame sau diverse documentare.
Ne-am continuat ziua la pas prin mica localitate aflată de-a lungul Route 66. A fost ca o plimbare într-un muzeu în aer liber. Atmosferă retro 100%, moteluri clasice, mici restaurante, magazine de suveniruri și service-uri auto și o colecție impresionantă de mașini clasice pensionate de mult, dar care încă emană un aer care te duce cu gândul la epoca de aur a automobilismului american. Simpaticele sunt expuse la tot pasul. Am înțeles de ce micuțul Seligman a fost sursă de inspirație pentru filmul Cars, produs de studiourile de animație Pixar.
Unul dintre locurile-vedetă din Seligman este, cu siguranță, Delgadillo’s Snow Cap Drive-In, un restaurant emblematic pe Route 66 și un simbol al salvării legendarei șosele americane. Fratele proprietarului, frizerul Angel Delgadillo a fost personajul central al mișcării de conservare a patrimoniului Route 66 și fondatorul Asociației Historic Route 66 care a dus la renașterea mai multor comunități, inclusiv Seligman.
Mă opresc aici. Acestea sunt experiențele noastre în Seligman, dar, credeți-mă, fiecare colț, fiecare afacere și fiecare familie din această comunitate au în spate tone de povești care merită descoperite.
Tot pe Route 66 ne-am continuat drumul până în Kingman. Kilometri întregi prin deșert, cu două-trei mașini întâlnite pe drum. Am mai poposit în Peach Springs, capitala rezervației Hualapai și, în final, scurt, la Antres Point pentru un nou set de poze.
Segmentul dintre Seligman și Kingman, din statul Arizona, este cea mai lungă porțiune intactă din Route 66 și una dintre cele mai spectaculoase care s-a păstrat. Dar, recunosc, abia aștept să revenim pe Route 66 și să continuăm s-o descoperim.
About Author
