Anul nou ne-a prins în avion, în drum spre Sri Lanka, o destinație care era de ceva vreme pe lista noastră. Ne-a plăcut mai mult decât ne-am imaginat. Dacă te detașezi de clișeele turistice și ai mintea suficient de deschisă încât să experimentezi cât poți mai mult din ceea ce are de oferit această insulă din Oceanul Indian, cu singuranță pleci programându-ți deja revenirea. Verde cât vezi cu ochii, cu o biodiversitate de invidiat, cu oameni deschiși, o istorie impresionantă și un mix cultural fascinant. O insulă așa mică și atât de diversă. Vă spun din start – nu este o destinație pentru odihnă, ori leneveală, cel puțin prima oară când o vizitezi. Noi am fost mai mult pe drumuri. Și dacă ziua ar fi avut 48 de ore, nu ne-am fi supărat.
URMEAZĂ:
1 Informații utile atunci când pregătești o călătorie în Sri Lanka
2 Despre zbor și intrarea în țară
3 Cea mai bună opțiune de transport pe insulă
4 Trei zile pe plajele de pe coasta de sud
5 Întâlnirea cu crocodilii de apă sărată, cele mai mari reptile din lume
6 Safari în Yala National Park
7 Ella, micul oraș din munți, cu atmosferă hippie și puhoaie de turiști
8 Cu trenul pe unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din lume
9 În mijlocul plantațiilor de ceai din Nuwara Eliya
10 Dintele lui Buddha din Kandy, capitala culturală a Sri Lankăi
11 Nalanda Gedige, micul templu din inima insulei
12 Habarana – cazați într-un tree house, în jungla srilankeză
13 Desculți prin ploaie printre ruinele vechii capitale, Polonnaruwa
14 Uriașii cerșetori de la marginea șoselei
15 Templele din peșteri de la Dambulla
16 The Lion Rock, Sigiriya – o experiență de neratat
17 Bucătăria srilankeză
18 Reguli de respectat ca turist în Sri Lanka
19 Final de călătorie pe plajele sălbatice de lângă Negombo
INFORMAȚII UTILE CÂND PREGĂTEȘTI O CĂLĂTORIE ÎN SRI LANKA
***Sri Lanka înseamnă în sanscrită “Insula Strălucitoare”. Țara și-a schimbat numele în 1972, când a devenit republică cu drepturi depline. Cât a fost colonie britanică și câțiva ani după dobândirea independenței, a purtat numele de Ceylon (Ceilao fusese botezată insula de primii coloniști portughezi). A fost perioada în care a devenit unul dintre principalii producători de ceai din lume – industrie care și-a păstrat numele și renumele până în zilele noastre – cine nu a auzit de ceaiul de Ceylon. Sau de scorțișoara… Micuța insulă a avut de-a lungul timpului o mulțime de nume și porecle. I se spune Perla Oceanului Indian, Lacrima Indiei (are forma unei lacrimi și se află la 55 km de India) sau Insula Dharmei (concept filozofic budist). Dar cel mai interesant mi se pare că Sri Lanka a dat limbii engleze cuvântul „serendipity”, atât de iubit de britanici. Este derivat din „Serendip”, prima denumire a insulei, primită de la comercianții arabi și persani. Cuvântul a fost inventat de scriitorul englez Horace Walpole prin secolul 18, pornind de la titlul unui basm persan, “Cei trei prinți din Serendip”. De altfel, Sri Lankăi încă i se mai spune “The Land of Serendipity”. Și ce bine i se potrivește…
***Sri Lanka este cea mai veche democrație din Asia, dar a avut o ultimă jumătate de secol destul de tulbure.
***Este o țară multietnică, multi-religioasă și multilingvă. Budismul este religia oficială. Peste 70% dintre srilankezi sunt budiști, 12% sunt hinduși, aproape 10% musulmani (în majoritate sunniți) și 7% sunt creștini (cei mai mulți, catolici). În termeni etnici, Sri Lanka este în mare parte sinhaleză. Tamilii, cea mai mare minoritate de pe insulă, sunt în principal hinduși. Ambele limbi (sinhaleza și tamila) sunt limbi oficiale și se folosesc simultan pe panourile și înscrisurile publice. Relația istorică a celor două populații etnice majoritare a fost extrem de tensionată și sângeroasă. 26 de ani de război civil au lăsat în urmă peste 40.000 de morți și răni greu de vindecat. Sunt 15 ani de la finalul războiului civil. Situația este mult îmbunătățită, dar rămâne o temă sensibilă în societate.
***Nivelul de trai este foarte scăzut. Țara, odată cu o economie sănătoasă, este îngropată în datorii și trece prin cea mai grea criza economică și financiară de la dobândirea independenței. O țară măcinată de corupție și, în plus, victimă a “dărniciei” Chinei. Marile proiecte de investiții începute cu finanțare chineză, o promisiune pentru prosperitate, de fapt au dus țara mulți ani în spate. Protestele masive din 2022 s-au transformat în revoluție. Președintele a fugit, conducerea țării s-a schimbat. Datoriile, evident, au rămas.
***„Ayubowan” este salutul standard în Sri Lanka. În sinhaleză înseamnă “Fii binecuvântat cu viață lungă”. Localnicii te salută ținându-și mâinile în poziție de rugăciune. Și apreciază când li se răspunde la fel. “Vannakkam” este salutul utilizat de populația tamil, similar lui „Namaste” din India („Mă înclin ție”).
***Steagul Sri Lankăi este un mix de simboluri culturale si multietnice. Leul reprezintă poporul sinhalez și forța națiunii (de altfel, o să-l tot întâlnim). Sabia este simbolul suveranității. Cele patru frunze Bo (ale arborelui Bodhi, cunoscut drept smochinul sacru) simbolizează budismul si cele patru virtuții ale sale: bunătate, prietenie, fericire și ecuanimitate. Dunga portocalie reprezintă rasa minoritară tamilă, iar cea verde minoritatea musulmană.
***Moneda națională este rupia sri lankeză (1 euro = 335 rupii, în martie 2024). Este bine să aveți bani cash, rupii în mod special. Hoteluri am putut plăti și în dolari, câteva au acceptat și plata cu cardul, dar este o excepție. Există bancomate în toate orașele, Bank of Ceylon nu percepe comision.
***O informație care pe mine m-a surprins – Sri Lanka are cea mai mare rată de alfabetizare dintre țările Asiei de Sud, potrivit datelor UNESCO.
***Peste 75% din srilankezi depind de Ayurveda, sistemul tradițional de medicină, folosit de mii de ani. A fost prima țară din lume care a înființat un Minister al Medicinei Tradiționale cu instituții care se ocupă de înregistrarea și controlul medicilor, de calitatea medicamentelor și de dezvoltarea altora noi.
***Vremea în Sri Lanka este un topic complicat. Oficial, insula are două perioade musonice distincte. Între mai și septembrie, coastele de sud și de vest sunt lovite de musonul de sud-vest, care aduce o cantitate mare de precipitații, iar în restul țării e perioada bună pentru vizite și plajă. Musonul de nord-est lovește Sri Lanka între noiembrie și martie, perioadă în care sezonul turistic se mută în sud și vest. În teorie, căci în practică în ultimii ani vremea s-a schimbat mult și predicțiile pe termen lung nu prea mai au valoare. Poate ploua peste tot oricând în timpul anului.
***Sunt 8 situri UNESCO în Sri Lanka, absolut minunate: orașul Kandy care adăpostește Templul Dintelui lui Buddha; The Lion Rock, impresionanta fortăreață de la Sigiriya; ruinele orașului sacru Anuradhapura – prima capitală; Galle – zona veche a orașului și fortul; ruinele de la Polonnaruwa – cea de-a doua capitală a insulei; templele din peșteri de la Dambulla; Pădurea tropicală Sinharaja și rezervațiile naturale montane din zona centrală a insulei.
***Sri Lanka este o insula cu o biodiversitate impresionantă, o destinație excelentă pentru iubitorii de natură, în special de faună sălbatică. Cel mai mare mamifer marin din lume, balena albastră, cea mai mare reptilă, crocodilul de apă sărată și cel mai mare mamifer terestru, elefantul, toate pot fi întâlnite pe insulă. Există aproximativ 7.000 de elefanți sălbatici în jungla srilankeză. În Parcul Național Minneriya, în fiecare an, în sezonul uscat poate fi văzută cea mai mare turmă de elefanți din lume – sute de exemplare călătoresc în grup căutând o sursă de apă. Iar în sud, Parcul Național Yala este cunoscut drept locul cu cea mai mare concentrație de leoparzi din lume.
***Atacurile animalelor sălbatice sunt rare, dar au fost. E bine să țineți cont că râurile și lagunele sunt locuri populate, de obicei, de crocodili. Atenție la elefanți în zona centrală a insulei. Pot apărea pe șosea sau în curțile localnicilor. Nu vă apropiați și nu-i hrăniți. În zonele cu apă și pe câmpurile de orez se ascund de obicei șerpii. Nu în ultimul rând, atenție la maimuțe – pe cât sunt de simpatice, pe atât sunt de imprevizibile și hoațe.
***Sunt 26 de parcuri naționale în Sri Lanka ce se întind pe aproape 10% din suprafața insulei.
***Sri Lanka este un paradis al păsărilor de toate culorile și dimensiunile. Deși ai zice că păunul este simbolul țării, îl întâlnești peste tot, în realitate, pasărea națională este Ceylon Junglefowl, un soi de… cocoș.
***Și o altă curiozitate: oficial, sportul național pe insulă este voleiul. Dar cel mai popular este, de departe, cricketul. Începând din anii 1990, naționala de cricket a Sri Lankăi este cotată printre cele mai bune din lume, având în palmares inclusiv un titlu mondial.
DESPRE ZBOR ȘI INTRAREA ÎN ȚARĂ
Am zburat cu Fly Dubai din București. A fost prima experiență cu ei și a fost foarte ok. O mențiune specială pentru Chanishka, angajatul companiei de la biroul din Colombo. Îl pot numi eroul meu – a dat de mine ore bune după ce ne-am cazat și m-a ajutat să-mi recuperez geanta cu toate device-urile de filmat/ fotografiat, pe care o uitasem sub scaunul din avion și habar nu aveam că îmi lipsește. Nu întrebați cum…
Ca să intri în Sri Lanka trebuie să aplici pentru ETA (pentru o ședere de 30 de zile, cu posibilitatea de extindere). Pe site-ul oficial costă 50 de dolari de persoană. Atenție, sunt o mulțime de alte pagini intermediare care îți facilitează obținerea ETA, dar cu prețuri mai mari, complet inutil. Tot pentru intrarea în țară, se poate completa online și așa numitul “arrival card” acea fișă cu informații clasice (țara de origine, zbor, cazari etc). Aici este site-ul pentru formularul digital. Nouă ne-a salvat vreo 40 de minute de stat la cozi în aeroport. Neașteptat de civilizată intrarea în Sri Lanka.
Așadar, am aterizat în Colombo la 8 dimineața. Dammika deja ne aștepta în parcare. A fost șoferul care ne-a însoțit cam 90% din timp și care ne-a salvat din multe situații.
Iată traseul pe care l-am planificat: Colombo – Hikkaduwa – Unawatuna – Mirissa – Matara – Yala – Ella – Nuwara Eliya – Nawalapitiya – Kandy – Habarana – Pollonaruwa – Sigiriya – Dambulla – Negombo
CEA MAI BUNĂ OPȚIUNE DE TRANSPORT PE INSULĂ
Am citit și am discutat mult pe tema mașinii, dacă să închiriem în regim self drive sau să optăm pentru mașină cu șofer. Părerile erau împărțite și mulți se plângeau de traficul haotic. Am luat în calcul și faptul că planificasem un traseu complex pentru timpul pe care l-am avut la dispoziție, așa că am optat pentru varianta mașină cu șofer. Nu am regretat, dar a doua oară, ne-am descurca singuri. Dacă ești obișnuit să conduci pe stânga și nu ai de gând să petreci mult timp în orașele mari, unde este, într-adevăr, haos maxim, atunci condusul în Sri Lanka nu este ceva imposibil. Un lucru este important de reținut – atunci când calculezi distanțe și planifici trasee, dublează timpul necesar… drumurile sunt aglomerate, regulile nu prea se respectă, se conduce încet din cauza tuktuk-urilor și a scuterelor, iar prin centrul țării sunt suprafețe mari numai cu serpentine. Am făcut și 30 de kilometri într-o oră și nu cred că am reușit să ne încadrăm vreodată într-un timing clasic.
Cum l-am ales pe Dammika? Sunt multe agenții turistice sau firme de închiriat mașini cu tot șofer, dar sunt și mulți localnici care își oferă serviciile independent. Am cerut mai multe oferte până când am descoperit Sri Lanka car & driver hire o platformă unde îți faci cont, postezi ce ai nevoie și timp de câteva zile primești oferte. Sunt în jur de 400 de șoferi înregistrați aici, nouă ni s-a potrivit Dammika. Un preț minim pornește de la 50-55 de dolari pe zi, în care intră combustibilul, taxele de drum, cazarea și mâncarea șoferului pe traseu. Rezonabil.
Închirierea unei mașini în regim self drive costă cam tot pe acolo, depinde mult și de perioadă. Din ce am văzut depozitul este peste 500 de dolari.
Ca să conduci în Sri Lanka ai nevoie de un permis de conducere temporar, emis de autoritățile locale (Department of Motor Vehicles, Colombo). Multe companii de închirieri auto se ocupă și de obținerea acestuia. Sunt necesare: permisul de conducere (internațional sau local – permisul local trebuie tradus), viza și pașaportul. Inclusiv pentru tuk tuk este nevoie de acest permis local.
Transportul în comun este bine dezvoltat pe toată insula, dar ca să-l folosești pe distanțe lungi ar trebui să nu fii presat de timp. Se potrivește bine pentru slow travel. Așa cum sunt – lente și uneori aglomerate – e distractiv să încerci pe distanțe scurte simpaticele autobuze locale sau trenul. Iar biletele sunt extrem de ieftine.
Există și Uber în Sri Lanka, dar cea mai utilizată aplicație de ridesharing este Pick Me.
Iar prin zonele rurale te poți deplasa și mai tradițional 🙂
TREI ZILE PE PLAJELE DE PE COASTA SUDICĂ
Coasta sudică este renumită pentru plajele sale spectaculoase cu nisip în nuanțe de caramel și cărămiziu, unele cu valuri numai bune de surf și cu un vibe care nouă ne-a amintit de Jamaica. Aici ne-am petrecut primele 3 zile. Foarte greu ne-am hotărât unde să stăm. Am ales până la urmă Hikkaduwa.
Ne-am cazat chiar pe plajă, cu școala de surf la nas. Inițial am zis că ne înscriem cu toții la cursuri, dar singurul curajos a fost Marc, mezinul. S-a urcat pe placă, pe niste valuri mult prea puternice pentru un începator, dar nu s-a dat bătut. 20 de dolari costă o oră și un sfert de surf. Și e plină plaja de instructori.
Ce voiam să punctez – clasicul pole-pole (încet-încet) din Zanzibar este mic copil față de ritmul din Sri Lanka. Să vă dau doar un exemplu: micul dejun la noi începea undeva pe la 9. Greu ne-a fost în prima zi, apoi ne-am integrat 😄
Prețurile nu sunt mari, dar nici mici, așa cum le știam de acum câțiva ani când am mai vrut să ajungem aici. Iar în stațiunile din sud, sunt mai mari decât în centrul țării.
Mâncarea este foarte gustoasă, raiul fructelor de mare. Cel mai bine am mâncat, din nou, la restaurante mici de familie. Nouă ne-a plăcut mult la Canal View, restaurantul cu patru mese și o mâncare “de casă” senzațională. Nu-l ratați dacă sunteți în zonă.
Apropo de vreme, ne-a plouat în fiecare seară, complet neobișnuit pentru că eram în plin sezon uscat. Aici, nu ne-a deranjat să se mai răcorească puțin aerul – în timpul zilei soarele era foarte puternic. Mai târziu însă, ploaia ne-a cam încurcat planurile.
Ne-am cazat în Hikkaduwa, dar am fost și în Unawatuna, Weligama, Mirissa și Galle.
Plaja principală din Unawatuna e frumoasă, dar cam aglomerată pentru gustul nostru. Mai mult ne-a plăcut Jungle Beach, o plajă destul de izolată, la baza unui deal împădurit. Nu e complicat de ajuns.
E un traseul de 10 minute prin junglă, până la acest golf mic. E adevărat, am avut noroc să nu fie multă lume, înțeleg că în alte zile și aici e full. În jurul prânzului s-a mai aglomerat când au apărut maimuțele la masă.
La plecare am oprit la Japanease Peace Pagoda. Cocoțată în vârful dealului Rumassala, în mijlocul pădurii, este una dintre cele trei stupe budiste de aici, un simbol al păcii pe insulă. Chiar merită, dacă ești în zonă. Panorama de 360 de grade asupra junglei, a Oceanului Indian și a fortului Galle, este impresionantă.
La Mirissa, sincer, nu ne-am fi oprit la Coconut Tree Hill, dacă nu insista Dammika. Un dâmb cu palmieri, dar care are, într-adevăr, o panorama frumoasă. Clar arată mai bine în poze decât în realitate… dar a fost fun. E poate cel mai instagramabil loc de aici. La Mirissa și în Galle am văzut și câteva țestoase aproape de țărm. Pe toată coasta de sud pot fi întâlnite. Sunt și câteva ferme de broaște țestoase marine unde, teoretic, sunt protejate ouăle până eclozează și puii iau drumul firesc spre ocean… E și o afacere la mijloc, nu mi-a inspirat foarte multă încredere.
Galle este capitala administrativă a provinciei de sud. Un oraș istoric, fortificat, sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. A fost fondat de coloniștii portughezi, a căzut în mâna olandezilor, apoi a fost preluat de britanici.
Astazi, Galle este un amestec fascinant de stiluri și influențe arhitecturale, iar orașul vechi și fortul sunt o încântare să le explorezi la picior. De alfel, fortul Galle este cea mai mare cetate din perioada colonială, din întreaga Asie.
Băieții au fost încântați și de Stadionul Internațional Galle. Este considerat unul dintre cele mai pitorești terenuri de cricket din lume, fiind poziționat chiar pe malul Oceanului Indian. Pe vreme coloniștilor britanici a fost hipodrom, apoi a devenit stadion de cricket. A fost complet distrus de tsunamiul din 2004, care a lovit insula chiar în timpul unui meci. Stadionul a fost refăcut și modernizat trei ani mai târziu.
Sri Lanka are niste clișee turistice pe care fie le eviți, fie le iei ca atare – o să mai vorbesc despre ele. Prima dezamăgire pe care am trăit-o aici, pe coasta sudică, au fost faimoșii stilt fishermen – pescarii care pescuiesc, chipurile tradițional, cocoțați pe acele bețe care ies din mare. E una dintre imaginile reper ale insulei. Mi-am dorit mult să-i văd, dar s-a dovedit a fi exemplul clasic de capcană turistică. Șoferul nostru mi-a explicat că sunt pescari “fake”, adica mimează că pescuiesc, doar dacă primesc bani de la turiști. Cer echivalentul a 3 dolari, nu-i mult, dar nu aș fi dat nici un dolar pentru așa ceva.
În schimb, am avut norocul să întâlnim, cu totul întâmplător, o gașcă de pescari autentici pe o plajă din Galle, unde ne oprisem pentru apus. Oamenii tocmai scoteau năvoadele din mare la final de zi, un ritual deloc simplu, însoțit de o cântare care să le mai îndulcească efortul. Cei câțiva turiști gură cască de pe mal au fost invitați să le dea o mână de ajutor. Printre ei și Alex. Kilometri întregi de plasă și zeci de minute de tras zdravăn, sincron, plasa uriașă cu captura zilei. A pornit și o ploaie torențială, dar nimeni nu și-a părăsit postul până când întregul năvod nu a fost la mal. O captură extrem de mică pentru efortul depus. Dar astfel afli ce înseamnă cu adevarat viața de pescar în Sri Lanka.
Multe locuri am fi vrut să mai vedem pe coasta de sud, dar marele meu regret e că nu am reușit să ajungem în Tangalle. E plaja care mi-a plăcut cel mai mult când am documentat călătoria și unde, de altfel, am și avut cazare rezervată timp de câteva săptămâni. Am aflat însă că în mare nu se putea intra din cauza curenților puternici, așa că am anulat. Ne planificasem să facem un ocol în ultima zi, în drum spre Yala, dar traficul ne-a dat planurile peste cap. Așa că, Tangalle, pe data viitoare!
ÎNTÂLNIREA CU CROCODILII DE APĂ SĂRATĂ, CELE MAI MARI REPTILE DIN LUME
Am mai văzut crocodili în mediul lor natural, dar nu din cei de apă sărată – cele mai mari reptile din lume. Iar Sri Lanka are una dintre cele mai numeroase populații. În ciuda tuturor recomandărilor, nu am ales clasicul safari pe Madu Ganga, cel mai popular tur pe râurile din sud. Mi s-a părut foarte turistic și aglomerat. Am luat legătura cu Neel, un localnic din Matara (oraș de lângă Mirissa) pe care l-am descoperit pe unul dintre grupurile dedicate călătoriilor pe această insulă. Omul are o barcă și, împreună cu fiul său, organizează safariuri personalizate pe râul Nilwala. Mi-a plăcut din prima interacțiunea cu el. Neel s-a dovedit a fi un tip super pasionat.
Am avut parte de 3 ore incredibile. Am văzut vreo 6 sau 7 crocodili dintre care 3 uriași – de peste 5 metri. Unul a ieșit la suprafață lângă barca noastră, altul sforăia în iarbă și i-am cam stricat siesta. Impresionant să stai atât de aproape de aceste reptile. Și mai interesant cum conviețuiesc localnicii cu ele – sunt case chiar pe malul râului.
Pe lângă crocodili, albia râului Nilwala este un paradis al păsărilor, Am admirat păuni și multe zburătoare mici, colorate și vreo 3 vulturi. Spre final, ne-am amuzat cu o familie de maimuțe care a urcat pe barcă să se înfrupte cu banane și coji de ananas. A trecut timpul așa repede și plăcut, încat iar a fost nevoie să ne resetam programul. Dar a meritat.
Turul lui Neel costă 6000 rupii, aproximativ 19 dolari de persoană. Din partea casei am primit câte un king coconut si un platou cu fructe. De asemenea, am avut la dispoziție binocluri și am primit o mulțime de informații interesante despre fauna din zonă.
SAFARI ÎN YALA NATIONAL PARK
Din Matara am plecat direct spre Yala. Urma să înnoptăm într-un glamping la marginea parcului național și la prima oră să pornim în safari. Yala National Park este cunoscut drept locul cu cea mai mare densitate de leoparzi din lume. A fost prima activitate pe care am rezervat-o și tare am mai așteptat acest moment. Dar vremea n-a prea ținut cu noi. A fost un început de sezon uscat extrem de ploios. Plouase puternic cu o săptămână înainte să ajungem noi, iar ploile au continuat aproape în fiecare seară. Nu ne-au deranjat cât am fost pe coastă. Dar abia am reusit sa ajungem la următoarea noastră cazare.
Glampingul Wild Trails Yala by Suri e ascuns bine în pădure, iar drumul fusese distrus de ploi. Ne-au recuperat cu un 4×4 de pe drum. A fost o întreagă aventură să ajungem, spre bucuria băieților care s-au distrat maxim.
Cazarea în sine a fost foarte ok. Corturile sunt mari și au tot confortul și intimitatea necesare. Știam că urma să ajungem în pustietate și comandasem din timp și cina. La 4 dimineața am fost în picioare, iar răsăritul ne-a prins în parc.
Era o coadă uriașă de mașini la intrarea în rezervație. Se înainta foarte greu pentru că fiecare bilet era notat manual într-un registru. Ne-am bucurat însă că era soare și am așteptat răbdători să înceapă aventura. N-a fost tocmai cum ne-am imaginat…
Majoritatea drumurilor secundare din parc erau impracticabile din cauza ploilor, așa că pe cele principale se mergea în coloană. Nu am întâlnit leoparzi. Mai mult, când am văzut zeci de mașini bulucindu-se la un elefant ce ieșise din pădure, l-am rugat pe șofer să băgăm puțin of road și să ne desprindem de turmă. Și a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua ca să ne bucurăm totuși de acest loc.
Parcul Național Yala are niște peisaje tare spectaculoase. Stânca elefant și laguna unde parcul se pierde în ocean sunt printre preferatele mele. Am văzut în tihnă turme de căprioare, cerbi, buffalo, crocodili, porci mistreți, șacali, varani și o mulțime de păsări colorate. Era perioada de împerechere la păuni și am asistat și la un dans al dragostei plin de culoare :).
Spre final, am făcut și o faptă bună. Am tractat o mașina împotmolită zdravăn în noroi pe unul dintre drumurile secundare. Imaginile nu au nevoie de alte comentarii. Per total a fost o experiență interesantă și ne-am simțit tare norocoși că am avut vreme bună. De după amiază au reînceput ploile și parcul a rămas închis câteva zile.
Jumătate de zi de safari ne-a costat 160 de dolari pe toți patru. Safariul de o zi ar fi fost 210 dolari. Noi am optat să mergem cu cei de la Wild Trails Yala by Suri, dar există o mulțime de agenții care organizează tururi în Parcul Național Yala.
ELLA, MICUL ORAȘ DIN MUNȚI, CU ATMOSFERĂ HIPPIE ȘI PUHOAIE DE TURIȘTI
Ne-am continuat drumul în interiorul insulei, spre Ella, un orășel mic, cu un puternic vibe hippie, aflat la puțin peste 1000 de metri altitudine. Am făcut în jur de 2 ore pe un drum tare pitoresc, prin munți pe ai căror versanți curgeau cascade spectaculoase, prin văi împădurite și sate colorate, urmăriți de ochii vigilenți ai maimuțelor ce își făceau veacul la șosea.
Am oprit scurt la cascada Ravana – frumoasă, dar foarte aglomerată și la încă un view point recomandat de Dammika. În Ella am ajuns pe la 14.30. Îmi amintesc pentru că nu am mai avut timp să mergem la cazare. Ne-am îndreptat direct spre Nine Arch Bridge: la 15.00 urma să treacă un tren pe faimosul pod.
Nine Arch Bridge este cel mai cunoscut pod feroviar din Sri Lanka, un viaduct construit în urmă cu peste 100 de ani doar cu piatra si ciment, fara vreo structură metalică. Spectaculosul pod este ca un templu pentru turiști. N-am înțeles fenomenul înainte să ajungem aici. Nu poate fi explicat fără să-l trăiești. Să vă povestesc scurt: podul se află într-o vale înconjurată de versanți împăduriți. Ca să ajungi aici ai de mers 10 – 15 minute prin pădure. Șina ferată de pe pod este ca o promenadă, iar creativitatea vizitatorilor când vine vorba de fotografii nu are limite.
Toata lumea știe orarul trenurilor, iar în apropierea momentului, viewpoint -urile de pe deal și geamurile sau terasele pensiunilor din zonă se umplu. Și cel mai interesant mi se pare că fiecare tren “salută“ când intră pe viaduct și oprește aici, chiar dacă nu e stație, doar ca pasagerii să poată coborâ pentru o ședință foto. E o atmosferă de sărbatoare când ajunge trenul, care-i cuprinde pe toți. Foarte bizar, dar interesant în același timp. Nu vă mai spun că ne-a luat și pe noi valul… era să ne rupem picioarele să nu ratăm trenul de la 15:00. Ne-a liniștit Dammika spunându-ne ca nu vine niciodată la fix. Oricum ne-am oprit la o terasă pe deal de unde am urmărit tot acest spectacol. Popcornul a lipsit.
Cazarea în Ella n-a fost cea mai reușită, review-urile de pe booking nu au avut nicio legătură cu realitatea (în general, în Sri Lanka a fost atipic din acest punct de vedere). Dar nu ne-am agitat să căutăm altceva ținând cont că am stat o singură noapte. Ne-am lăsat bagajele și am ieșit în oraș.
Ne-am petrecut seara dintr-o terasă într-alta. Foarte plăcută atmosfera, iar prețurile sunt mult mai mici decât în stațiunile de pe coastă. Micul dejun pregătit de gazde a fost însă tare bun. Am mâncat și am plecat să nu pierdem… trenul. Motivul pentru care pusesem Ella pe traseu 😊
CU TRENUL PE UNUL DINTRE CELE MAI SPECTACULOASE TRASEE FEROVIARE DIN LUME
Vă vine să credeți sau nu, toti turistii se înghesuie să se plimbe cu trenul în Sri Lanka. Ruta Ella – Nanu Oya, ce șerpuiește printre dealuri împădurite, prin păduri de rododendroni și printre plantații de ceai, este considerată unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din Asia și chiar din lume. A fost și subiectul unui film documentar. Biletele de tren se pun în vânzare cu o lună în avans pe site-ul căilor ferate srilankeze și se vând instant – sunt doar 2 sau 3 trenuri pe zi.
Am pândit biletele astea mai ceva ca pe cele de avion. Sunt 3 clase distincte – la clasa I, vagonul are aer condiționat, dar geamurile sunt blocate; locurile la clasa a II-a sunt cele mai vânate – sunt condiții bune, geamurile se ridică și poți filma în voie traseul. Biletele pentru clasa a III-a sunt cele mai ieftine, aici în general se vând și locuri în picioare. Există vagoane speciale pentru biletele rezervate online, din gară se pot cumpăra, de regulă, bilete fără loc. Noi am optat pentru biletele la clasa a II-a. Am dat 4800 de rupii pe patru bilete, adică 70 de lei. Le-am pândit și cumpărat regulamentar, în primele ore de când au fost puse în vânzare. Le-am plătit și rezervat, dar trebuie ridicate fizic, din gară, cu pașaportul cumpărătorului.
Una dintre curiozitătile (clișeele) turistice despre care vorbeam este tradiția de a te poza pe scara trenului în mers, cu părul în vânt și/sau rochii fluturânde, chiar de a te săruta cu partenerul agățați de ușa vagonului. E plin netul de astfel de fotografii. Oficial, este interzis să deschizi ușa trenului în mers, neoficial pozele astea sunt un fel de brand pentru CF-ul srilankez care, de altfel, bate la marketing multe omoloage din lume.
Dammika ne-a lăsat pe peron și ne-am dat întâlnire în Nanu Oya. Cu trenul, traseul dureză dublu față de mașină. Așa cum știam deja, nu există punctualitate în Sri Lanka. Până a venit trenul am avut timp să intrăm în atmosferă. Micuța gară din Ella parcă e muzeu. Colorată, împodobită cu flori, are chiar și o bibliotecă mică. Peronul e plin de turiști, din toate categoriile. Toată lumea pozează pe toată lumea, iar când apare trenul parca ar veni Papa. Curios mi s-a părut că și localnicii par la fel de entuziasmați. Pe peron sunt delimitate zonele de așteptare în funcție de clasa biletelor. Câte un naș la fiecare ușa îi ghidează pe călători – pe turiștii buimaci, evident. Iată-ne instalați în tren, toți din vagon păream niște copii plecați în tabără, ne schimbam locurile de pe-o parte pe alta încercând să absorbim frumusețea peisajelor de pe ambele părți. Evident că la ușile și geamurile trenului erau cozi pentru ședinte foto. Cât despre traseu – merită, într-adevăr.
Așa au trecut cele aproape trei ore. Chiar ne-a plăcut cu trenul în Sri Lanka. În gara Nanu Oya am realizat de fapt că trenul cu care venisem noi era unul turistic. Am dat ochii cu un adevărat tren local pe peronul alăturat. O mare diferența…
ÎN MIJLOCUL PLANTAȚIILOR DE CEAI DIN NUWARA ELIYA
Am coborât din tren în mijlocul plantațiilor de ceai din Nuwara Eliya, într-o mare de verde. Un peisaj impresionant de jur împrejurul nostru. Dar renumele regiunii nu vine doar de aici. Clima acestei zone muntoase de la aproape 2000 de metri altitudine, dar și proprietățile solului fac din ceaiul cultivat aici, unul dintre cele mai valoroase din lume.
Acum, Sri Lanka este în topul marilor producători mondiali de ceai, dar puțini știu că povestea ceaiului din Ceylon a început cu… cafea. Prin 1820, coloniștii britanici au înființat aici primele plantații de cafea, iar 50 de ani mai târziu, insula devenea principalul producător de cafea la nivel mondial. O boală necunoscută s-a răspândit în plantații și a distrus întreaga industrie. Primele plante de ceai au fost aduse din China și India, ca alternativă. Un exemplu doar – originile vestitului ceai Lipton sunt aici, în Sri Lanka. În 1890, Sir Thomas Lipton a cumpărat o plantație în Ceylon. Și astăzi mare parte din ceaiurile Lipton provin de pe insulă.
Ceaiul este parte din cultura și identitatea Sri Lankăi. O mulțime de lucruri interesante am aflat din scurta noastră oprire la una dintre fabricile de ceai din zonă -Am văzut cum sunt culese și procesate frunzele de ceai, am aflat despre diferențele între procesele de producție ale ceaiului verde, negru și alb, despre clasificări, arome, dar și despre cel mai scump sortiment. Ah, am mai aflat ceva – srilankezii preferă ceaiul negru, tare, cu lapte. Și ca o curiozitate – Sri Lanka aduce muncitoare din India să lucreze pe plantațiile de ceai.
Puținele ore petrecute în Nuwara Eliya le-am alocat plantațiilor de ceai, însă orășelul din vârful dealului, cu aer respirabil și alură colonială, are mult mai multe de oferit. I se spune “Little England”, casele și parcurile de aici sunt construite și amenajate în stil britanic. Să nu uit de oficiul poștal din cărămidă roșie, în stil victorian, ce te întoarce mult în timp. Există și un club de golf , dar și un hipodrom pe malul Lacului Gregory. Cursele de cai de aici ar aduce cu cele de la Royal Ascot din Marea Britanie, cel puțin așa ni s-a povestit. Până și clima e britanică aici. Temperaturile în regiunea Nuwara Eliya sunt sensibil mai scăzute față de restul insulei, este oaza de răcoare unde se retrag inclusiv localnicii atunci când gradele urcă mult în termometre, în restul insulei.
Noaptea am petrecut-o tot pe o plantatie de ceai, la Nawalapitiya, la două ore de Nuwara Eliya. Resortul pe care l-am ales (Tea Cottage Wellness Resort) e cocoțat undeva sus, pe munte, într-un peisaj minunat. Nu am ajuns ușor, dar locul a meritat din plin. Merită chiar un popas de 2-3 zile, la ce trasee ne-au povestit oamenii de aici că se pot face.
DINTELE LUI BUDDHA DIN KANDY, CAPITALA CULTURALĂ A SRI LANKĂI
Intrăm în Triunghiul Cultural al Sri Lankai prin Kandy, capitala culturală și spirituală a insulei. Aici se află unul dintre cele mai sacre locuri pentru budiștii din toată lumea: Sei Dalada Maligawa, The Temple of the Sacred Tooth Relic, pe scurt Templul Dintelui. Din 1988 este parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Templul unde ar fi păstrat caninul stâng al lui Buddha se află în complexul fostului palat regal al Regatului Kandy și este vizitat zilnic de mii de turiști curioși și de pelerini din toată lumea, veniți să se roage. Se află chiar pe malul lacului Kandy, un lac artificial cunoscut sub numele de Marea Laptelui și construit la ordinul ultimului rege sinhalez.
Dintele lui Buddha a fost adus în Sri Lanka din India, undeva în secolul 4 și a jucat un rol important în politica locală, din cele mai vechi timpuri. Se credea că posesorul lui deținea automat și guvernarea țării, așa că relicva a fost permanent în proprietatea regilor sinhalezi și mutată în funcție de capitala desemnată a regatului. Astăzi, dintele lui Buddha este în custodia călugărilor șefi ai celor două mari mănăstiri budiste Malwatu Maha Viharaya și Asgiri Rasa Maha Viharaya.
Trei ceremonii pe zi au loc aici, nu am prins niciuna, dar tot ce vezi în jurul tău este impresionant. Se spune că dintele lui Buddha ar fi așezat pe o floare de lotus din aur și pus în 7 cutii din aur, ornate cu pietre prețioase. Încăperea în care se află este deschisă doar în timpul procesiunilor, însă dintele propriu-zis nu este vizibil.
2000 de rupii srilankeze costă biletul (aproximativ 6,5 dolari). Este o energie incredibilă în acest loc. De la intrare ești hipnotizat de culorile și mirosul aranjamentelor florale din lotus, fragiparni sau iasomie, pe care vizitatorii – turiști sau pelerini – le cumpără și le depun ca ofrandă pe altarul principal al templului. Drumul continuă cu o plimbare prin grădina complexului, printre altare, cu poveștile ghidului despre istoria și simbolistica acestui loc. Când intri în templul principal cu acoperiș aurit ești deja bine ancorat în atmosferă.
Altarul principal, plin cu flori, se află la etaj. Aici am zăbovit și noi cel mai mult. La indicațiile ghidului, am așezat, una câte una, florile de lotus cumparate și ne-am pus câte o dorință.
Patru mari festivaluri se țin aici în fiecare an. Cel mai important este Kandy Esala Perahera – “Festivalul Dintelui” – ce are loc în fiecare an în luna august. Este una dintre cele mai importante sărbători religioase din Sri Lanka. Sunt 11 zile de parade, dansuri, muzică și procesiuni grandioase cu elefanți decorați festiv, în care cutia cu relicva sacră este plimbată prin tot orașul. Este unul dintre motivele pentru care, în august, insula se umple cu turiști din toată lumea.
NALANDA GEDIGE, MICUL TEMPLU DIN INIMA INSULEI
Din Kandy ne-am continuat drumul spre Habarana, baza noastră pentru următoarele trei zile. Nu aveam în plan, dar Dammika a insistat să mai facem o oprire fix în mijlocul insulei, la Central Point. Mă așteptam să vedem o plăcuță inscripționată cu ceva repere geografice. Însă am gasit aici un templu mic, foarte interesant.
Nalanda Gedige, lângă orașul Matale, este un templu antic, construit exclusiv din blocuri de piatră. Pe vremuri ar fi fost mănăstire budistă. Ce îl face special este stilul hibrid de arhitectură, care include elemente hinduse și sculpturi budiste. Foarte interesant. Nu ne-a părut rău că am oprit.
HABARANA – CAZAȚI ÎNTR-UN TREE HOUSE, ÎN JUNGLA SRILANKEZĂ
Cea mai așteptată parte a călătoriei noastre a reprezentat și cea mai mare provocare pentru noi. Trei zile urma să stăm în junglă, într-o casă în copac, în Habarana, la câteva minute de Sigiriya. “Tree house” este conceptul de cazare cel mai căutat aici, o experiență pe care ne-am dorit-o mult. De aici aveam planificate drumuri către toate punctele importante din Triunghiul Cultural al Sri Lankăi – Sigiriya Rock, Polonnaruwa – cea de-a doua capitală a insulei, Dambulla – la faimoasele temple din peșteră, dar și un safari în Parcul Național Minneriya, unde trăiește cea mai mare populație de elefanți. Am sărit din start de pe traseu Anuradhapura, din lipsă de timp. Dar planetele s-au aliniat în așa fel încât a plouat torențial aproape continuu două zile. Cum cu vremea nu te pui, dar nici nu aveam de gând să o lăsăm să ne strice planurile – ne-am sucit și răsucit traseele până când – murați, desculți, în hohote de râs sau cu grimase nervoase – am reușit tot ce ne-am propus. A fost fun și am rămas cu ceva amintiri puternice.
Rezervasem cazarea la Habarana Tree House Ambasewana Resort. Din cauza unei încurcături, overbooking sau probleme administrative legate de vreme, prima noapte am stat într-un bungalow și a doua zi ne-am mutat în copac. Foarte simpatice camerele, chiar și pe ploaie a fost o experiență interesantă.
Știam că noapte puteam fi vizitați de elefanți – distruseseră gardul de câteva ori – iar prin curtea resortului erau mesaje care te avertizau să nu ieși noaptea la plimbare. De asemenea, fusesem rugați să nu lăsăm lucruri personale în baie deoarece, fiind spațiu deschis, vizitat frecvent de maimuțe, riscam să rămânem fără ele. Am ținut cont de acest lucru. Singurul obiect rămas peste noapte pe chiuvetă a fost săpunul din partea casei, pe care dimineața l-am găsit ros. Iar singura soluție ca să lăsăm gecile la uscat a fost să legăm mânecile între ele și să le prindem de uscător. Simpatic…
Una peste alta, ne-a plăcut în copac, piscina e utilă pe orice vreme, iar mâncarea tradițională preparată de gazde a fost delicioasă. Și încă ceva – a fost singurul loc unde ne-au atacat țânțarii. Am avut la noi spray 40% deet și ne-a prins bine.
DESCULȚI PRIN PLOAIE, PRINTRE RUINELE VECHII CAPITALE POLONNARUWA
A doua zi ar fi trebuit să mergem la Sigiriya, iar apusul îl planificasem sus pe Pidurangala. Dar ce să vezi… Ne-am trezit pe o ploaie torențială, iar prognoza, conform aplicațiilor, era deprimantă. Dammika a venit la ora stabilită și am convenit împreună că singura varianta era să pornim spre Polonnaruwa, vechea capitală a insulei, unde erau șanse să fie vreme mai blândă. N-a fost să fie. Ploua și mai zdravăn când am ajuns.
Am luat bilete (30 de dolari de persoană, se pot cumpăra și online de pe site-ul oficial https://eservices.ccf.gov.lk/eticketing/landing ). Am tras de timp prin muzeu, doar-doar… Nimic! Așa că ne-a îndreptat spre prima zonă. Este important să păstrați biletele la îndemână, situl este împărțit în 5 zone, între care se poate merge cu mașina sau cu bicicleta, iar biletele se controlează mai peste tot.
După distrugerea Anuradhapura, între secolele XI și XIII, Polonnaruwa a fost a doua capitală a Sri Lankăi. Este considerat unul dintre cele mai bine conservate orașe antice. Ruinele de la Polonnaruwa sunt parte din patrimoniul mondial UNESCO, din 1982.
După o oră de plimbat prin ploaie torențială, brusc s-a luminat și a ieșit puțin și soarele. Așa că am reluat o parte din traseu… era păcat să nu profităm. Oricum hainele erau lipite de noi, nici nu ne-am mai încălțat – nu fusesem suficient de inspirați încât să venim în papuci și în cele mai multe locuri trebuia să intri desculț…
So, Polonnaruwa merită și pe ploaie și pe viscol. Parcul arheologic este o încântare să-l explorezi. Sunt sute de structuri antice – de la zidurile fostului palat regal, la morminte, temple, statui, stupa uriașă… Patrulaterul sacru, inima orașului antic, cu ale sale structuri budiste impresionante – Vatadage (Dalada Maluwa) și Hatadage – este locul care m-a fascinat cel mai tare. De altfel, aici m-am întors cum a apărut soarele.
Impresionant este și templul Gal Vihara cu cele patru statui uriașe ale lui Buddha sculptate în granit, cea mai înaltă având 14 metri. Reprezintă unul dintre cele mai relevante exemple de sculptură sinhaleză antică.
Cât despre rezidenții faimoaselor ruine… Ați văzut documentarul Regatul maimuțelor? La Polonnaruwa a fost filmat. Și este fix așa. Minunat! Vă recomand și making of-ul 😊
URIAȘII CERȘETORI DE LA MARGINEA ȘOSELEI
În mod normal, după amiaza ar fi fost rezervată safariului în Parcul Național Minneriya, locul cu cea mai mare comunitate de elefanți de pe insulă. Era închis, drumurile din parc erau inundate. L-am întrebat pe Dammika care sunt șansele să ne iasă elefanți în cale. 50-50, ne-a răspuns.
La întoarcerea de la Polonnaruwa, ne-au apărut în față doi uriași. Ieșiseră la cerșit pe marginea șoselei, asemenea urșilor de la noi. De-a lungul șoselei sunt anunțuri care îi avertizează pe turiști să nu hrănească animalele sălbatice și în special elefanții.
Elefantul este un simbol cultural și economic în Sri Lanka. Relația localnicilor cu elefanții este însă tot mai tensionată aici, în zona centrală a insulei. Împart teritoriul și resursele și au fost destul de multe incidente cu victime din ambele tabere, mai ales de când s-au extins fermele și suprafața pădurilor s-a redus. Numai în 2023, 176 de oameni și 470 de elefanți ar fi murit în ceea ce specialiștii deja numesc “conflictul om-elefant” pe insulă. Oficial, elefantul este specie protejată în Sri Lanka. Teoretic, legea prevede că uciderea unui animal este pedepsită cu moartea, dar nu au fost înregistrate astfel de condamnări până acum. Zone întregi locuite sunt împrejmuite cu gard electric, o măsură insuficientă însă.
Ar fi în jur de 7000 de elefanți sălbatici în Sri Lanka conform estimărilor guvernamentale. Cei mai mulți în parcurile naționale, dar, în căutare de hrană, ajung frecvent în zonele locuite. Numai noi în cele trei zile petrecute aici am întâlnit spre 20 de elefanți pe șosea sau în lastărișul de pe margine. Unii cerșeau pur și simplu mâncare înaintând printre mașini, dacă cumva șoferii încetineau, altii traversau tacticoși cu toată familia, spre încântarea turiștilor care treceau prin zonă.
Nu vă ascund că într-una din zile am stat vreo oră în mașină admirând o turmă întreagă cu reprezentanți din toate generațiile. Dammika ne-a identificat liderul și ne-a povestit câte ceva despre comportamentul lor în sălbăticie. Pentru noi a fost o experiență minunată, situația conflictuală cu localnicii este însă o problemă complexă.
Există și animale ținute în captivitate, în lanțuri și exploatate în industria turismului. Sunt mai multe locuri controversate pe insulă. Unul dintre ele este așa numitul Orfelinat de elefanți din Pinnawala, care nu este altceva decât o afacere construită pe spinarea unor animale chinuite. Inițial rezervasem cazare într-unul dintre cele două hoteluri aflate pe marginea râului unde sunt aduse zilnic animalele să se îmbăieze sub balcoanele vizitatorilor. Am anulat după ce am citit experiențele multor turiști, înșelați și ei de imaginile frumoase vândute în online.
TEMPLELE DIN PEȘTERI DE LA DAMBULLA
Următoarea zi a fost și mai mohorâtă. Era exclus să putem urca pe Lion Rock, așa că am schimbat iar planurile și am pornit spre Dambulla, inima Triunghiului Cultural.
Impresionantul complex de temple din peșteri, cel mai mare și mai bine conservat din țară, este de asemenea parte din patrimoniul UNESCO. Am ajuns aici tot pe ploaie torențială. Sunt peste 350 de trepte din parcare până la intrarea propriu-zisă. Loc sacru de pelerinaj pentru budisti, cele cinci peșteri aflate pe o terasă naturală, la 160 de metri înălțime, găzduiesc peste 150 de statui ale lui Buddha, ale unor zeități și regi. De asemenea, pereții peșterilor sunt acoperiți cu 2100 de metri pătrați de picturi murale, reprezentând scene și personaje din istoria budismului. Cele mai vechi dintre ele datează din secolul III înainte de Hr.
Dambulla este una dintre cele mai vechi mănăstiri budiste din lume, permanent locuită de 2000 de ani. Ca în orice templu, te descalți la intrare (există loc special de lăsat încălțămintea) și trebuie să închiriezi un sarong dacă ești în pantaloni scurți (inclusiv bărbații). Este permisă fotografierea și filmarea în interiorul peșterilor. Dar este interzis să fotografiezi oameni în fața statuilor care îl reprezintă pe Buddha (de altfel, o regulă generală în Sri Lanka). De asemenea, nu folosiți blituri sau lanterne, lumina lor poate deteriora culorile acestor picturi murale, printre cele mai valoroase din Sri Lanka.
Așadar, sunt 5 peșteri vizitabile. Prima încăpere, Templul Regelui Divin, are în interior un Buddha culcat, de 14 metri, sculptat în piatră. Urmează Peștera Marilor Regi, cea mai mare și mai spectaculoasă grotă din complex. Aici sunt peste 55 de statui ale lui Buddha, ale unor regi, dar și ale unor zeități hinduse, iar pereții sunt acoperiți cu picturi murale viu colorate și cu detalii impresionante. Prin tavanul acestei peșteri curge un izvor despre care se spune că are puteri tămăduitoare și nu ar fi secat niciodată. A treia peșteră – Marele Templu Nou – adăpostește 50 de statui mici ale lui Buddha și două sculpturi mari cioplite în stâncă. Templul de Vest este ceva mai mic, dar decorat la fel de bogat. Iar ultima peșteră – Al doilea Templu Nou – este cea mai nouă încăpere din complex.
Impresionant acest loc. Cu siguranță Dambulla Cave Temple merită vizitat. Biletul de intrare costă 3200 de rupii, aproximativ 10 dolari de persoană. Atenție, sunt 3 intrări spre templu, dar doar într-un singur loc există casă de bilete (prin zona de sud). Am coborât pe alt traseu față de cel pe care venisem.
Dammika ne așteptă în fața Templului de Aur, aflat jos, la baza complexului. Un templu nou construit, foarte colorat și destul de kitchos pentru gustul meu, deasupra căruia veghează un Buddha uriaș, de 30 de metri, poleit cu aur. Ar fi cea mai mare statuie a lui Buddha în această poziție din lume. A fost construit între 1998 și 2001 și găzduiește în interior un muzeu al budismului.
THE LION ROCK, SIGIRIYA – O EXPERIENȚĂ DE NERATAT
Norocul ne-a surâs în ultima zi din cele trei petrecute în jungla din centrul insulei. Ploaia a stat, apele s-au mai retras și am reușit să ajungem și în vârful The Lion Rock, renumita stâncă de la Sigiriya, cea mai cunoscută imagine a Sri Lankăi.
Considerat unul dintre cele mai bune exemple de planificare urbană antică, situl Sigiriya a devenit parte din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1982. Ruinele orașului din secolul al V-lea, fostă capitală a regatului sinhalez, conțin ziduri fortificate, canale de transport și colectare a apei, poduri, grădini terasate, chiar și o mănăstire. Dar stânca din granit înaltă de 200 de metri este vedeta sitului, cu galeriile sale ce ascund 20 de fresce spectaculoase, dar și cu rămășițele palatului regal din vârf.
În dimineața aceea, fortăreața de deasupra junglei era asediată de turiști – evident că nu am fost singurii care am pândit vremea mai bună pentru a ajunge aici. Stânca înaltă de aproape 200 de metri are instalate pe o latură trepte metalice, înguste și abrupte pe care se urcă și se coboară în coloană. Te cam ia inima când le privești de jos. Vedeți cum arătau în ziua în care am ajuns noi aici. Am avut ceva dubii că vom ajunge în vârf, dar am reușit.
Sunt 1200 de trepte care te cocoață deasupra junglei și îți oferă panorame ce îți taie respirația. O oră și jumătate spre două durează traseul clasic ce trece prin 8 dintre zonele importante ale sitului.
Cetatea de deasupra junglei a fost construită de regele Kashyapa undeva prin secolul al V-lea. Și-ar fi stabilit aici reședința regală, de frica fratelui său care ar fi fost moștenitorul de drept al tronului. Până să fie transformată în palat regal, fusese mănăstire budistă, iar după moartea regelui a redevenit lăcaș de cult, până în secolul al XIV-lea când a fost abandonată și înghițită de junglă.
Numele stâncii vine de la celebra poartă care întruchipează un leu uriaș cu o scară ce-i iese din gură și care delimitează accesul spre ultima zonă de ascensiune. În tradiția sinhaleză, leul era strămoșul mitic al regilor și un simbol al autorității regale. În timp, leul a devenit simbolul identității etnice a poporului sinhalez și este emblema drapelului național.
Ruinele din mijlocul junglei au fost descoperite de un maior britanic în 1831, în timpul unei expediții călare, în care a încercat să dea de urmele orașului antic menționat în diverse texte budiste. Câteva decenii mai târziu, “comoara” de la Sigiriya a intrat în atenția unor echipe de cercetători și arheologi care au descoperit-o și i-au înțeles valoarea.
Lion Rock este cel mai scump obiectiv turistic din Sri Lanka. Biletul costă 36 de dolari de persoană. Noi le-am cumpărat online sperând să fentăm cozile de la intrare. Nu am reușit – a fost nevoie să stăm la o altă coadă ca să primim fizic biletele de acces. Situl este deschis între 5 dimineața și 5 după amiază. Mulți turiști preferă să admire Lion Rock, din depărtare, de pe Pidurangala, o stâncă aflată în apropiere – mai accesibilă și financiar (1000 rupii /3 dolari) și fizic. Eu nu aș renunța însă la această experiență. Aș adăuga însă apusul pe Pidurangala pe care noi l-am ratat din cauza vremii și despre care am citit că este senzațional.
BUCĂTĂRIA SRILANKEZĂ
Nu sunt o gurmandă de fel, dar îmi place să experimentez bucătăria locală în orice loc din lume ajungem. Iar Sri Lanka a fost o surpriză tare plăcută din punctul ăsta de vedere. Rețetele sri lankeze sunt recunoscute pentru aromele sale bogate și mixul deosebit de influențe indiene, chineze și europene. La ce te-ai putea aștepta de la o națiune aflată în nodul comercial istoric dintre India și Asia de Sud Est și colonizată mai bine de 200 de ani de mari puteri europene.
Peștele și fructele de mare sunt nelipsite din meniuri, iar orezul, nuca și laptele de cocos stau la baza celor mai multe rețete. Roti – pâinea locală (asemănătoare naan-ului indian) și appam – acele clătite făcute din făină de orez și lapte de cocos nu lipsesc de la nicio masă. Un alt ingredient des folosit în bucătăria srilankeză este peștele uscat și afumat (ton, în special) – un produs importat din arhipelagul vecin, Maldive. Iar pentru noi a fost o premieră să mâncăm flori de banan – sunt câteva rețete pe care le-am încercat, gustoase, dar foarte iuți. Și dacă tot am adus vorba, atenție la condimente. Noi ne-am reamintit din prima zi cât e de riscant să ceri “puțin picant” prin Asia. Țineți cont că în Sri Lanka rețetele pe bază de curry sunt, de obicei, mai spicy chiar decât cele din India. Localnicii au, în general, mâncăruri bogat condimentate chiar și la micul dejun, dar există în cele mai multe locuri și varianta occidentală a mesei de dimineață.
Am mâncat mult în restaurante mici de familie. Iată câteva dintre specialitățile bucătăriei sri lankeze pe care le-am încercat și care ne-au plăcut:
Appam – sunt niște clătite curbate, făcute din făină de orez și lapte de cocos, servite frecvent cu un ou copt moale deasupra
Roti – pâinea locală, ca o turtă, deseori făcută cu nucă de cocos ( pol roti), este nelipsită de la orice masă
Kottu roti – fâșii de roti combinate cu legume, ou și/sau diverse tipuri de carne sau fructe de mare, amestecate și tăiate direct pe plită cu un cuțit special (Kothu în limba tamilă înseamnă a toca). Este una dintre cele mai apreciate rețete sri lankeze. O găsești pe stradă ca fast food, dar și în restaurante, iar rețeta suportă o mulțime de variante, în funcție de imaginația bucătarului
Rice Curry – este vedeta bucătăriei srilankeze. Este acel platou apetisant și spectaculos ce conține 6-7 castroane cu diferite sortimente de legume, curry și orez. Carnea folosită este de obicei pui sau pește
Lamprais – un mix de feluri de mâncare – orez, curry și diverse tipuri de legume și de carne, învelite și coapte în frunze de banan. Este o rețetă introdusă pe insulă de coloniștii olandezi și foarte populară
Polos curry – o rețetă tradițională de curry vegan făcută cu jackfruit necopt
Kool / Jaffna kool – Tocăniță de fructe de mare picantă, o specialitate din regiunea Jaffna, din nordul insulei. Este făcută cu creveți, calamari, crabi și mai multe tipuri de pește, combinate cu diverse condimente și legume, iar sosul este îngroșat cu făină de palmier.
Pol sambol – Un amestec picant de nucă de cocos proaspăt rasă, ceapă, sare, suc de lămâie și chilli. Se folosește atât de frecvent în bucătăria locală încât neoficial poate fi considerată specialitate națională
Deviled Curry – O rețetă cu pui, porc, pește, calamari sau creveți. Carnea este înăbușită într-un sos dulce acrișor, cu legume și este extrem de iute.
Parippu (Dhal curry) – este un curry preparat, în principal, din linte roșie, ceapă, roșii și chilli verde, la care se adaugă diverse condimente printre care semințe de chimion, turmeric, muștar. Se mai pot adauga cartofi sau dovleac
Pittu – O reteță foarte ușor de preparat care se servește la micul dejun – se face din făină de orez cu nucă de cocos rasă proaspăt – de obicei se modelează în forma cilindrică și se fierbe la abur
Pappadom – chipsuri din faină de linte, prăjite în ulei de cocos. Se pot mânca pe post de gustare sau aperitiv sau pot însoți diverse feluri de mâncare.
Wambatu Moju – mâncare de vinete cu sos de soia și zahar caramelizat
Vazhaipoo Poriyal – flori de banan cu lapte de cocos și condimente indiene
Idi Appa (string hoppers) – specialitate indiană și tamilă – sunt niște cuiburi de paste fine din orez
Cât despre street food, l-am încercat de câteva ori, atunci când eram pe drumuri. Ne-am lăsat pe mâna lui Dammika și am mâncat bine cot la cot cu localnicii. Roti cu legume, ouă sau pește – un fel de pachețele de primavară – le-am încercat pe toate. Sunt gustoase, dar extrem, extrem de iuți. Iuți sunt și Wade, celebrele snacksuri din linte care se vând peste tot – pe stradă, în trenuri și autobuze.
În general, nu există restricții legate de consumul de alcool în Sri Lanka, cu două excepții: nu este permis să bei alcool pe stradă, în parcuri sau în orice alte zone publice și este interzisă vânzarea alcoolului în zilele de sărbătoare. “Poya days” – zilele cu lună plină – sunt considerate sărbători religioase conform calendarului lunar budist, fiecare având propria semnificație. În sinhaleză poya vine de la zi de post. În aceste zile nu se lucrează, majoritatea afacerilor sunt închise și este interzisă vânzarea alcoolului și a cărnii.
Oricum nu veți găsi niciun fel de băutură alcoolică de vânzare în magazinele alimentare mici. Alcoolul se vinde doar la baruri, restaurante sau magazine speciale, cea mai vândută bere fiind Lion, berea națională. Și să nu uit, fresh-ul de mango este inegalabil.
REGULI DE RESPECTAT CA TURIST ÎN SRI LANKA
*Srilankezii sunt conservatori și profund religioși. Ținuta decentă este unul dintre lucrurile de care trebuie să țină cont turiștii care vizitează insula. Nu ieșiți în costum de baie pe stradă – nu vă arestează nimeni, ține de respect. Nudismul sau topless-ul sunt însă interzise pe toate plajele din Sri Lanka.
*Manifestările publice de afecțiune nu sunt obișnuite. Evitați de asemenea comportamentul zgomotos în spații publice – adică certuri, discuții sau negocieri pe un ton ridicat
*Toate templele și locurile religioase au un dress-code strict – îmbrăcămintea trebuie să acopere picioarele și umerii. Încălțămintea este lăsată la intrare. Iar capul trebuie să fie descoperit. Regulile sunt valabile pentru orice templu sau loc sacru, chiar dacă este vorba despre niște ruine.
*În nordul insulei, unde predomină o cultură hindusă tamilă, turiștii trebuie să ceară permisiunea să viziteze un templu, deoarece în unele lăcașuri persoanelor de altă religie nu le este permis accesul, iar în altele bărbații trebuie să-și scoată tricoul sau cămașa și să intre cu pieptul gol (un exemplu este templul Nallur Kandaswamy Kovil)
*Sri Lankezii iau foarte în serios orice reprezentare a lui Buddha. Evitați să purtați haine cu imagini cu Buddha și dacă aveți tatuaje cu însemne budiste, păstrați-le acoperite. Au fost turiști expulzați din țară pentru astfel de motive. De asemenea, nu faceți selfie-uri cu statui ce îl înfățișează pe Buddha, nici nu fotografiați alte persoane în fața acestor statui.
*Evitați să intrați în polemici sau să vă exprimați punctul de vedere legat de politica locală și de relația între populațiile tamilă si sinhaleză.
*Dacă vreți să încercați să mâncați ca un localnic, nu utilizați niciodată mâna stângă, este folosită la igiena personală. Doar cu dreapta se mănâncă sau se salută un interlocutor.
FINAL DE CĂLĂTORIE PE PLAJELE SĂLBATICE DE LÂNGĂ NEGOMBO
Plaja Waikkal
Pentru ultimele zile pe insulă, am coborât din nou la plajă, la Waikkal, lângă Negombo de data aceasta, să ne tragem sufletul și să fim aproape de aeroport. Aici nu plouase niciun strop, evident.
Ne-am cazat la Puetz Travels Beach Resort, pe o plajă sălbatică, un complex mic de bungalouri, afacerea unei familii de nemți stabilită aici de vreo 15 ani. Izolat, dar foarte plăcute și locul și gazdele noastre. Nu prea ai ce face în zonă, dar e un loc numai bun de relaxare. Pe terasa din fața restaurantului, un perete este dedicat poveștii în fotografii a acestui loc și a transformărilor suferite de-a lungul anilor.
Plaja a fost curată cât am stat noi, iar intrarea în apă – ok, fără curenți puternici. Am vizitat Negombo într-o seară. Am mâncat tare bine, la recomandarea lui Markus, gazda noastră. În rest, orașul este extrem de aglomerat și murdar. Complet diferită partea asta a insulei față de zona centrală. La turul prin Colombo am renunțat tot din cauza traficului. Am fi făcut cam 4 ore doar pe drum dus-întors, deși pe hartă eram la o aruncătură de băț.
Călătoria noastră a ajuns la final. Din păcate n-am rezolvat cu ziua de 48 de ore și am rămas cu multe restanțe. E clar că ți-a plăcut o destinație atunci când nici n-ai plecat bine și te gândești ce vrei să faci când vei reveni. Ceea ce ni s-a întâmplat și nouă. So, Sri Lanka, simt că ne vom revedea!
Călătorii inspirate tuturor! Ayubowan! 🌏💚
👉 Completăm constant experienţele noastre de călătorie din diverse colţuri ale lumii, AICI
👉 Imagini video din călătoriile noastre încărcăm periodic pe canalul nostru de YouTube @DailyEscape_stories