Prima întâlnire cu Marele Canion nu poate fi redată fidel. Ești copleșit de măreție, mut de uimire, hipnotizat de show-ul regizat de razele soarelui pe bătrânele stânci, ce le scoate în evidență detaliile sofisticate și… frustrat. Da, frustrat, fiindcă abuzezi în disperare de aparatul de fotografiat, doar-doar vei putea cuprinde cât mai mult și mai fidel tot ce te înconjoară, dar… nu ai cum. Pe scurt, cam așa a fost la mine, deși citisem și văzusem o gramadă de imagini cu împricinatul.
Revenind… Grand Canyon este un loc care merită mai mult decât să fie doar bifat. Merită să-i rezervi câteva zile pline ca să reușești să-i pătrunzi tainele și să-i descoperi cât mai multe unghiuri. Majoritatea turiștilor străini îi alocă însă, la prima vizită, doar câteva ore: fie un survol scurt cu elicopterul, fie un tur organizat ori pe cont propriu, în cel mai apropiat punct al canionului.
Tur elicopter Las Vegas – West Rim: 400 – 800 $/ pers
Tur autocar Las Vegas – West Rim: aprox 100$/ pers
Tur elicopter West Rim: 300-700$
Tur avion West Rim: 170$ (20 min)
Tur elicopter South Rim: 250 – 600$
Tur avion South Rim: 200$
(Sursă: oferte 2025)
E nevoie de puțină documentare ca să-ți dai seama care dintre experiențe ți s-ar potrivi cel mai bine. Eu am trecut prin toate opțiunile și, pe măsură ce am aflat noi informații, am reevaluat traseul. Inițial nici nu se punea problema să nu zburam deasupra canionului. Apoi, ne-am hotărât să închiriem mașină și să mergem pe cont propriu la West Rim, cel mai apropiat punct de vizitare a Marelui Canion, când vii dinspre Las Vegas. În final, am renunțat și la planul ăsta și am ales să petrecem, cu aceiași bani, două zile în Arizona, în care să vizităm Parcul Național Grand Canyon (South Rim) și să petrecem o zi și jumătate pe Route 66. Asta ni s-a potrivit nouă cel mai bine. Ce vreau să spun este să alegeți în cunoștință de cauză și… în funcție de vreme.
Și ca să dau o mână de ajutor, vin cu niște repere și recomandări din experiența noastră.
👉 Grand Canyon e considerat una dintre cele șapte minuni naturale ale lumii și e parte din patrimoniul UNESCO.
👉 Nu este cel mai mare canion din lume, dar la celebritate nu-l întrece nimeni – este cel mai cunoscut și cel mai vizitat. În jur de 5 milioane de turiști îi trec anul pragul.
👉 Se află pe teritoriul statului Arizona. E lung de 446 de km, lat de 29 km și adânc de aproximativ 2 km.
👉 E străbătut de râul Colorado, care îl modelează de mai bine de 6 milioane de ani.
👉 Cele mai vechi roci identificate în structura sa datează de acum aproape 2 miliarde de ani (din Precambrian). Straturile suprapuse ale canionului sunt încă descifrate de geologi care continuă să rescrie istoria acestui loc fabulos.
👉 Sunt 3 zone clasice de vizitare a Marelul Canion: West Rim, South Rim si North Rim (închis pe perioada iernii).
WEST RIM e cel mai la îndemână, dacă stai în Las Vegas. Se află la vreo două ore și jumătate distanță și, de regulă, este foarte aglomerat. Ce e important de știut – West Rim nu face parte din Grand Canyon National Park. Se află pe teritoriul tribului Hualapai (“Oamenii Pinilor Înalți”), care îl administrează după propriile reguli. Aici se află renumitul Skywalk, o punte din sticlă suspendată deasupra stâncilor, un magnet pentru turiști. Accesul este controlat în rezervație. Nu poți intra cu mașina – există o parcare de unde vizitatorii sunt preluați de shuttle-uri – și nu te poți plimba în voie. Sunt 3 zone în care turiștii au acces. Toate oferă pe lângă view point-uri și alte experiențe spectaculoase. Eagle Point, de exemplu, este renumit datorită podului din sticlă de care am pomenit mai sus. La Skywalk e permanent coadă pentru poze. E bine de stiut că se plătește bilet de intrare separat, iar pe pod nu ai voie nici cu genți, nici cu vreun aparat foto/video. Cei care vor poze aici pot apela la fotograful oficial. Până de curând nici telefonul nu era permis, dar s-a revenit asupra deciziei din cauza valului de turiști înfuriați care și-au povestit experiențele în mediul online. Tot la Eagle Point se află amenajat un sat tradițional care poate fi vizitat pe cont propriu. Comunitatea Hualapai oferă turiștilor care vizitează West Rim tururi cu elicopterul, rafting pe râul Colorado, un traseu de tiroliană, dar și câteva spații de cazare. Toate activitățile trebuie rezervate din timp. Despre ofertă și preturi, aici.
Rezervația Hualapai se întinde pe aproximativ 400.000 de hectare. Comunitatea Hualapai numără în jur de 1500 de membri. Cartierul general al tribului este Peach Spring, un orășel mic, aflat pe Route 66. Am făcut și noi un popas scurt aici, pe drumul de întoarcere.
Spre deosebire de West Rim, SOUTH RIM și NORTH RIM fac parte din Grand Canyon National Park și se supun regulilor și legilor federale.
South Rim e la 4 ore și jumătate distanță de Las Vegas (+1h Mountain Standard Time, între noiembrie și martie). Nu e un tur dus-întors de făcut într-o singură zi. Însă, dacă ai timp pentru măcar o noapte în zonă, clar, merită. Este cea mai vizitată secțiune a Marelui Canion, cu singuranță pentru că este accesibilă, are o mulțime de panorame impresionante și oferă activități diverse. Pentru iubitorii de drumeții, sunt peste 130 de trasee de hiking, bine marcate și cu diverse grade de dificutate, unele deschise sezonier. Unul dintre cele mai râvnite este clasicul rim-to-rim, un traseu care leagă sudul de nord și oferă unele dintre cele mai bune peisaje. Bright Angel Trail – North Kaibab Trail are 38 de km lungime si poate fi parcurs într-o zi sau în mai multe, cu posibilitatea de campare pe fundul canionului. Și dacă nu ai timp sau nu vrei să faci traseul dus-întors, există shuttle-uri care te aduc la punctul de plecare. Mai-octombrie este perioada recomandată pentru acest traseu. De altfel, cum am spus, North Rim este închis în lunile de iarnă (1 decembrie – 14 mai).
Pentru cei mai comozi sau care au la dispoziție doar câteva ore, așa ca noi, există câteva “scenic routes”, trasee care unesc diverse panorame spectaculoase din zona South Rim. Noi am ales Desert View Route, un traseu de 37 de km spre extremitatea estică a Marelui Canyon. Poate fi parcurs atât cu mașina, cât și cu un shuttle dedicat. Sunt 12 puncte de belvedere presărate pe serpentine împădurite, unde te poți trezi față în față cu diverse animale sălbatice. Oprești unde vrei și stai cât simți nevoia să cuprinzi tot frumosul din jurul tău, pentru că fiecare popas îți dezvăluie un alt colț din această minune a naturii. Și dacă tot ai ajuns până aici, crede-mă, e păcat să ratezi apusul. E unic.
Biletul de intrare în Grand Canyon National Park costă 35$/mașina, 30$/ motocicleta sau 20$/pieton. Dacă ai ales să plătești la intrarea în parc, e bine de știut că nu se acceptă cash, doar plata cu cardul.
Grand Canyon South Rim este deschis tot timpul anului. Nu este nevoie de rezervare prealabilă ca să-l vizitezi. Dar este recomandat să-ți rezervi locul în camping, mai ales în timpul vacanțelor sau a sărbătorilor legale.
Grand Canyon Village este hub-ul de informații, activități și transport pentru această zonă a parcului. Visitor Center este deschis zilnic intre 8:00 si 16:00.
Există 4 rute distincte și gratuite de shuttle bus.
Site-ul oficial este actualizat la zi, cu date despre vreme, despre starea traseelor și alte informatii utile.
👉 În interiorul Marelui Canion sunt diferențe de altitudine de aproape 2000 de metri, deci se întâlnesc mai multe microclimate, fiecare cu propriul ecosistem. South Rim Village se afla la 2100 m altitudine. Noi am avut noroc în ianuarie de vreme decentă, ziua 5-8 grade cu soare plin, dar noaptea au fost și temperaturi negative. Și urcând spre Desert View Point, am trecut și pe lângă zone cu zăpadă. Chiar dacă se află în mijlocul deșertului, sunt ani în care ninge consistent. Vara, în schimb, aici temperatura rar depășește 30 de grade.
North Rim e cea mai rece și mai umedă zonă a canionului, în timp ce la 13 km distanță se află cel mai cald și uscat punct al Marelui Canion – Phantom Ranch. E important să-ți planifici din timp traseul, atât ca să știi ce echipament e potrivit în funcție de zonele prin care treci și de sezon, dar și ca să nu te surprindă întâlnirile neprevăzute de pe traseu.
De la deșert la păduri de conifere, fiecare zonă are vegetație și vietăți diferite. Pe traseele din parc sunt instrucțiuni despre cum să te comporți dacă te întâlnești cu diverse animale sălbatice. Nouă ne-au ieșit în cale câteva exemplare de elk (wapiti), niște rude americane ale căprioarelor și elanilor. Simpatice, dar, înțeleg, destul de neprietenoase… așa că am socializat foarte puțin, de la distanță. Și tot de la distanță am admirat câțiva vulturi ce planau deasupra crestelor roșiatice. Dar în Grand Canyon trăiesc peste 90 de specii de mamifere (inclusiv pume, bizoni, vulpi argintii, coioți, mufloni, ratoni etc), zeci de specii de reptile și peste 400 de specii de păsări.
În aceste condiții, e greu de imaginat că veverițele provoacă cele mai multe mușcături vizitatorilor din Grand Canyon. Pentru că au fost obișnuite să primească mâncare și au prins curaj să se autoservească atunci când sunt înfometate. Este motivul pentru care există recomandări clare privind depozitarea resturilor alimentare, mai ales în zonele de campare.
👉 Grand Canyon este considerat unul dintre cele mai periculoase parcuri naționale din Statele Unite raportat la numărul mare de incidente și accidente soldate cu vieți pierdute. Căderea accidentală de pe stânci este a doua cauză de deces în Grand Canyon, după problemele de ordin medical. Zeci de turiști au sfârșit aici în ultimii 15 ani fie pentru că s-au ambiționat să obțină selfie-ul perfect, fie pentru că s-au aventurat în afara traseelor marcate. Deshidratarea din cauza căldurii excesive, înecul în râul Colorado sau în urma unor viituri sunt alte cauze frecvente de deces. Citiți și respectați regulile din parc și semnalizarea traseelor, folosiți încălțăminte adecvată și nu minimizați forța naturii. Cifrele oficiale arată că în medie 250 de turiști sunt salvați din situații extreme în fiecare an, în interiorul Marelui Canion. Și nu uitați: 911 este numărul de urgență.
👉 11 triburi recunoscute la nivel federal trăiesc aici sau au conexiuni istorice puternice cu Marele Canion. Havasupai este una dintre cele mai vechi comunități de aici. Havasu Baaja înseamnă “oamenii apelor verzi-albastre”. Sunt puțin peste 600 de membri. Își spun “gardienii canionului” și locuiesc în singura localitate din interior. Supai se numește satul izolat din sud vestul canionului, la care se ajunge doar pe jos sau călare, la capătul unui traseu de aproximativ 16 km.
În rezervația Havasupai sunt unele dintre cele mai spectaculoase trasee de hiking care duc la patru cascade cu apă turcoaz. E una dintre cele mai râvnite destinații din Grand Canyon. Nu am ajuns aici, deși mi-am dorit mult. Nu era nici sezon și nici nu îmi pusesem din timp rucsacul la coadă. La Supai se merge doar cu permis și rezervare. Pentru cei care vor să prindă un loc în singurul camping din rezervație sau vor să se cazeze în cele câteva camere din sat, se fac liste de așteptare din decembrie și se organizează un soi de loterie la începutul fiecarui an (în perioada 24 ianuarie – 1 februarie). Prețul unei astfel de experiențe este și el pe măsură: un permis pentru 3 zile în rezervație, cu drept de camping costă 455 de dolari de persoană, iar dacă vrei cazare în sat, plătești aproximativ 2200 de dolari pentru 3 zile, pentru o camera de 4 persoane. Oricum, momentul deschiderii rezervărilor este o adevărată nebunie. Dacă ești printre norocoșii care câștigă locul de cazare, ai câteva ore ca să confirmi și să plătești, altfel locul reintră în circuit și este redistribuit. Chiar am urmărit procesul, m-a fascinat. Și încă ceva: 1000 de dolari este amenda pentru cei care lasă gunoaie în zona de campare sau pe traseu.
Revenind, sunt 11 triburi recunoscute la nivel federal care trăiesc aici sau au conexiuni istorice puternice cu Marele Canion: pe lângă Havasupai și Hualapai, mai sunt comunitățile Navajo, Paiute, Hopi, Yavapai și The Pueblo of Zuni. Toate acestea comunități sunt astăzi implicate activ în proiectele de conservare și administrare culturală a Marelui Canion. Mă pasionează tot ce ține de culturile indigene, dar nu mă voi întinde la povești aici. Dacă mai este cineva pasionat de direcția asta, iată un film documentar interesant realizat de Grand Canyon Conservancy cu sprijinul Grand Canyon Intertribal Working Group.
👉 Misterul „zonelor interzise” din Grand Canyon. Probabil că ați auzit sau ați citit despre zonele numite în mod conspiraționist „interzise”. Ele sunt, de fapt, zone în care nu este permis accesul publicului, fie din motive de siguranță, fie pentru că sunt în proprietatea unor triburi și sunt considerate sacre sau reprezintă situri ecologice și arheologice aflate în conservare.
Iată niște exemple: regiunea de la confluența râurilor Colorado cu Little Colorado este considerată sacră de triburile Hopi și Navajo. Aici se află Minele de Sare Hopi, unde se țin ceremonii importante ale comunității, iar accesul străinilor nu este permis. Podul Anasazi este o punte preistorică făcută din pini, cocoțată la 90 de metri deasupra râului Colorado. Se spune că a fost folosit de indienii Pueblo. Pe lângă valoarea sa culturală, Podul Anasazi este interzis, în mod evident, și din motive de siguranță. Furnace Flats este un sit arheologic ce datează din secolul al XI-lea din perioada aceleiași civilizații Pueblo. Pentru a proteja integritatea sitului, zona ruinelor este restricționată.
Legende circulă și în privința minelor din Marele Canion. În multe, accesul este interzis, dar nu pentru că ar fi pline de comori, ci din motive de siguranță – sunt abandonate și ar conține materiale periculoase (de ex uraniu în Mina Orphan și azbest în Mina Bass Asbestos). Alte mine nu sunt deschise publicului pentru a proteja fauna sălbatică și potențialele resurse arheologice.
👉 Că tot am adus vorba, în jurul Marelui Canion s-au țesut dintotdeauna povestiri misterioase. Mituri și legende despre comori ascunse, despre peșteri cu mumii egiptene și alte istorisiri devenite virale au alimentat mințile înfierbântate ale căutătorilor de comori de-a lungul timpului și fac parte din farmecul acestui loc cu adevărat special.
Noi sigur ne vom întoarce la Marele Canion. Ție ți-am făcut poftă să-l treci pe listă?
About Author
