Sicilia s-a infiltrat… spontan pe lista noastră scurtă de călătorii. N-aveam planuri în direcția asta. Dar tare ne-a mai plăcut. Trebuia să fie un weekend prelungit de relaxare în mijlocul unei perioade destul de agitate. Relaxarea a fost una activă, nu ne-a ieșit altfel. Cele 4 zile în care voiam inițial să ne tragem sufletul s-au transformat într-un road trip dinamic din nordul insulei spre zona sudică și de est. Am văzut suficient de mult încât să ne fie clar că e un loc pe gustul nostru și prea puțin ca să nu ne dorim să revenim pentru mai mult timp. Da, Sicilia este o destinație complexă, merită să nu te zgârcești cu zilele pe care i le aloci. Dar iată ce traseul am ales pentru prima noastră vizită pe insulă
- Cazarea noastră din Santa Flavia
- Cefalu, șarmul unui loc simplu
- Palermo, o bijuterie îngropată în gunoaie
- Mitul șoferului sicilian și drumurile insulei
- La pas pe Valea Templelor
- Scala dei Turchi, un peisaj unic
- Catania, orașul de la poalele celui mai mare vulcan activ din Europa
- Etna. Trasee și curiozități
- Taormina. Perla Mării Ionice
- Simbolurile spectaculoase ale Siciliei
Călătoria noastră a fost în aprilie, între Paște și 1 mai. A început în Palermo și s-a încheiat în Catania. Două nopți ne-am cazat în nord și ultimele două pe coasta estică. Am aterizat aproape de miezul nopții în capitala insulei. Am avut ceva emoții. Închiriasem mașină prin Maggiore, pe care trebuia să o luăm din aeroport. Nu am știut că toate agențiile din terminal se închid la miezul nopții. Am fost inspirați și i-am sunat înainte de decolare și au promis că ne mai așteaptă 30 de minute. Noroc că aeroportul este mic și, la ora aceea, era și gol.
CAZAREA NOASTRĂ DIN SANTA FLAVIA
Am fost tentați să ne cazăm în Palermo, dar ne-am răzgândit citind diverse experiențe. Cu siguranță, a fost una dintre deciziile bune pe care le-am luat. Am ales să stăm în zona metropolitană Palermo, în Santa Flavia, un orășel mic, pitoresc și deloc aglomerat, situat într-unul dintre frumoasele golfuri din nordul Siciliei. 40 de minute am făcut de la aeroport la cazare. Nu am vrut hotel, ne-a convins o proprietate veche, cu o grădină spectaculoasă, terasată și cu deschidere pe malul mării. N-am aflat istoria acestei case, poate e mai bine așa…
Cert este că priveliștea de pe terasa camerei m-a făcut să rezerv aici și mi-a confirmat așteptările. Era extrasezon, o singură cameră mai avea oaspeți cât am fost noi. A fost foarte plăcut. Un singur lucru am să reproșez zonei – nu prea ai unde să mănânci seara târziu și nici vreun magazin deschis după miezul nopții de unde să cumperi o apă. Am suferit din cauza asta în prima seară. A doua zi, gazda noastră ne-a dat niște ponturi utile. Am vrut să mâncăm pește proaspăt și ne-a îndrumat spre portul din Porticello, un sat vecin, la un restaurant micuț și destul de ascuns la care nu am fi ajuns altfel. Foarte bună experiența. De obicei ținem cont de recomandările localnicilor și nu prea nimerim greșit.
Prea puțin ne-am învârtit prin Santa Flavia ca să am mai multe recomandări. Mi-au atras însă atenția plăcuțele montate pe mai multe parcări de pe strada noastră care informau că terenurile respective fuseseră ale Mafiei, confiscate și proaspăt intrate în proprietatea statului. Valoarea bunurilor preluate de autoritățile italiene de la grupările de crimă organizată crește de la an la an, iar terenurile și proprietățile confiscate, se știe, sunt reutilizate în scop social, în interesul comunității. Citisem despre asta și am urmărit subiectul în ultimii ani, dar tot m-a luat prin surprindere.
CEFALU. ȘARMUL UNUI LOC SIMPLU
A doua zi de dimineață am pornit spre Cefalu, principalul motiv pentru care am ales să aterizăm în nordul insulei. Cefalu este unul dintre cele mai vechi și mai spectaculoase locuri din Sicilia. Și pot să confirm. Ne-a plăcut tare mult, deși am nimerit fix de Ziua Pământului, o zi cu diverse evenimente care au sporit aglomerația.
Cefalu se află în nordul Siciliei, pe coasta Mării Tireniene, cam la o oră distanță de Palermo. Numele orașului provine din grecescul kefale, cuvânt care înseamnă “cap” – cu referire la forma stâncii ce vegheză centrul vechi al acestei așezări medievale. La Rocca are o înălțime de 270 de metri și este simbolul orașului, una dintre principalele atracții de aici. Am plecat cu gândul să facem traseul până în vârf, să vizităm ruinele Templului Dianei și să ne bucurăm de panoramă, însă timpul nu ne-a permis. De fapt, orice estimare sau planificare ți-ai face înainte să ajungi aici, este de prisos. Pare un loc mic pe care ai avea timp să-l descoperi pe îndelete, dar nu e deloc așa. Te pierzi pe străduțele înguste, printre clădirile fabuloase, pe faleza cu terase atrăgătoare și nu o dată te abați de la drum descoperind diverse ochiuri de plajă scăldate în marea turcoaz.
Era extrasezon și plaja principală, lungă de aproape jumătate de km, era aproape goală. Nisipul extrem de fin, intrarea lină în apă și peisajul dimprejur fac din zona de plajă una dintre principalele atracții din Cefalu. Știu că vara locul arată complet diferit… tocmai de aceea noi ne-am bucurat că l-am prins așa de aerisit.
Din marea de acoperișuri uniforme de sub La Rocca răsar turnurile renumitei catedrale arabo-normande. Este una dintre cele mai spectaculoase catedrale din Sicilia și găzduiește unele dintre cele mai vechi și bine conservate mozaicuri bizantine din Italia. Legenda spune că a fost construită de Roger al II-lea, împăratul roman al Siciliei din secolul al XII-lea, după ce a supraviețuit unui naufragiu. Catedrala cu elemente normande, bizantine, latine, grecești și arabe care reflectă multiplele influențe din istoria Siciliei este parte din Patrimoniul UNESCO.
Cât ne-am învârtit pe străduțele întortocheate, ne-au mai atras atenția Piața Garibaldi, fațada bisericii Santo Stefano, cunoscută drept biserica Purgatoriului și Lavatoio, fosta spălătorie a orașului din perioada Evului Mediu. Apoi, am poposit câteva zeci de minute în vechiu port, alt loc tare pitoresc.
Totul este spectaculos în Cefalu și zău că timpul intră la apă aici.
Să nu uit să vă spun că aici am mâncat cea mai bună înghețată din Sicilia, la L’Angolo delle Dolcezze. Am urmat recomandările, am ieșit din zona turistică și nu am regretat.
PALERMO, O BIJUTERIE ÎNGROPATĂ ÎN GUNOAIE
După-amiaza am rezervat-o plimbării prin Palermo. Am sentimente tare amestecate despre acest loc. Este un oraș extrem de murdar, imaginea maldărelor de gunoaie te urmărește de la periferie până în buricul târgului. Și nu sunt foarte ușor de impresionat… Atmosfera din zona centrală și măreția clădirilor, multe incluse în patrimoniul UNESCO – au mai înmuiat însă imaginea generală despre capitala insulei. Și, per total, cele câteva ore petrecute aici și-au meritat locul pe traseul nostru.
Nu numai mizeria, dar și traficul și parcările sunt puncte în minus când iei în calcul cazarea în acest oraș. Am înaintat cu greu spre străzile din apropierea catedralei, locul din care am pornit plimbarea. Și abia am găsit o parcare cât de cât safe… Eram încă sub efectul unor imagini văzute cu câteva minute înainte – oprisem la un supermarket de la intrarea în oraș și în parcare multe mașini aveau antifurt pe volan – mi-au rămas în minte, recunosc.
Palermo are al doilea cel mai mare centru istoric din Europa. Este un oraș înțesat cu clădiri incluse în patrimoniul mondial. Ca o curiozitate, se spune despre capitala Siciliei că este cel mai cucerit oraș – 15 popoare diferite l-au stăpînit de-a lungul secolelor.
Ce am apucat să vedem și ne-a plăcut:
Catedrala din Palermo, monument UNESCO, este impresionantă. Atât ca arhitectură cât și din punct de vedere al trecutului său. Ca și domul din Cefalu despre care tocmai am povestit și catedrala din Palermo păstrează urme ale tuturor influențelor prin care a trecut insula. Și de-a lungul anilor a fost atât lăcaș de cult creștin cât și moschee, pentru ca apoi să redevină lăcaș creștin. În interior, alături de criptele diverșilor monarhi, mi-a atras atenția mormântul unui preot romano-catolic ucis în 1993 de Mafia și ulterior, beatificat. Povestea lui Giuseppe Pino Puglisi, preotul antimafia, este celebră, a fost ecranizată, iar viața sa a devenit subiect de roman.
Palatul Normanzilor a fost reședința regilor din Sicilia în timpul dominației normande, fiind apoi preluată de toți conducătorii insulei. Acum este sediul Parlamentului regional.
Teatrul Massimo, al treilea cel mai mare teatru din Europa, are o arhitectură impunătoare și o istorie fascinantă. În afara spectacolelor, teatrul se poate vizita cu ghid. Un astfel de tur dureaza 30-40 de minute. Prețul unui bilet variază între 5 și 10 euro.
Intersecția dintre Via Vittorio Emanuel și Via Maqueda merită clar un mic popas. Quatro Canti se numește piațeta octogonală în stil baroc din centrul Palermo. Se află fix la intersecția celor 4 cartiere istorice din oraș. Fațadele celor 4 clădiri sunt ornate cu statui ale regilor spanioli care au domnit în Sicilia și ale celor 4 protectoare ale orașului Palermo. Iar fântânile de la baza clădirilor au elemente ce simbolizează cele patru anotimpuri. Este una dintre cele mai animate intersecții din oraș. Pe lângă turiștii care vor să cuprindă în poze fiecare colț până în cele mai mici detalii, aici au loc diverse spectacole stradale.
Tot pe Via Vittorio Emanuel, Palazzo Gulli găzduiește, din 2017, No Mafia Memorial – un centru multimedia cu zonă de muzeu și cu diverse săli de studiu unde sunt trecute în revistă cele mai importante repere ale luptei împotriva mafiei, aici în Sicilia. Intrarea este gratuită. Centrul este deschis între 11 și 18.
MITUL ȘOFERULUI SICILIAN ȘI DRUMURILE INSULEI
Am supraviețuit renumitului stil de condus sicilian. 😊 Cam haos prin traficul urban al insulei. Toată lumea se grăbește, regulile nu prea se respectă, pe străzile și din parcările marilor orașe scapă (cu mașina neșifonată) cine poate… unele marcaje rutiere sunt veritabile quiz-uri și mai pe toate șoselele sunt mici șantiere care restricționează circulația. În afara orașelor, chiar am mers ok. Infrastructura este veche, dar drumurile sunt decente.
Revenind la orașe, parcările sunt încă o mare problemă – sunt puține și foarte înghesuite. Iar dacă lași mașina pe stradă, te alegi cu amendă. Despre siguranță am vorbit mai sus. Nu știu dacă dispar frecvent autoturisme, dar așa arătau mai multe mașini în parcarea unui mall din Palermo.
Una peste alta, fără mașină nu prea ai cum să te miști eficient în Sicilia. Transportul în comun nu este grozav.
Pentru patru zile, mașina ne-a costat aproximativ 240 de euro, cu un depozit de 400 de euro. În mod normal, costurile de închiriere sunt mai mici. Prețul crește considerabil când predai mașina în alt loc decât cel de unde ai preluat-o. În cazul nostru, am luat-o din aeroportul din Palermo și am predat-o, la plecare, în aeroportul din Catania.
LA PAS PE VALEA TEMPLELOR
Planificasem sa traversăm insula pe coastă, un traseu obositor și nerealist de făcut dintr-o bucată și cu opririle pe care le doream. Așa că l-am reconfigurat.
Am renunțat să vizităm salinele din Laguna Marsala și am plecat direct spre Agrigento, pe faimoasa Vale a Templelor. Valle Dei Templi.
Din Palermo spre Agrigento, pe coasta de sud a Siciliei, drumul șerpuiește prin Munții Sicani. Două ore prin niște peisaje care îți bucură privirea. Ajungem la Agrigento, un oraș aglomerat și animat.
La câțiva pași de centrul său însă, într-o vale cu migdali, măslini și cactuși uriași, pășești complet într-o altă lume. Valle dei Templi – Valea Templelor – este cel mai cunoscut sit arheologic din Sicilia și unul dintre cele mai importante vestigii ale Greciei Antice din lume. Ruinele a 7 temple în stil doric, necropole și sancture sunt răsfirate pe mai bine de 2 kilometri. Reprezintă o mică parte a orașului antic întemeiat de coloniștii greci acum mai bine de 2000 de ani. Akragas a fost primul nume al așezării. Orașul a devenit în timp un centru comercial puternic. A fost disputat intens de romani și cartaginezi în timpul războaielor punice. Aproape 200 de ani a fost sub dominație romană. Apoi orașul a trecut succesiv sub influența vandalilor, ostrogoților, bizantinilor și arabilor.
Din 1997 întregul sit este inclus în patrimoniul mondial. Mai mult, templul Concordia, cel mai bine conservat monument din complex, este cel care a inspirat logo-ul UNESCO.
Templul lui Castor și Pollux este astăzi simbolul orașului Agrigento. Templele lui Jupiter, al lui Zeus sau cel al lui Hercule, statuia lui Icar … sunt multe povești în spatele fiecărei ruine de pe Valea Templelor. Merită să-i alocați o zi dacă vă permite programul, să faceți o călătorie agale în timp și să vă bucurați în tihnă de acest loc.
Biletul de intrare costă 10 euro și se poate cumpăra și online. În sezon este chiar indicat, deoarece numărul de vizitatori pe zi este limitat. Accesul în sit se poate face prin mai multe puncte. Noi am nimerit în parcarea amenajată la baza complexului, la ieșire, practic. De aici, cu 1euro de persoană, există transport spre intrarea principală, astfel încât să parcurgi traseul într-un singur sens și să ajungi direct la mașină. Și încă o informație utilă – este interzisă înălțarea dronelor în perimetrul sitului. Să nu o aveți nici măcar în rucsac pentru că nu veți putea trece de filtru.
SCALA DEI TURCHI, UN PEISAJ UNIC
Ei bine, de pe Valea Templelor în 15-20 de minute am fost la Scala dei Turchi, o zonă de pe coasta sudică, din comuna Realmonte, unde natura s-a jucat… splendid. Nu degeaba locul este renumit și ales ca decor într-o mulțime de filme. Ne-am abătut puțin de la drum, dar am exclus din start ideea de a renunța la această oprire. Un perete uriaș din marnă, o rocă asemănătoare calcarului, de un alb strălucitor, înconjurat de fâșii de nisip auriu și apă turcoaz formează un peisaj unic, ireal de frumos. Stânca sculptată și șlefuită de valuri este terasată, are forma unei scări late, cu trepte bine conturate. Legenda spune că aici debarcau maurii care veneau să jefuiască satele din zonă.
Locul a devenit tot mai popular de la an la an. A fost pus chiar pe lista de candidaturi pentru includerea în patrimoniul mondial, ca măsură de protecție față de expansiunea turismului de masă. Și se discută ca în senzon să fie limitat numărul turiștilor.
Noi am ajuns aici în aprilie și tot era agitație. Dacă nu vrei să riști amendă, nu parca pe stradă. Există o parcare privată la doi pași de belvedere și de plaja amenajată. Da, în stânga se află plaja populară, care apare în majoritatea fotografiilor, o plajă amenajată, foarte aglomerată. Noi am mers câteva sute de metri în dreapta, la Capo Rossello, o plajă sălbatică, mult mai pe gustul nostru, care are, de asemenea, acces spre Scala dei Turchi.
Am petrecut câteva ore tare plăcute aici. Ca să nu mai spun că am mâncat foarte bine la pescăria de familie de pe plajă.
CATANIA, ORAȘUL DE LA POALELE CELUI MAI MARE VULCAN ACTIV DIN EUROPA
Spre seară am pornit din nou la drum. Am refăcut traseul până la autostrada din munți și am continuat spre coasta de est, spre Catania, al doilea oraș ca mărime din Sicilia, unde aveam cazarea pentru următoarele două zile. Nu ne-am fi cazat aici dacă nu am fi avut zborul de întoarcere foarte devreme. Dar nici nu ne-a deranjat prea tare având în vedere că am fost numai pe drumuri.
Deci, am ales un apartament în centrul Cataniei, la 50 de metri de Via Etnea și la 10 minute de Piața Domului. Ok și zona și apartamentul. Greu cu parcarea însă.
Sunt spectaculoase straduțele centrale cu toate palatele, clădirile-muzeu în stil baroc și cu piațetele fermecătoare, fiecare cu propria-i poveste. Clădirea simbol este Domul, dedicat Sfintei Agata, patroana Cataniei. Iar elefantul sculptat în lavă aflat pe faimoasa fântână din Piața Domului este emblema orașului. Legenda spune că are puterea de a potoli furia vulcanului Etna, cel mai înalt din Europa și unul dintre cei mai activi din lume. De altfel, Catania este supranumit “orașul negru” – multe dintre clădiri, cele de la periferie în special, fiind înnegrite de cenușa vulcanică, în urma numeroaselor erupții.
Pentru cei dornici să descopere autenticul locului, merită o dimineață petrecută la piața de pește din spatele domului și, de ce nu, un tur al teraselor și restaurantelor locale. Tot din această zonă centrală. Luca, gazda noastră, ne-a sfătuit să nu ieșim din acest perimetru, întrucât nu este tocmai safe pentru turiști, mai ales după lăsarea întunericului. În rest, orașul este foarte aglomerat și murdar. L-aș ocoli la o a doua vizită pe insulă.
ETNA. TRASEE ȘI CURIOZITĂȚI
Uriașul a fost calm și ne-a permis să-i admirăm câteva cratere. Dacă jos pe coastă era vreme de plajă și de baie, sus pe Etna erau încă porțiuni cu zăpadă. Și o diferență de temperatură de 10-15 grade. Am urcat pe versantul sudic. Cam o oră am făcut din Catania. Pe drum ne-am oprit pentru o scurtă ședință foto, dar mândrul a stat mai mult cu capul în nori.
Pe Etna poți să ajungi pe cont propriu, cu mijloace de trasport în comun ori cu mașină închiriată sau te poți alătura unuia dintre zecile de grupuri ce organizează zilnic trasee pe vulcan.
Până la o anumită altitudine, muntele este accesibil tuturor, iar la unele cratere poți ajunge și cu mașina. La cele din vârf se poate merge doar cu ghid local, în funcție de nivelul activității vulcanice. Altitudinea maximă la care poți să urci pe cont propriu, până unde poți ajunge cu ghid autorizat și accesul la craterele din vârf sunt strict reglementate prin ordonanțe locale, ce se modifică periodic, conform recomandărilor punctuale ale Protecției Civile și ale Institutului Național Geofizic și Vulcanologic.
Încă o informație utilă pentru cei care vin pe Etna pe cont propriu: între 15 noiembrie și 15 aprilie mașina trebuie să fie echipată cu cauciucuri de iarnă. Se fac controale și se dau amenzi.
Cel mai folosit și mai comod punct de plecare în drumeții pe Etna (dinspre Catania, cel puțin) este Rifugio Sapienza aflat la 1900m altitudine pe versantul Sudic. De aici pleacă și telecabina spre vârf. Cabina urcă până la 2500m, de acolo, pentru cei care vor, drumul continuă în mod organizat cu mașini de teren și cu ghid autorizat până la 2900m. Când condițiile permit, de aici urmează 2 km de urcat pe jos, cu diferență de nivel de aproximativ 400m. În jur de 100 de euro de persoană costă un tur până în zona craterelor centrale, cu costuri incluse pentru cele trei segmente de urcare și cu echipamentul de protecție necesar pe final. Călătoria simplă dus-întors cu telecabina este 50 de euro de persoană pentru adulți și 30 de euro pentru copii între 5 și 10 ani. Ultima cabină coboară în jurul orei 16.00.
Dacă nu vrei sau nu ai timpul necesar să urci cu telecabina, în zona Rifugio Sapienza sunt mai multe cratere care se pot vizita “la picior”, cele mai cunoscute fiind craterele Silvestri, formate în urma unor erupții acum mai bine de un secol.
Pentru ruta Etna Nord, punctul de acces este Rifugio Piano Provenzana, aflat la 1800m. Ascensiune spre vârf este mai dificilă de aici. Cele mai multe tururi organizate au ca punct final Observatorul aflat la 2800 m. Traseul de pe versantul nordic este mai aglomerat în timpul iernii, aici fiind principala stațiune de schi. Da, pe Etna se schiază pe pârtii de lavă, cu marea în zare. 12 kilometri de pârtii sunt amenajate pe ambii versanți ai vulcanului, dar Etna Nord este preferat datorită stratului de zăpadă mai bine protejat.
Un alt aspect de luat în calcul. Vremea se schimbă rapid pe Etna. De la soare plin la ceață deasă, spre exemplu, în doar câteva minute. Am pățit-o noi. Iar diferența de temperatură dintre zona de coastă și vârful muntelui poate fi și de peste 20 de grade.
CURIOZITAȚILE VULCANULUI ETNA
👉 Etna se întinde pe aproximativ1200 kmp, o suprafață cam de cinci ori mai mare decât a Bucureștiului, iar baza vulcanului are un perimetru de peste 130 de km
👉 Este cel mai înalt vulcan din Europa și unul dintre cei mai activi din lume. Erupe în medie o dată la 1,7 ani – anul acesta (2023) au avut loc deja două erupții până în septembrie. 10 ani a durat cea mai lungă erupție (1614-1624). Cea mai distrugătoare a fost în 1669 – a durat câteva luni și a general 600 de milioane de metri cubi de lavă. Lava a ajuns până în Catania, fără să facă victime
👉 Muntele Etna este într-o continuă transformare – atât din punct de vedere al peisajului, cât și al înălțimii maxime. Măsurătorile au arătat că, după erupția din 2021, înălțimea vulcanului a crescut la 3357m, craterul din sud-est depășindu-l pe cel nord-estic, care timp de 40 de ani a deținut supremația
👉 Pe vremuri, Etna avea un singur crater în vârf. Acum sunt 4 cratere centrale active și peste 300 de cratere laterale
👉 Râurile de lavă au creat peste 200 de peșteri. De-a lungul timpului, localnicii le-au folosit ca adăpost, iar pe unele pe post de congelatoare naturale. Aici se produceau cantități mari de gheață care erau „exportate” în Malta sau în Napoli
👉 Etna este traversat de meridianul de 15° longitudine E, cel care dă ora Europei Centrale (o oră diferență față de Greenwich) – și care poartă numele Meridiano dell’Etna
👉 Pământul din jurul vulcanului Etna este cel mai fertil din Sicilia. Zona e plină de plantații în special de citrice și viță de vie. Vinurile produse aici sunt printre cele mai bune din Italia. Pe versanții vulcanului sunt peste 160 de podgorii și crame, vedete în circuitul turistic al regiunii.
👉Numele “Etna” vine din greacă de la verbul „aitne” – „a arde”. Uriașul are însă și porecle. În Italia continentală i se spune Mongibello, în timp ce în Sicilia, Etna este cunoscut și ca Mungibeddu
👉 Din 2013 Muntele Etna face parte din Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, fiind considerat un laborator natural valoros pentru cercetătorii din întreaga lume
TAORMINA, PERLA MĂRII IONICE
Pe cât e de frumoasă, pe atât este de aglomerată. Prima oprire am făcut-o jos, pe coastă, la Isola Bella. Splendid locul, într-adevăr. Poate chiar mai frumos ca în poze.
Aici ar fi trebuit să ne cazăm… dar când am văzut balamucul din trafic și drumul permanent blocat de coloane de mașini, am fost mulțumită că ni s-au aliniat planetele altfel… Există un funicular care urcă în zona veche a orașului – nu mergea când am fost noi. La taxiuri era coadă de zeci de minute. Haos și în stațiile de autobuz. Am fi vrut să lăsăm mașina în parcarea privată unde, cu greu am găsit loc (3 euro ora), dar nu am avut nicio șansă. Așa că ne-am infiltrat și noi în coloana care urca serpentinele spre zona istorică a orașului, aflată la 300 de metri deasupra mării, pe muntele Tauro. Centrul vechi din Taormina este pietonal între Porta Catania și Porta Messina. Înainte de Porta Catania, există o parcare uriașă unde am stat la coadă așteptând să se elibereze locuri să putem intra.
Odată ajunși pe strada principală – Corso Umberto – am pătruns într-un alt val de aglomerație. Se înaintează în aceleași coloane, per pedes de data aceasta. Ne propusesem și am și reușit să ne plimbăm haotic pe străduțe, să ne oprim la terasele care ne făceau cu ochiul, să admirăm detaliile micilor magazine cochete și ale clădirilor-monument plantate practic cât vezi cu ochii. Și ne-am oprit, evident, în piațeta din fața Turnului cu ceas să ne bucurăm de panorama spectaculoasă a întregului golf.
Un singur loc ne-am dorit să vizităm Teatro Greco. Calculasem să prindem apusul acolo, dar, ce să vezi, la 18.00 se închidea. (nu am reținut că programul diferă în extrasezon – vara știam că se închide în jurul orei 8 pm.) Acum știm…
Și tot despre program – Isola Bella este deschisă de marți până duminică, de la 9.00 până cu o oră înainte de apus. Biletul de intrare este 4 euro, iar insula se vizitează în grupuri de cel mult 15 persoane.
Am rămas cu multe restanțe, inclusiv aici, pe coasta de est. Semn că trebuie să ne întoarcem cândva.
SIMBOLURILE SPECTACULOASE ALE SICILIEI
Nu o dată m-am surprins căutând, în mijlocul drumului, semnificațiile unor gesturi, mesaje sau obiecte care mi-au atras atenția. Vă povestesc despre câteva dintre ele:
Trinacria sau Triskelion Trinakria a fost primul nume al Siciliei. În Grecia Antică, cuvântul însemna „cu trei vârfuri” și era folosit să numească suprafețe terestre sau subacvatice care aveau această formă. Imaginea femeii cu trei picioare este emblema insulei. Iar din 1943 a devenit stemă pe steagul regiunii autonome Sicilia. Fiecare element în parte are simbolistică proprie – capul femeii cu șerpi în păr este al Medusei, una dintre cele trei gorgone, fiicele zeilor mării Phorcys și Ceto, din mitologia greacă. Se spune că privirea ei transforma în stană de piatră orice muritor. Dar avea și o putere supranaturală de a înfrunta forțele răului. Spicele de grâu împletite printre șerpi simbolizează fertilitatea pământului de pe insulă, iar cele trei picioare indică cele trei extremități ale insulei – Capul Pelorus, Capul Passero și Capul Lilibeo.
Teste di moro – Capetele de maur reprezentând chipul unui bărbat și al unei femei sunt un alt simbol sicilian fascinant. Le întâlnești la tot pasul, desenate pe vaze sau ghivece pereche, din ceramică viu colorată și bogat decorată. Împodobesc balcoanele și grădinile localnicilor, cafenelele, restaurantele și parcurile. Reprezintă simbolul unei iubiri neîmplinite, conform unei legende vechi, pe care localnicii o poartă în suflet. Sunt mai multe variante ale poveștii. Se spune că, în jurul secolului al XI-lea, într-unul dintre cartierele arabe din Palermo trăia o tânără frumoasă care iubea plantele și petrecea mult timp pe balcon, îngrijindu-le. Un bărbat maur care trece prin zonă, s-a îndrăgostit de ea. S-au iubit, dar el i-a ascuns că are soție și copii în Orient, unde urma să se întoarcă. Când fata a aflat adevărul, s-a înfuriat, a așteptat ca bărbatul să adoarmă și l-a decapitat, ca să nu poată pleca niciodată. A pus capul pe terasa ei, transformându-l într-un ghiveci în care a plantat o sămânță de busuioc. Planta a crescut frumos, udată zilnic cu lacrimi. Vecinii invidioși și-au făcut și ei ghivece asemănătoare din teracotă sperând ca și plantele lor să crească la fel de armonios.
O a doua versiune a legendei vorbește despre o tânără dintr-o familie nobilă, căsătorită. Căsătoria ei fusese aranjată de părinți – nu se baza pe dragoste, ci pe interesele familiei. Iubirea clandestină pe care o trăia cu un tânăr arab a fost descoperită de soțul ei, care i-a decapitat pe cei doi îndrăgostiți. Cele două capete au fost expuse pe un balcon, în văzul trecătorilor.
La Pigna – În cultura siciliană, pinul este un simbol și un talisman important – se spune că protejează și aduce noroc în același timp. De altfel, conul de pin are semnificații în majoritatea civilizațiilor lumii – înseamnă forță, nemurire, puterea de regenerare, divinitate. În Sicilia conul de pin este un element arhitectural des întâlnit pe stâlpii porților, ai balcoanelor, ca element ornamental la colțurile patului sau ca decorațiune interioară sau exterioară. Un con de pin din ceramică este un cadou tradițional ce se dăruiește tinerilor în momentul căsătoriei
Sicilia e plină de simboluri. Pe lângă cele 7 situri incluse în patrimoniul mondial UNESCO, sunt o mulțime de tradiții culturale sau culinare care dau valoare și unicitate acestui loc. Căruțele tradiționale, ceramica, plantațiile de lămâi, vinurile sunt doar câteva dintre ele. Am lăsat la final fisticul – aurul verde din Bronte – ingredient exploatat puternic în bucătăria siciliană. Termin de povestit în aromele cremei de fistic – o minunăție!
👉 Completăm constant experienţele noastre de călătorie din diverse colţuri ale lumii, AICI
👉 Imagini video din Sicilia, dar și cu alte experienţe spectaculoase din călătoriile noastre încărcăm periodic pe canalul nostru de YouTube @DailyEscape_stories
Călătorii inspirate tuturor! 🌏💚