Cel mai puţin cunoscut colţ din Canare. Plăcerea descoperirii lui a fost cu atât mai mare. Este clar un loc pe care vă sfătuiesc să nu-l rataţi. De mine s-a lipit încă de când am citit despre el, iar când am ajuns, n-aş mai fi plecat. La Graciosa nu este o destinație de turism de masă. Dar este una cu adevărat specială pentru călătorii exploratori dornici să se cufunde în frumuseţea neşlefuită a naturii.
Din punct de vedere administrativ ţine de municipalitatea Teguise din Lanzarote. Geografic însă este parte din Arhipelagul Chinijo, zonă protejată în întregime, fiind şi ea declarată rezervaţie a biosferei. La Graciosa este cea mai mare dintre cele cinci insule ale arhipelagului şi este singura locuită. În jur de 700 de oameni trăiesc aici în cele două oraşele absolut simple, dar pitoreşti, de pe insulă: Caleta del Sebo şi Casas de Pedro Barba.
La Graciosa este unică în Europa – este singura insulă ce aparţine de acest continent care nu are niciun drum asfaltat. Pe cele mai multe te afunzi în nisip. Aici nu ai acces cu maşina personală sau închiriată. Cel mai folosit mijloc de transport este bicicleta. Ca alternativă există câteva taxi-uri – numai autoturisme de teren – pe care le poţi închiria cu şofer să te ducă în diverse puncte de pe insulă. Iar cei cu condiţie fizică zdravănă pot traversa insula la pas: sunt mai multe trasee amenajate către principalele puncte de atracţie.
La Graciosa a ieşit din anonimat relativ de curând. Puţini ştiu că din 2018 este recunoscută oficial ca cea de-a opta insulă locuită din Canare.
Cum se ajunge aici? La Graciosa se află la 2 kilometri de Lanzarote. Nu are aeroport propriu, dar există mai multe linii de feribot ce operează curse din jumătate în jumătate de oră spre şi dinspre portul Órzola, aflat în nordul insulei Lanzarote. Traversarea strâmtorii El Rio durează 25 de minute. Un bilet dus-intors costa 26 de euro.
Bărcile opresc în Caleta de Sebo, capitala insulei şi, de altfel, singura zonă locuită pe tot parcursul anului. Când am păşit aici parcă ne-am întors în timp. Fost sat pescaresc, micul orăşel port este o combinaţie de contraste extrem de pitorească. Clădiri simple cu tencuiala albă şi uşi şi ferestre din lemn vopsite în nuanţe vii de albastru sau verde, străzi nisipoase, terase şi restaurante micuţe, magazine unde se închiriază sau se repară biciclete, centre de scufundări şi magazine de suveniruri, o bancă, un cabinet medical şi o biserică. Există şi o şcoală pentru cei 50 de copii care locuiesc aici.
Cei mai mulţi turişti vin pentru o zi. Exista însă şi spaţii de cazare şi chiar un camping pe cea mai cunoscută plajă de pe insulă, El Salado, ce se află la 500 de metri de port.
Că tot am ajuns la plaje, acestea reprezintă adevarata comoară a insulei. Întinderile generoase de nisip auriu extrem de fin, lipsite de orice intervenţie umană sunt brăzdate de buchete de plante deşertice şi de roci vulcanice şi scăldate de ape turcoaz. O combinaţie de culori şi texturi care pur şi simplu îţi răscoleşte simţurile.
Asta a fost senzaţia când am ajuns pe plaja Las Conchas, considerată de mulţi cea mai spectaculoasă de pe insulă. Şi cea mai întinsă. Din locul în care ne-a lăsat maşina nu ne puteam da seama de distanţa pe care o aveam de parcurs până la malul mării. Singurele repere erau punctele de pe nisip, care, pe măsură ce înaintam, prindeau conturul unor siluete. Copleşitoare priveliştea. Spectacolul era desăvârşit de jocul de lumini şi umbre declanşat de trecerea pâlcurilor de nori lăptoşi prin razele fierbinţi ale soarelui de august. Pe cât este de frumoasă, pe atât este de periculoasă această plajă. Sunt curenţi foarte puternici şi valuri mari. Steagul roşu este o obişnuinţă în colţul asta al insulei. De bălăcit, ne-am bălăcit, dar la mal.
Plaja Las Conchas se află în nordul insulei, la 6 km de Caleta de Sebo. Dificil de ajuns pe jos, mai ales în lunile de vară. Dar mulţi turişti fac acest drum cu bicicleta. De aici se poate ajunge uşor pe vârful muntelui Bermeja, unul dintre cei 5 vulcani de pe Graciosa. Este un traseu uşor de aproximativ 20 de minute până în cel mai înalt punct, la 160 de metri altitudine.
La Graciosa are în jur de 27 de kilometri pătraţi şi, aşa cum am spus mai spus, este cea mai mare insulă din Arhipelagul Chinijo. Arhipelagul “Mic”, căci asta înseamnă “chinijo” în dialectul local, se scaldă în nişte ape “mari”. Rezervaţia Marină Arhipelagul Chinijo se întinde pe mai bine de 70 de mii de hectare, şi este considerată cea mai mare zonă marină protejată din Europa. Datorită diversității faunei sale marine şi a adâncimilor sale spectaculoase, locul este cunoscut drept cea mai atractivă zonă de scufundări din Insulele Canare.
*** La Graciosa video, aici
*** Playa de Las Conchas video, aici
*** Recomandarile noastre pentru insula Lanzarote, aici
*** Completăm constant experienţele noastre de călătorie din diverse colţuri ale lumii, AICI
*** Imagini video din călătoriile noastre încărcăm periodic pe canalul nostru de YouTube @DailyEscape_stories
Călătorii inspirate tuturor! 🌏💚