Sultanatul Oman era pe lista noastră scurtă de călătorii, de câţiva ani. Iniţial, am cochetat cu ideea unei escale mai lungi în capitala Muscat. Apoi, am citit experienţele mai multor călători şi am upgradat-o la statutul de destinaţie principală pentru o vacanţă. Nu era planificată pentru anul acesta. Aşa s-a nimerit. I-am dedicat o săptămână – extrem de puţin. Nu vă puteţi imagina câte are de oferit această ţară. Am încercat să îndes în cele 7 zile petrecute aici cât am putut mai mult, ţinând cont de stilul nostru de călătorie, dar şi de anotimp. Vă descriu imediat întregul nostru traseu, cu experienţele şi cu păţaniile inevitabile, dar şi cu oamenii extraordinari pe care i-am întâlnit.
1. Informaţii utile/ interesante atunci când pregăteşti o călătorie în Oman
2. Transportul în Oman. Merită să închiriezi maşină? Cum se circulă şi care sunt riscurile
3. Muscat. Locuri de neratat în „oraşul alb”, surprinzătoarea capitală a Sultanatului
4. Bimmah Sinkhole: piscina naturală cu pedichiură înclusă
5. Wadi Shab, unul dintre cele mai spectaculoase canioane ale Omanului
6. Două zile în rezervaţia Ras Al Jinz, martori la ritualul de cuibărit al ţestoaselor marine
7. Safari în Wahiba Sands, cel mai interesant deşert din Oman
8. Nizwa. Teleportaţi în decorurile din „1001 de nopţi”
9. Aflaj – sistemul antic de irigaţii din Oman, renumit la nivel mondial
10. Povestea ruinelor Tanuf
11. Turul impunătorului fort Bahla, inclus în patrimoniul UNESCO
12. Oman prin ochii (pre)adolescenţilor din dotare – top 5 locuri preferate
13. Legi şi reguli nescrise pe care orice străin trebuie să le respecte când ajunge în Oman
Informaţii utile/ interesante atunci când pregăteşti o călătorie în Oman
👉 Sultanatul Oman se întinde pe 310.000 km2 în sud-estul Peninsulei Arabice. Dar are puţin mai mult de 5 milioane de locuitori. Peste 80% din teritoriul său este deşert sau semideşert
👉 Este cel mai vechi stat independent din lumea arabă. A fost un pion important în regiune, de-a lungul istoriei. Din a doua jumătate a secolului al 17-lea, imperiu fiind, Omanul şi-a disputat supremaţia în Golful Persic şi în zona Oceanului Indian cu Portugalia şi Marea Britanie. În timpul domniei lui Saif bin Sultan, Omanul şi-a extins teritoriul pe coasta de est a Africii. Aproape 15 ani, capitala imperiului a fost oraşul Stone Town din Zanzibar. Mulţi omanezi s-au relocat pe această insulă din Africa, unde au şi astăzi o mulţime de urmaşi şi… urme.
👉 Sultanatul Oman este o monarhie absolută. Sultanul e simultan prim ministru, comandant suprem al forţelor armate şi ministru al apărării. Ţara este condusă de aceeaşi dinastie începând din secolul 18
👉 Rădăcinile moderne ale ţării apar după 1970, odată cu preluarea puterii de către sultanul Qaboos bin Said al-Said. A condus ţara 50 de ani. A fost cel mai longeviv lider din lumea arabă, extrem de iubit de popor şi apreciat de comunitatea internaţională. Mare parte din ce este Omanul azi i se datorează. În timpul domniei sale, s-au construit drumuri, spitale, şcoli, a apărut prima constituţie, legile s-au modernizat, omanezii – bărbaţii şi femeile, deopotrivă – au primit drept de vot, societatea s-a transformat radical, ţara s-a deschis turismului şi a devenit un jucător echilibrat în politica externă, în special în cea regională. Chipul sultanului Qaboos bin Said al-Said este prezent şi astăzi peste tot, alături de cel al vărul său, Haitham bin Tariq Al Said, cel care a preluat, din 2020, conducerea ţării
👉Că tot am pomenit de infrastructură… pentru o ţară cu relief atât de neprietenos, drumurile sunt impecabile, de la reţeaua de şosele din capitală până la cele care traversează zonele îndepărtate din munţi. A fost una dintre surprizele extrem de plăcute ale acestei călătorii
👉 O altă surpriză plăcută este preţul benzinei: echivalentul a 2,4 lei litrul. Mai puţin de jumătate din cât costă la vecinii din Emirate. Şi da, merită să închiriezi maşină să ajungi în cât mai multe locuri. De preferat 4×4, dacă ai in plan să mergi în deşert sau prin munţi
👉 Sunt 4 deşerturi în Oman şi o mulţime de canioane spectaculoase. Iar cel mai înalt munte este Jebel Shams, 2980 m
👉 Moneda naţională, rialul omanez (OMR) este a treia cea mai puternică monedă din lume (după cele din Kuweit şi Bahrain). Chiar dacă ştii acest lucru, şocul este mare: 1 OMR = 12,7 lei si 2,32 de euro (cursul din iulie 2022)
👉 Este una dintre primele societăţi islamice din lume. Omanezii sunt un popor conservator, dar tolerant cu alte religii. Ca străin, sunt câteva reguli pe care trebuie să le respecţi şi vei fi primit cu braţele deschise. Ospitalitatea localnicilor te surprinde la fiecare pas şi în cele mai mărunte gesturi
👉 Omanezii au o viaţă socială foarte activă: mănâncă frecvent în oraş, ies la plimbare sau la mall, socializează la un ceai sau o cafea tradiţională
👉Poligamia este legală în Oman. Un bărbat poate să aibă până la 4 neveste
👉 Oman are o zeste culturală pe cât de bogată pe atât de valoroasă. 5 situri complet diferite şi extrem de interesante au primit recunoaşterea mondială şi sunt incluse în patrimoniul UNESCO: 1. Fortul Bahla – cea mai mare cetate fortificată a ţării, ridicată undeva în urmă cu 5000 de ani; 2. Siturile arheologice Bat, Al-Khutm şi Al-Ayn, o serie de turnuri şi necropole din epoca bronzului; 3. Ţinutul arborelui de tămâie, o regiune întreagă din sudul ţării unde creşte acest copac cu o simbolistică uriaşă, aflat în pericol de dispariţie; 4. Sistemele aflaj de colectare a apei şi de irigare, printr-o reţea complexă de canale, o invenţie antică încă funcţională şi extrem de valoroasă pentru dezvoltarea localităţilor, pentru agricultură, dar şi pentru economia locală 5. Ruinele oraşului Qalhat, unul dintre porturile cheie la Marea Arabiei între secolele 11 şi 15
👉 Destinaţia asta îmbină tare armonios tradiţionalul cu modernul. Omanezii sunt mândri de moştenirea lor, dar ţin pasul cu progresul. În toate direcţiile. Vezi asta la fiecare pas. Nu am ales întâmplător cuvântul armonios, chiar le iese foarte bine
👉 Câteva repere despre vreme: Oman este o destinaţie care poate fi vizitată tot timpul anului. Climatul este subtropical, cu două sezoane iarna şi vara. Toată lumea spune că nu poţi da greş dacă mergi între octombrie şi aprilie. Sunt lunile care îţi permit să cutreieri toată ţară şi temperaturile sunt rezonabile. Vara, însă, sunt zone unde se depăşesc 45 de grade. Noi am avut noroc, în prima parte a lunii iulie, am prins o singură zi cu 40 de grade, în rest constant am avut 35-38 de grade. Sudul ţării, zona Salalah, este locul cel mai popular în lunile de vară – temperaturile sunt suportabile, dar sunt şi şanse mai mari de ploaie, în perioada musonului indian. Şi câteva repere din ultimii ani: iunie e cea mai călduroasă lună, iar în ianuarie sunt cele mai scăzute temperaturi (adică 25-26 grade)
Muscat. Locuri de neratat în „oraşul alb”, surprinzătoarea capitală a Sultanatului
10 Iulie, ora 7.15. Am ajuns în Oman, după un zbor de aproximativ o oră din Abu Dhabi. Aproape că nu l-am simţit. Primul contact cu sultanatul: aeroportul din Muscat, de departe unul dintre cele mai stilate şi elegante aeroporturi în care am ajuns. Aveam să ne convingem că nu e o excepţie, ci o constantă a acestei ţări.
Pentru cei care stau până în 14 zile, viza se primeşte la sosire. În iulie 2022, turiştii trebuiau să facă dovada vaccinării cu schemă completă ca să poată intra în Oman.
La 9 terminasem deja cu actele pentru maşina pe care o închiriasem. Era prea devreme să mergem la hotel, aşa că am dat o tură prin oraş. Oraşul alb. Aşa este supranumită capitala Omanului. Clădirile, private sau publice, finisate cu tencuială sau piatră, sunt albe sau în nuanţe fine de bej. A fost ordinul Sultanului Qaboos – cel mai longeviv şi mai iubit lider al Omanului. În Muscat, cel puţin, cine doreşte să-şi vopsească locuinţa în altă culoare trebuie să primească aprobare. Unitatea cromatică şi cea arhitecturală sunt parte din identitatea naţională – iar rezultatul este armonia despre care vorbeam mai sus. Încă ceva – deşi se află la o aruncătură de băţ de Emiratele Arabe Unite, în Oman nu o să vedeţi zgârie-nori. Sunt interzişi prin lege. Majoritatea clădirilor păstrează linia tradiţională desprinsă, parcă, din “1001 de nopţi”. Chiar şi cele mai noi construcţii, semnate de arhitecţi celebri, luxoase şi cu tuşă modernă, sunt atât de bine integrate în peisaj. Două exemple doar: Opera Regală şi Muzeul Naţional.
Din avion, oraşul Muscat pare o aglomerare de clădiri albe într-o zonă aridă, înconjurată de munţi stâncoşi. Peisajul este trist de-a dreptul. De la sol lucrurile se schimbă dramatic. Oraşul străluceşte, este curat, îngrijit, aerisit şi… plin de farmec. Primul şoc ţi-l oferă infrastructura. Complet neaşteptat! Ce reţea de şosele s-au priceput să facă oamenii ăştia! De o parte şi de alta a drumurilor, zonele verzi sunt îngrijite şi tunse la linie, fiecare cu propriul sistem de aspersoare.
Drumul spre oraşul vechi trece prin port. Zona de aici se numeşte Mutrah, la origine a fost un sat pescăresc. Faleza care o străbate, lungă de 3 km, este una dintre cele mai cunoscute şi fotografiate zone din Muscat. Un magnet nu numai pentru turişti, ci şi pentru localnici. Cel puţin la apus devine principalul loc de promenadă din oraş. În extremitatea nordică se află piaţa de peşte şi portul cu simpaticele bărci tradiţionale (dhow).
Panorama golfului este însă acaparată de Al Said, mega yachtul sultanului. Lung de 155 de metri, palatul plutitor regal este unul cele mai mari yachturi din lume. A fost construit la un şantier naval din Germania şi a costat 600 de milioane de dolari. E vedetă pe site-urile de profil. Iar aici, în port, atrage toate privirile.
Capătul opus al promenadei este dominat de fortul Mutrah, ridicat prin 1500, un loc ce te răsplăteşte o cu o vedere spectaculoasă.
Am povestit pe larg despre locurile care nu trebuie ratate în Muscat, despre cele câteva experienţe culinare interesante, dar şi despre cel mai potrivit mijloc de trasport
ÎNTREAGA EXPERIENŢĂ , AICI
Timpul petrecut în Muscat a fost scurt, dar intens. A treia zi dimineaţă am încărcat maşina şi ne-am îndreptat spre următorul punct de pe traseul nostru. În capitală aveam să mai petrecem jumătate din ultima zi, înainte de îmbarcare.
Transportul în Oman. Merită să închiriezi maşină? Cum se circulă şi care sunt riscurile
Transportul public nu este o soluţie în Oman, atunci când vrei să ajungi în cât mai multe zone ale ţării. Cea mai bună şi eficientă variantă de a te deplasa este închirierea unei maşini. Drumurile sunt excelente şi în oraşe şi în afara lor, dar, dacă ai în plan să mergi prin deşert sau prin zonele de munte, este recomandat să iei un 4×4.
Noi am închiriat prin Dollar Car Rental. Am plătit 350 dolari pentru 7 zile şi am lăsat un depozit de 300 de dolari. Rezervasem un Suzuki şi am primit o Toyota Fortuner, la aceiaşi bani. V-am spus deja cât este litrul de benzină aşa că nu a fost o problemă.
Multe companii de închiriere auto cer ca şoferii să aibă cel puţin 25 de ani. Se conduce pe dreapta în Oman, infrastructura, cum v-am spus, este foarte bună. Atenţie însă, să nu încălcaţi regulile de circulaţie pentru că amenzile sunt mari.
Viteza maximă admisă este de 120km/h pe autostradă, 90km/h pe drumurile naţionale şi între 40 şi 60km/h în localităţi. Oricum drumurile sunt foarte bine semnalizate.
Sunt camere radar fixe, montate pe stâlpi, cam din 2 în 2 km – pe toate drumurile le-am întâlnit. Plus camere în toate marile intersecţii. Poliţişti nu prea am văzut, însă ni s-a spus că reţeaua de monitorizare a traficului este extrem de bine pusă la punct. Din fericire nu avem experienţe de împărtăşit la acest capitol. Noul cod rutier local a fost actualizat cu amenzi mai aspre. Spre exemplu, dacă treci pe roşu primeşti amendă 50 OMR (aproximativ 130 de dolari), iar dacă recidivezi, amenda se dublează cu o noapte la închisoare. Pentru depăşirea vitezei plăteşti între 10-50 OMR. La fel şi pentru parcare în locuri interzise. 35 de Riali costă lipsa căştii de protecţie în cazul motocicliştilor. De asemenea, sunt considerate infracţiuni folosirea telefonului la volan, muzica ascultată la un volum mare, acoperirea totală a feţei şoferului… Găsiţi lista întreagă de infracţiuni rutiere pe site-ul poliţiei locale.
Atenţie, nu veţi putea părăsi ţara dacă aveţi vreo amendă de circulaţie neplătită.
În marile oraşe traficul este mai intens (Muscat şi Sur am prins noi), în rest am circulat foarte bine peste tot pe unde am ajuns.
În timpul sezonului musonic, ploile pot provoca inundaţii, în urma scurgerii şuvoaielor de apă de pe versanţi. Am prins o astfel de zi şi am trecut pe o porţiune de şosea acoperită de ape. Drumul era semnalizat corespunzător şi un echipaj de poliţie se asigura că nu există pericol pentru şoferi. Situaţie similară şi în zilele cu vânt puternic, pe drumurile din apropierea deşerturilor nisipul este cărat pe carosabil şi blochează o bandă de circulaţie. Două astfel de porţiuni am prins, ambele semnalizate.
Cu câteva excepţii ne-am descurcat bine cu waze. Două drumuri le-a ratat. Într-una dintre situaţii eroarea ne-a trimis pe un traseu off-road prin munţi, pe o pantă destul de urâtă. Noroc că am realizat că nu e drumul bun şi am mai avut ceva semnal să căutăm adevaratul traseu. După noi mai orbecăiau nişte turişti care voiau să ajungă tot la canionul Wadi Shab. Am înţeles că e una dintre erorile majore ale hărţilor online, aici, în Oman şi au fost turişti care au păţit-o mai rău ca noi.
Oricum, în caz de situaţie limită sau de accident, numărul de urgenţă al poliţiei este 9999.
Bimmah Sinkhole – piscina naturală cu pedichiură inclusă
Am plecat din Muscat imediat după micul dejun. Aveam planuri mari pentru acea zi, în drum spre următoarea noastră cazare. Ne-am bucurat de dimineaţa înnorată. Urma să traversăm un canion şi ne-ar fi prins bine să nu ardă soarele foarte tare. Soarele n-a ars, ba dimpotrivă, ne-a prins ploaia şi ne-am repliat din mers.
Prima oprire pe traseu a fost Bimmah Sinkhole, o piscină naturală spectaculoasă, într-o dolină formată la poalele munţilor, la câteva sute de metri de ţărmul mării. Nu am avut parte de acele nuanţe hipnotizante ale apei pe care le ştiam din poze. Era destul de înnorat. Dar locul a meritat descoperit şi în aceste condiţii.
Bimmah Sinkhole este numită de omanezi Hawaiyat Najm – “stea căzătoare” în limba arabă. Legenda locală spune că acest loc este opera unui meteorit. În realitate, s-a format în mod natural după ce apa subterană a erodat straturile de roci şi pământul s-a surpat
O scară ancorată în stâncă uşurează accesul spre apă. Înotul este permis pe propria răspundere. Lacul are o zonă cu adâncime de peste 20 de metri, aşa că cei care nu ştiu să înoate bine sunt sfătuiţi să nu se aventureze. Bimmah Sinkhole are o apă combinată dulce şi sărată. Un fenomen rar, explicat prin faptul că lacul este conectat la ocean printr-un tunel subteran. Dar cea mai interesantă parte a acestei experienţe a fost întâlnirea cu bancurile de peşti Garra Rufa, care populează acest ochi de apă. Sunt peştii-vedetă prezenţi în tot mai multe spa-uri, în special în Asia, folosiţi pentru pedichiură. Practic, dacă înoţi câteva minute aici, primeşti gratis şi o şedinţă de peeling. Recunosc că nu m-au atras când i-am descoperit în bazinele diverselor saloane. Dar la ei acasă, a fost altceva.
Bimmah Sinkhole se află la aproximativ o oră şi jumătate de Muscat, pe drumul care leagă capitala de oraşul Sur. În jurul dolinei, autorităţile locale au amenajat un parc, cu mese pentru picnic, locuri de joacă, vestiare şi grupuri sanitare. Intrarea este gratuită, la fel şi parcarea din faţă. Parcul este deschis de la 8 dimineaţa la 8 seara. Sfatul meu este să ajungeţi cât mai devreme ca să vă puteţi bucura de acest loc. De regulă, după amiaza se aglomerează.
Wadi Shab, unul dintre cele mai spectaculoase canioane din Oman
De la Bimmah Sinkhole ne-am continuat drumul. Ne propusesem să ajungem în jurul prânzului la Wadi Shab, despre care citisem că este unul dintre cele mai spectaculoase canioane din Oman. Am fi parcurs cei 30 de km în 20 de minute, dacă waze-ul nu ne-ar fi trimis într-o direcţie greşită. Ne-am dat seama că ceva nu e în regulă când drumul a devenit off-road extrem şi semnalul telefonului aproape că dispăruse. Am reuşit să ne întoarcem fără să declanşam vreo avalanşă de bolovani de pe versant. Şi am salvat şi alţi turişti pierduţi în hărţile online care ne-au urmat.
Ce s-a întâmplat de fapt. Este o informaţie utilă dacă aveţi în plan să închiriaţi maşină şi să ajungeţi la Wadi Shab. Treceţi ca destinaţie Wadi Shab Parking. Noi am trecut Wadi Shab simplu şi ni s-a configurat un traseu prin munţi spre capătul canionului, un drum urâţel, pe care am auzit că s-au rătăcit mulţi turişti, din cauza aceleiaşi confuzii. Parcarea de la intrarea în canion este aproape de şoseaua principală (drumul 17), foarte simplu de ajuns.
V-am spus că era o zi înnorată. A şi plouat pe drum. Jos pe coastă, pe unde mergeam noi, au fost câţiva stropi, în munţi însă plouase zdravăn. Am aflat când am ajuns aproape de parcare. Lacul de la intrarea în canion dăduse pe afară şi acoperise şoseaua. Abia mai treceau maşinile. Canionul era complet inundat de apele scurse de pe versanţi. Deja se spărseseră norii şi am mai aşteptat în parcare vreo jumătate de oră alături de alţi turişti sperând să se retragă apele. În zadar. Ni s-a trasmis să ne încercăm norocul a doua zi. Foarte amărâtă am fost, pentru că următoarea noastră cazare era destul de departe şi trebuia să ne dăm peste cap tot programul ca să ne întoarcem aici.
Dar cum nu puteam să ratăm, a doua zi la 10 am fost înapoi.
Wadi Shab – un canion adânc, cu ape smarald, stânci înalte cu forme spectaculoase, mici oaze de palmieri, cu piscine naturale, cascade şi grote – un traseu minunat pentru oricine iubeşte hikingul, înotul şi aventura. (…)
Am petrecut o zi excelentă aici. Vă spun doar atât – a fost locul preferat al copiilor din toată această călătorie.
AM POVESTIT PE LARG, AICI
Două zile în rezervaţia Ras Al Jinz, martori la ritualul de cuibărit al ţestoaselor marine verzi
Ţestoasele marine verzi iubesc plajele Omanului. Zeci de mii de exemplare din această specie protejată îşi depun ouăle pe plajele sălbatice ale Sultanatului, în fiecare an. 45 de kilometri de pe coasta estică a ţării au fost transformaţi în rezervaţie naturală, zonă protejată şi monitorizată de biologi. Lunile iunie, iulie şi august reprezintă vârful perioadei în care ţestoasele vin pentru o noapte pe uscat, îşi stabilesc cuibul şi depun ouăle. Este extrasezon în Oman, cea mai fierbinte perioadă a anului. Dar dacă tot ne-am nimerit aici, nu puteam rata un astfel de moment. Mai ales că m-au fascinat dintotdeauna ţestoasele, indiferent de specie.
La 3 ore distanţă de Muscat şi 45 de minute de oraşul Sur, în cel mai estic punct al Sultanatului, se află rezervaţia Ras al Jinz, un complex cu spaţii de cazare (camere clasice sau corturi de lux), un centru de cercetare şi un mic muzeu. Este o zona aridă, izolată, cu două plaje sălbatice încadrate de dealuri.
Aici ne-am petrecut două zile, mai bine zis două nopţi, în care am avut ocazia să asistăm la întregul ritual, din momentul în care ţestoasele ies din mare şi îşi fac drum prin nisip. Am văzut cum îşi aleg locul pentru cuib, ce tehnică de săpat folosesc, am fost martori la momentul în care depun ouăle, am urmărit cum astupă cuibul şi am aflat cum îşi derutează potenţialii duşmani. Foarte intensă activitatea de noapte pe plajă în această perioadă. Zeci de ţestoase erau simultan “la treabă”, până dimineaţa, în zori. Impresionant!
Am aflat o mulţime de lucruri cât am stat aici. Am avut trăiri de tot soiul, dar, per total, mi-a plăcut şi aş repeta oricând experienţa.
Despre frumuseţea şi controversele acestui loc,
AM POVESTIT, PE LARG, AICI
Safari în Wahiba Sands, cel mai interesant deşert din Oman
A treia zi în zori am încărcat maşina şi am plecat spre o nouă aventură. Urma să petrecem câteva ore într-unul dintre cele 4 deşerturi din Oman. Am ales Wahiba Sands pentru această experienţă. Iniţial rezervasem cazare într-unul dintre campurile dintre dune, deschis şi pe perioada verii. Ne-am răzgândit când ne-am dat seama că vara, după prânz, temperaturile sunt complet neprietenoase, iar aerul condiţionat în camp pornea abia seara. Nu am renunţat însă la plimbarea pe dune din prima parte a zilei. Avem întâlnire la ora 9.00 cu Ahmed, şoferul şi ghidul nostru, într-una dintre localităţile-poartă pentru Wahiba Sands. 157 de kilometri sunt între Ras Al Jinz şi Bidiyah, şoselele sunt bune, drumul durează aproximativ 2 ore.
Deşertul îşi face simţită prezenţa încă de pe autostradă, iar în oraş, pe străzi, e şi mai mult nisip. Croşetăm mai multe străduţe până când depăşim şi ultimele case şi intrăm în marea de nisip. Încă este un drum vizibil. De-o parte şi de alta, dunele par să se apropie de noi, pe măsură ce înaintăm. Din loc în loc, sunt spaţii amenajate cu apă pentru cămile. Oprim de două ori în dreptul unor corturi de beduini, dar nu-i găsim acasă, aşa că ne continuăm drumul.
Îmi trece prin minte că mi-ar plăcea ca la prânz să mâncăm ceva local şi îl întrebăm pe Ahmed ce ne recomandă în apropiere. Ne spune că beduinii nu au vreo reţetă specială şi că peste tot în zonă se găteşte mâncarea tradiţională omaneză. Ne resemnăm şi îmi schimb punctul de interes spre geam, unde peisajul este tot mai spectaculos. Trec cam 2 minute de linişte şi Ahmed îl întreabă pe Alex dacă nu vrem să mâncăm la el acasă, cu familia lui. Ne-am blocat pe moment, am spus că nu vrem să deranjăm, dar a insistat spunând că este plăcerea lui. Am acceptat. Şi-a sunat soţia şi, bănuim, i-a trasmis că vor avea musafiri la masă. Mai avusesem contact cu ospitalitatea localnicilor, dar această întâmplare chiar ne-a impresionat. Povestesc pe larg, puţin mai târziu.
Revin la traseu. Mergem de vreo 20 de minute prin deşert, încerc să filmez pe geam, dar nu sunt mulţumită de rezultat. Îmi stă pe limbă să cer prima pauză de poze, dar nu apuc. Ahmed trage de volan şi se îndreaptă spre un munte de nisip. Urcăm în diagonală pe un traseu reglat din mers. Ne lipim de spătare şi copiilor le lucesc ochii de bucurie. În vârful dunei, Ahmed ne scrutează cu privirea pe toţi să ne vadă reacţia. Pare mulţumit. Probabil urma să ne întrebe dacă vrem o pauză, dar i-o iau înainte şi spun că e musai să ies să filmez. Suntem pe o coamă de nisip, la o înălţime considerabilă deasupra unei tabere pustii. Priveliştea bate orice explicaţie a lui Ahmed aşa că mă retrag cu gopro-ul într-o mână şi cu aparatul foto atârnat de gât. Pare că suntem singuri în marea de nisip. E cald, dar nu sufocant. După câteva minute, ne regrupăm în maşină. Primesc locul din faţă, ca să pot filma. Ne punem centurile şi începem să călărim dunele. (…)
Despre deşerturile din Oman şi despre aventura noastră în Wahiba Sands,
CITIŢI PE LARG AICI
Două zile în Nizwa, teleportaţi în decorurile din „1001 de nopţi”
Ne-am luat la revedere de la noii noştri prieteni – Ahmed şi frumoasa lui familie şi ne-am setat harta în direcţia Nizwa, fosta capitală a ţării, centrul istoric şi cultural al regiunii. Bidiyah – Nizwa, un drum de 180 de kilometri prin munţi, pe care l-am parcurs în puţin peste două ore. Şoselele la fel de bune, iar peisajele – un spectacol al contrastelor care te ţine cu ochii lipiţi de geam.
Nizwa este una dintre cele mai vechi aşezări din Oman, al doilea cel mai mare oraş al ţării şi o destinaţie turistică tot mai căutată. Este poziţionat într-o oază înconjurată de cei mai înalţi munţi din Oman.
Oraşul s-a dezvoltat si s-a extins în pas cu vremurile, însă zona veche a fost conservată, şi-a păstrat farmecul şi tradiţiile. Un muzeu viu. Locul este atât de autentic, iar atmosfera de aici nu am întâlnit-o nicăieri pe traseul nostru.
Nizwa a fost considerată mulţi ani “Perla Islamului”, fiind capitala Imamatului Oman în perioadă în care ţara era divizată între imam şi sultan. Citisem că localnicii din această zonă sunt şi mai conservatori, aşa că am fost mai atenţi să nu încălcăm regulile şi obiceiurile locului. Într-adevăr păream exotici în peisaj, dar am fost bine primiţi şi trataţi în cele două zile cât am poposit aici. Am întâlnit aceeaşi ospitalitate ca oriunde în această ţară: copiii au primit dulciuri tradiţionale, doi localnici ne-au făcut cinste cu ceva street food local delicios, iar oamenii ne opreau şi ne întrebau cum ni se pare oraşul lor.
Tare m-am felicitat că am dat confortul unui hotel nou din zona centrală pe o cazare în inima orasului vechi. Am ales Nizwa Heritage Inn, un hotel format din 5 clădiri istorice, construite din cărămizi de noroi, pietre şi lemn, restaurate şi conservate complet sau parţial, dar păstrând arhitectura lor antică autentică. Sunt case ridicate în urmă cu sute de ani, despre care am aflat că au fost reşedinţe de politicieni, oameni de afaceri sau savanţi.
Recepţia funcţionează într-o construcţie din secolul 11 (!), iar camerele noastre, într-o casă veche de 450 de ani. Departe de a avea confortul cazărilor anterioare, însă am avut parte de o experienţă pe care am repeta-o oricând.
De acomodat, ne-am acomodat foarte repede. Mai greu a fost să ajungem cu maşina în parcarea hotelului. Străzile labirintice din oraşul vechi sunt extrem de înguste. Au fost vreo două pe unde maşina noastră nu a avut nicio şansă să încapă. Şi toate traseele fix pe acolo ne direcţionau. Ne-am învârtit ceva până am sunat la hotel şi ne-au explicat cum să o luăm pe contrasens, să nimerim în parcare.
Cum am spus, hotelul este fix în inima oraşului vechi. La un minut distanţă de intrarea în souq şi de zidurile fortului. Cum am ajuns, ne-am preluat camerele, am lăsat bagajele şi am pornit să descoperim împrejurimile.
Pe vremuri, Nizwa era un centru comercial puternic. Era punctul de întâlnire al negustorilor care aduceau mărfuri din munți cu cei care veneau de pe mare. Tradiţia negoţului s-a păstrat, ba chiar face parte din cultura locală. Souq-ul din Nizwa este acum unul dintre principalele puncte de atracţie din regiune. Mi s-a părut mult mai interesant şi mai autentic decât cel din Muscat.
Sunt magazine dedicate exclusiv turiştilor cu bijuterii, ceramică şi obiecte tradiţionale omaneze, dar şi zone pentru localnici, cu condimente, alimente, covoare şi diverse bunuri pentru gospodărie. Separat, există souq-uri de carne, de peşte, de curmale – vă imaginaţi o hală cu o mulţime de sortimente de curmale… Peste tot am remarcat şi m-a impresionat curăţenia…
Bijuteriile din argint meşterite aici sunt considerate printre cele mai bune din ţară. Iar localnicii din Nizwa sunt renumiţi ca maeştri în fabricarea Khanjar-ului – pumnalul omanez, unul dintre simbolurile ţării, ce se regăseşte inclusiv pe drapelul naţional. Khanjarul este un accesoriu nelipsit din ţinuta bărbaţilor la diverse evenimente şi ceremonii oficiale.
Amatorii de chilipiruri nu prea au noroc la souq-ul din Oman. Preţurile nu sunt mici, dar e loc de ceva negociere.
În fiecare vineri, în zori, are loc piaţa de capre, una dintre cele mai vechi tradiţii comerciale din Nizwa. Bărbaţii îmbrăcaţi în dishdasha imaculate vin la souq să vândă sau să cumpere animale – capre, oi, vaci, chiar şi măgari. Pentru un străin este un spectacol în toată regula. Dar cine vrea să prindă momentul de vârf cu licitaţii, trebuie să ajungă între 6 şi 7. Noi ne-am urnit greu şi am ajuns la spartul târgului… la propriu.
Fortul din Nizwa este clădirea vedetă ce domină oraşul vechi. Construcţia este un exemplu excepţional de arhitectură antică omaneză. A fost ridicată în secolul al XVII-lea, de-a lungul a 12 ani, la ordinul primului imam al dinastiei Yaruba. Fortul a fost construit cu bună ştiinţă deasupra unui pârâu subteran, care să asigure alimentarea cu apă în timpul asediilor. A avut un rol vital în protejarea oraşului, iar acum este una dintre cele mai vizitate atracţii din Sultanat.
Nu-ţi vine să ratezi niciunul dintre holurile labirintice şi nici încăperile cetăţii, cu elemente originale atât de bine conservate. Turnul său rotund, înalt de 40 de metri, este locul perfect de unde să admiri împrejurimile, să contempli măreţia munţilor Hajar şi frumuseţea plantaţiilor de curmali – o pată de culoare în contrast cu clădirile bej-nisipii ale oraşului.
Biletul de intrare costă 5 omr (aprox 13 euro) pentru adulţi şi 3 omr pentru copiii sub 12 ani. La parter este şi o mică expoziţie multimedia din care afli lucruri interesante despre diverse tradiţii şi îndeletniciri vechi omaneze, unele pe cale de dispariţie cum e, de exemplu, tehnica prin care se obţine culoarea indigo, ce are o simbolistică puternică în cultura locală.
Fortul face parte în continuare din viaţa activă a localnicilor. Aici au loc tot felul de evenimente culturale. Am avut norocul să asistăm şi noi la unul dintre ele, în ultima seară petrecută aici – un dans tradiţional al bărbaţilor, numit Alayalah, dans inclus în patrimoniul imaterial UNESCO. Reprezentaţia a avut loc la intrarea în fort, la finalul unui spectacol ce a animat curtea interioară a cetăţii. Vreo 20 de localnici îmbrăcaţi tradiţional, cu dishdasha şi massar sau kuma pe cap, cu săbii şi pumnale omaneze (Khanjar) au dansat şi au cântat preţ de câteva zeci de minute în faţa unui public adunat ad hoc.
Şi ziua, dar şi noapte e o încântare să te plimbi prin Nizwa old town. Doar să te pierzi pe străzile pline de viaţă şi să observi cât de firesc şi plăcut se îmbină trecutul cu prezentul.
O zi din cele două petrecute aici am dedicat-o exclusiv împrejurimilor. Am reuşit să ajungem doar la 3 dintre obiectivele de pe wishlist, dintre care 2 incluse în Patrimoniul UNESCO.
Aflaj – sistemul antic de irigaţii din Oman
Omanezii sunt artizanii celui mai vechi şi mai complex sistem din lume de colectare şi de transport şi de distribuire a apei – numit Aflaj. Se spune că ar fi fost inventat prin anii 2500 I.Hr. Un sistem funcţional şi în zilele noastre. Din cele peste 4000 de segmente, 3000 sunt folosite şi astăzi în viaţa de zi cu zi a omanezilor. Un exemplu de utilizare sustenabilă a apei într-o zonă aridă cu resurse limitate.
Valoarea sistemului Aflaj a fost recunoscută la nivel mondial, iar din 2006 cinci dintre segmentele sale fac parte din Patrimoniul UNESCO. Este vorba despre Falaj Al-Khatmeen, Falaj Al-Malki, Falaj Daris, Falaj Al-Jeela şi Falaj Al-Muyassar.
Cum funcţionează aceaste structuri complexe? Este vorba despre o reţea de canale săpate în pământ şi piatră, unele la suprafaţă, altele subterane care colectează apa din mai multe surse – ape subterane, apa de izvor sau cea scursă de pe versanţi în urma ploilor. Canalele au fost în aşa fel proiectate cu o pantă suficient de mare astfel încât apa să curgă în mod natural prin ele, iar pierderile să fie cât mai mici. Canalele se ramifică în subcanale în apropierea localităţilor, a grădinilor şi a terenurilor agricole, ducând astfel apa la îndemâna locuitorilor – pentru igienă, activităţi casnice şi irigaţii.
Interesant, dar abstract mi s-a părut acest sistem atunci când am citit pentru prima dată despre el. Dar mi-a stârnit curiozitatea şi l-am pus pe lista scurtă de vizitat. Falaj Al Jeela a fost primul care ne-a ieşit în cale când am traversat Wadi Shab. Canalele colectoare străbat întregul canion şi alimentează cu apă plantaţiile de curmali, rodii şi banane, dar şi satul Tiwi din apropiere.
Zona Nizwa este alimentată de falaj Daris. Cel mai vechi, cel mai mare şi cel mai cunoscut segment din aflajul omanez. Se întinde pe aproape 8 km, iar principala sursă de apă vine din Wadi Al-Abizadh. Autorităţile locale au amenajat un parc de-a lungul unei porţiuni din canal, un fel de ştrand, unde localnicii şi turiştii se pot scălda şi pot organiza picnicuri. Nu e ceva ieşit din comun, dar merită o oprire scurtă.
Parcul Falaj Daris se află la aproximativ 7 km de Nizwa. Când am ajuns noi ,toate zonele de umbră erau adjudecate. Am făcut o plimbare scurtă de-a lungul canalelor la vedere. Înainte să ne continuăm drumul ne-am reîmprospătat rezerva de apă – nu chiar de la sursă, ci de la magazinul de vizavi. Următoarea oprire: satul fantomă de la Tanuf.
Ruinele Tanuf
La 23 de km de Nizwa, pe Drumul 21 în direcţia Bahla, se zăresc din depărtare ruinele unui sat tradiţional, faimos în prima parte a secolului trecut. Nu am nimerit întâmplător aici, văzusem nişte fotografii care m-au convins. Satul Tanuf a fost distrus în timpul războiului Jabal Akhdar din anii 1950 perioadă în care ţara era împărţită în Imamatul Oman şi Sultanatul Muscat. Locuitorii şi-au părăsit casele bombardate. În timp, construcţiile din pământ şi pietre s-au deteriorat şi mai mult. Puţine structuri sunt încă parţial în picioare şi îţi permit să-ţi imaginezi cum arătau odată.
Din păcate, locul nu este absolut deloc protejat – sunt la propriu nişte ruine în ruină care, probabil, în câţiva ani vor fi complet prăbuşite. Un sfert de oră am petrecut aici. Nu prea ai ce să faci mai mult. Merită în schimb peisajul din jur.
Chiar în spatele satului fantoma e Wadi Tanuf, o zonă care te îmbie să o explorezi, dacă timpul permite. Ca în jurul fiecărui fir de apă şi aici erau localnici la picnic şi la scăldat. Noi am aruncat doar un ochi, nu am zăbovit pentru că trebuia să ne continuăm drumul.
Povestea impunătorului fort Bahla, inclus în patrimoniul UNESCO
Încă vreo 20 de kilometri şi am ajuns la Bahla. Cetatea domină întregul peisaj de la baza celui mai înalt munte din Oman. Este o imagine copleşitoare. Noi am ajuns după prânz, reamintesc – într-o zi toridă de vară. Parcarea uriaşului fort era aproape goală, chiar am crezut că este închis. Dar era deschis şi ne-am simţit aproape ca-ntr-o vizită privată.
Fortul Bahla este cel mai mare şi printre cele mai vechi din Oman. Sunt indicii că cetatea datează dinaintea Islamului, dar perioada de glorie a început odată cu preluarea sa de către tribul Bani Nabhan, între secolele 12 şi 15, când Bahla a fost capitala unei părţi a ţării.
Fortul Bahla este format din patru zone distincte, are o structură triunghiulară şi se întinde pe 9000 de metri pătraţi. În anumite porţiuni, zidul are lăţimea de până la 2 metri. A fost primul loc din Sultanat inclus în Patrimoniul UNESCO, în 1987, atât datorită importanţei sale istorice cât şi modului impresionant în care a fost conservat. Construit în mare parte din cărămizi din pământ fixate cu un mortar rezistent la apă şi din lemn de palmier, pe o fundaţie din piatră, fortul Bahla a fost supus unor lucrări ample şi riguroase de restaurare timp de 20 de ani. S-au folosit materialele tradiţionale şi aceeaşi tehnica de construire. A durat mult, dar rezultatul este spectaculos.
Accesul în fort presupune trecerea prin mai multe porţi, fiecare prevăzută cu diferite sisteme de apărare, vizibile încă. 8 turnuri cu rol de observare şi apărare sunt distribuite de-a lungul zidurilor fortificate. Fortul a fost prevăzut cu două moschei, cu locuinţe pentru soldaţi, 7 fântâni, un cimitir şi grajduri pentru cai, cămile şi măgari. Şi o mulţime de coridoare şi încăperi cu detalii interesante şi spaţii “secrete” care le-au stimulat imaginaţia băieţilor, de nu se mai opreau din explorat.
Aşa cum am spus, puţini vizitatori, majoritatea localnici şi turişti din ţările alăturate. În acest context, am avut parte şi de un moment simpatic. Nişte turişti pakistanezi, cred, au cerut voie să facă poze cu noi – semn că pentru ei noi eram mai exotici decât turnurile cetăţii. 😀
Fortul este deschis zilnic între 9.00 şi 16.00. Biletul de intrare costă 0,5 OMR de persoană, adică aproximativ 1,3 euro. Este un loc care nu trebuie ratat.
Pe drumul de întoarcere ne-am oprit să mâncăm la un restaurant local recomandat de alţi turişti. Şi a meritat. De altfel, numai experienţe culinare locale am ales cât am stat în Nizwa. Am mâncat street food, am mâncat în souq, la terase amenajate prin parcări, la cel mai vechi restaurant din zona istorică . Şi chiar ne-a plăcut.
Repede, prea repede au trecut cele două zile aici în Nizwa. Am rămas cu mai multe restanţe, adică va trebui să revenim cândva. Din păcate, nu am ajuns pe Jabal Shams, cel mai înalt vârf din ţară, nici la Wadi Ghul, cunoscut drept Marele Canion al Omanului. Mai avea pe lista şi siturile arheologice de la Bat, Al-Khutm şi Al-Ayn, incluse şi ele în Patrimoniul Mondial, aflate cam la o oră jumătate de Nizwa. Cred că ai avea ce face vreo 3-4 zile pline prin această zonă.
Chiar şi în aceste condiţii, noi am plecat cu amintiri tare frumoase de aici. Un final încantator pentru o călătorie care ne-a depăşit aşteptările.
Oman, prin ochii (pre)adolescenţilor din dotare – top 5 locuri preferate
Legi şi reguli nescrise pe care orice turist trebuie să le respecte în Oman
Am recomandat şi voi scrie în continuare, ori de câte ori am ocazia, despre cât este de important să cunoşti şi să respecţi legile şi regulile comunităţii pe care urmează să o vizitezi. În această zonă din Orientul Mijlociu, cu atât mai mult. Omanezii sunt foarte politicoși și prietenoși, dar ţin să le fie respectate credinţa şi tradiţiile. Important e să ai grijă, ca străin, ca gesturile sau vorbele tale să nu fie considerate jignitoare. Apoi, să te informezi în privinţa legislaţiei locale şi a celor mai sensibile puncte ale societăţii. Iată care sunt principalele reguli de care trebuie să ţii cont dacă ajungi în Oman.
👉 Nu insulta şi nu comenta nimic legat de Islam. Nu lua în derâdere şi nu îţi bate joc de hainele tradiţionale sau de obiceiurile locale
👉 Nu refuza gesturile de ospitalitate din parte localnicilor – fie că te invită la masă, la o cafea sau îţi oferă curmale. Este o practică frecventă care îi face să se simtă apreciaţi
👉 Ca în orice ţară islamică, în perioada Ramadanului, legea spune că mâncarea, băutul, fumatul, muzică tare și dansul în locuri publice în timpul zilei sunt strict interzise, inclusiv pentru non-musulmani
👉 Sunt interzise discuţiile şi comentariile despre viața privată a sultanului. Localnicii le vor considera jignitoare, dar rişti să ai probleme şi cu poliţia regală
👉 Nu înjura şi nu fă gesturi obscene pe stradă, la volan, nici în social media
👉 Nu filma, nu fotografia şi nu folosi binoclul în aproapierea clădirilor militare, guvernamentale sau a aeroporturilor. E interzis să aduci în ţară şi să foloseşte drone, fără a primi o licenţă specială ce se obţine în avans şi nu se eliberează decât în condiţii speciale
👉 Ai grijă cum te îmbraci – ţinuta vestimentară este un punct sensibil în această societate conservatoare. Femeile trebuie să îşi acopere umerii şi picioarele, hainele să fie lejere, fără decolteuri, zone mulate sau transparente. Mai complicat la plajă: constumele de baie clasice sunt permise doar la piscinele hotelurilor sau pe plajele resorturilor. La plajele publice, femeile poartă burkini, acele costume de baie specific ţărilor musulmane, iar turistele am văzut că apelează la piese din echipamentul de surfing. În vizitele la moschei, bărbații trebuie să poarte pantaloni lungi, iar femeile sunt obligate să aibă capul acoperit. Nu purta haine militare sau care seamănă cu acestea, este ilegal
👉 Gesturile tandre în public sunt considerate ofensatoare
👉 Relaţiile între persoane de acelaşi sex, relaţiile sexuale în afara căsătoriei, dar şi pornografia sunt ilegale şi pedepsite prin lege
👉 Consumul de alcool, expunerea în public sub influenţa băuturilor sau condusul în stare de ebrietate sunt ilegale şi se pedepsesc. Turiştii pot să cumpere şi să bea alcool în locuri autorizate, adică în hoteluri, restaurante sau cluburi. Iar rezidenţii, de altă religie decât cea musulmană, pot solicita o licenţă de la autorităţi ca să consume băuturi alcoolice acasă
👉 Traficul, deţinerea sau consumul de droguri sunt pedepsite aspru: de la 1 an de închisoare până la pedeapsa cu moartea (pentru trafic). Legea locală nu face diferenţa înre droguri uşoare şi cele de mare risc
👉 Nu uita să-ţi plăteşti amenzile (în cele mai frecvente cazuri – cele rutiere) şi datoriile înainte de finalul vacanţei, altfel rişti să nu fii lăsat să ieşi din ţară
Iar am fost vorbă lungă, ştiu, dar mi-a plăcut mult destinaţia asta. Insuficiente 7 zile pentru cât de mult are de oferit. Sigur ne vom întoarce cel puţin pentru Salalah, zonă pe care ştiam din start că nu o vom putea acoperi.
Călătorii inspirate să aveţi!
Pe ale noastre le puteţi răsfoi AICI
Iar poveştile călătoriilor noastre în imagini, le găsiţi pe You Tube, pe canalul @DailyEscape_stories