INSULELE PHI PHI, THAILANDA | Pe îndelete, despre frumusețea și drama unei destinații renumite

Raluca Finta Jurnalist

 

5 zile am stat într-un loc pe care mulți abia îl mai recomandă pentru o excursie de o zi. Nu sunt ipocrită să mă alătur trendului. Nouă ne-a plăcut aici. Am ales Phi Phi Islands pentru snorkeling și scufundări, pentru peisajele spectaculoase și am mai avut un motiv – era musai să văd cu ochii mei cum a reînviat Golful Maya după ce accesul turiștilor a fost restricționat pe perioadă nedeterminată.  Să le luam pe rând.

 

Pileh Lagoon, Ko Phi Phi Lee

 

Am plecat spre Ko Phi Phi Don, insula principală din arhipelag, având în minte relatările de pe forumuri, cele mai multe nefiind tocmai favorabile. Eram pregătită să găsesc o insulă foarte aglomerată, murdară, zgomotoasă, unde nu ai ce căuta dacă nu faci parte din nucleul dur al petrecăreților rezistenți. Mă gândeam cu groază cum o să se integreze copiii noștri în peisaj. Dar mi-am făcut griji degeaba.

Am venit din Phuket cu feribotul. Drumul a durat 2 ore și a costat 1100 baht, aproximativ 30 de euro, pentru toți patru. Phi Phi Don are aproape 10 km pătrați și este singura insulă locuită din cele 6 ale arhipelagului. Nu există mașini, puține scutere, biciclete și foarte multe taxiuri pe apă, așa numitele „longtail boat taxi”. Acesta din urmă este cel mai popular mijloc de transport. Insula este muntoasă și e mult mai simplu să ajungi pe apă în diverse puncte ale ei, inclusiv de pe o plaja pe alta.

Feribotul a oprit în portul din golful Tonsai. Am coborât într-o harmălaie greu de imaginat.  Ne-a lua ceva timp să ne recuperăm bagajele și să ne dezmeticim. Ne-am oprit la o cafenea să încărcăm harta ca să ajungem la cazare. Rezervasem un bungalow într-o zonă mai liniștită, la 7 minute distanță de partea cea mai animată a insulei.

 

Ko Phi Phi Don

 

Așadar, ca să vă faceți o imagine. Porțiunea din imediata apropiere a portului, pe o rază de 5-6 străzi, este furnicar: tarabe, baruri, magazine, cafenele, restaurante – 80% din activitatea insulei este comprimată aici, în Tonsai Village. În jurul prânzului, când ancorează și bărcile cu excursioniștii de o zi, zona devine de netraversat. Plaja Loh Dalum – frumoasă, de altfel, – este printre cele mai aglomerate. Ea preia tot șocul turistic de peste zi. Merită câteva ore petrecute aici, doar așa, de spectacol: valuri de turiști în derivă, care își exersează abilitățile într-un maraton de selfie-uri, ca apoi să se piardă printre tarabele cu suveniruri, iar la ora anunțată să se încoloneze disciplinați spre barcă, epuizați de căldură și de distanțele parcurse.

 

Loh Dalum Beach, Ko Phi Phi Don

 

În 2-3 ore cât petreci aici, venind într-o excursie de o zi, nu ai timp să vezi altceva.  Ți se imprimă în minte imaginea haosului din acest perimetru și doar la el te raportezi.

Insula îți oferă însă și alt fel de experiențe. Unele chiar foarte frumoase. Doar să ai timp și chef să le descoperi.  Vorbind despre plaje, în afara celor două din imediata vecinătate a portului – Tonsai și Loh Dalum – care sunt poluate și aglomerate,  sunt alte câteva plaje minunate, rupte de agitația din Tonsai Village.

 

Long Beach, Ko Phi Phi Don

 

Long Beach este o plaja întinsă, spectaculoasă și mult mai liniștită. Se spune că are cel mai fin nisip de pe insulă. 5-6 resorturi sunt de-a lungul ei, cu baruri și restaurante simpatice. Are acces direct pentru iubitorii de snorkeling. Mai mult, spre capătul cel mai sudic se află așa numitul „Shark Point”, o zonă unde poți înota cu rechini de recif.  Atenție, însă, deși este relativ aproape de mal, la aproximativ 200 de metri,  frecvent sunt curenți puternici, așa că este recomandat să mergi cu o barcă să faci snorkeling acolo.  Accesul pe această plajă se face cel mai rapid pe apă, cu taxiul, 5 minute distanță de port. Pe jos ajungi în 30 de minute, dar trebuie să escaladezi mai multe zone de stânci, iar în orele de high tide este mai complicat, câteodată imposibil.

 

Viking Beach, Ko Phi Phi Don

 

Puțin mai înainte de Long Beach, am descoperit Viking Beach, o plaja mică, liniștită, cu un șarm aparte. Numele îi vine de la resortul aflat aici, un loc absolut minunat construit în junglă, despre care nu citisem, dar care m-a cucerit pe loc atunci când l-am descoperit.  Nu am fost cazați aici, deși chiar mi-ar fi plăcut. Restaurantul lor de pe plajă, însă, a fost una dintre cele mai bune experiențe culinare pe care le-am avut pe insulă: feluri de mâncare, prețuri, atmosferă. Nu o să uit prea repede nici apusul savurat aici :).

 

Loh Moo Dee Beach, Ko Phi Phi Don

 

Așa cum v-ați dat seama deja, suntem o familie de… exploratori. Alegem drumul mai complicat, dar mai spectaculos atunci când țintim o destinație :).  Așa a fost și cu Loh Moo Dee Beach. Văzuse Alex pe google maps o plajă mai îndepărtată și izolată și un drum prin junglă ce te scotea fix acolo.  Ei bine, am pornit cu harta în mână să o descoperim. Ne-am dat seamă că drumul de pe hartă are o porțiune lipsă, pe care am improvizat-o traversând pe diagonală curtea unui resort. Drumul nu a fost ușor, am mers vreo 45-50 de minute. Jumătate din timp am urcat prin pădure, dar la final ne-am bucurat de un loc frumos, sălbatic și puțin frecventat. Loh Moo Dee Beach a fost una dintre zonele distruse complet de tsunamiul din 2004.   Pe plajă sunt acum câteva șezlonguri, o terasă, o tarabă cu banane și nuci de cocos și… câteva găini. Nu ai confortul unei plaje amenajate, dar în schimb te bucuri de un loc liniștit. Este o plajă bună pentru iubitorii de snorkeling, reciful fiind foarte aproape de mal. Noi însă nu am nimerit perioada potrivită… prima oară când am ajuns era low tide și marea era foarte retrasă, iar a doua oară erau niște valuri spectaculoase.  Oricum, ambele dăți am stat până la apusul soarelui aici și ne-am încărcat bateriile. Așa cum v-am spus, se poate ajunge aici și fără niciun chin, cu barca. Pentru drumul de întoarcere, noi am preferat iar varianta mai lungă –  traseul pe malul mării. Fiind apa retrasă, poți trece de pe o plajă pe alta escaladând niște zone de stânci, te poți opri să mănânci sau să bei ceva, iar peisajul merită tot efortul.

 

Nui Beach, Ko Phi Phi Don

 

O altă plajă care mi-a plăcut a fost Nui Beach. Se află în partea opusă a insulei. Am ajuns aici cu barca, doar pentru o repriză de snorkeling. Înțeleg că este și un drum de acces pe uscat, prin pădure, dar cam dificil. Dacă am mai fi avut timp, sigur ne încumetam :).

 

Monkey Beach, Ko Phi Phi Don

 

Monkey Beach, Ko Phi Phi Don

 

Evident, atracția cea mai mare pentru copii au fost cele două plaje populate de maimuțe – Monkey Beach.  Poți ajunge la ele, fie ca parte dintr-o excursie organizată, fie pe cont propriu – cu caiacul sau cu barca. Exceptând faptul că cele două locuri sunt extrem de aglomerate, trebuie să știi că nu e bine să hrănești animalele sau să ai mâncare asupra ta când ești în preajma lor. Pot deveni agresive.  Altfel sunt adorabile.

În cele cinci zile nu am stat doar pe această insulă, ne-am plimbat prin tot arhipelagul.

Așa cum am zis de la bun început, unul dintre motivele pentru care am ales Phi Phi Islands ca destinație a fost că mi-am dorit tare mult să văd cum s-a transformat Maya Bay la aproape un an după ce a fost închis turiștilor pentru o perioadă nedeterminată.  Plaja din Golful Maya, poate cea mai renumită din Thailanda și una dintre cele mai cunoscute din lume, se transformase într-o groapă de gunoi din cauza numărului imens de turiști și bărci care opreau aici zilnic – în medie 200 de bărci și peste 5000 de turiști, pe un petic de nisip. Anul trecut pe vremea asta, o echipă de biologi marini a descoperit că reciful de corali era distrus în proporție de peste 80%.  În iunie 2018 autoritățile au decis închiderea golfului pentru trei luni, pentru igienizare și pentru a permite refacerea mediului.  Ulterior s-a decis prelungirea restricțiilor pe perioadă nedeterminată.

 

Maya Bay, Ko Phi Phi Leh (February 2019)

 

Maya Bay, Ko Phi Phi Leh (February 2019)

 

De nouă luni nu s-a mai apropiat nimeni de plaja Maya. Bărcile cu turiști nu au voie la mai puțin de 300 de metri de mal. Dar, credeți-mă, merită. Golful Maya arată acum senzațional: un turcoaz strălucitor și sănătos, iar coralii au început timid să dea semne de refacere. Știrea că un banc de rechini s-a întors în apele golfului a făcut înconjurul lumii. Era primul indiciu că ecosistemul începea să-și revină.  Cum soluții de marketing există pentru orice fanatic, acum poți plăti să dormi o noapte pe barcă, în largului Golfului Maya.

 

Pileh Lagoon, Ko Phi Phi Leh

 

În apropierea vedetei Maya, tot pe insula Phi Phi Leh, e păcat să ratezi laguna Pileh. Culoarea apei de aici, te hipnotizează. Frumusețea vine la pachet cu aglomerația… Bărcile vin și pleacă ca într-un port. Merită, însă, un concurs de sărituri sau câteva ture de înot în aceste ape smarald.

 

Viking Cave, Ko Phi Phi Leh

 

Viking Cave, Ko Phi Phi Leh

 

Viking Cave, Ko Phi Phi Leh

 

Viking Cave  este un loc spectaculos și ciudat în același timp. Numele i se trage de la picturile descoperite pe pereții peșterii, multe bărci, unele dintre ele aducând cu corăbiile scandinave. Altceva însă îl face renumit – este unul dintre locurile de unde se recoltează cuiburile de păsări folosite la prepararea unei  delicatese chinezești. Este o activitate extrem de riscantă, „vânătorii” de cuiburi comestibile se cațără pe niște bețe firave de bambus ca să poată ajunge la prețioasele ingrediente de supă. Prețioase, la propriu, un kilogram de astfel de cuiburi valorează aproximativ 2500 de dolari. Iar supa din cuiburi de rândunele (salangane) este una dintre cele mai scumpe mâncăruri din lume.  Evident, accesul în peșteră este interzis, locul fiind păzit de armată. Bărcile se opresc pentru scurt timp în dreptul ei, iar turiștii primesc pe fugă informații în timp ce butonează camerele foto sau își caută zâmbetul pentru un selfie.

 

Bamboo Island

 

Bamboo Island (Ko Mai Phai) este cea mai nordică dintre insulele arhipelagului Phi Phi. Pădurea de bambus cu care se laudă, nu am depistat-o, însă are niște plaje frumoase, cu nisip alb și apa turcoaz. Este rezervație marină și face parte din Hat Noppharat Thara – Mu Ko Phi Phi National Park. În afara unui bar minimalist, alte construcții nu există pe insulă. Regulile sunt stricte – este interzisă folosirea pungilor de plastic și a obiectelor din plastic de unică folosință. Consumul de alcool este și el interzis, la fel si fumatul pe plajă sau folosirea dronelor.

 

 

Două vorbe și despre snorkeling și scufundări. Foarte multe centre de diving sunt pe insulă, toate cu aceleași prețuri. Două scufundări costă 2500 baht (70 de euro) pentru cei care au atestat  și 3400 (95 de euro) pentru cei care nu au, dar vor să încerce divingul cu instructor personal. La asta se adaugă 400 baht (11 euro), taxa de parc național.  Mi-a plăcut foarte mult pentru că au fost primele scufundări pe cont propriu, după ce mi-am luat atestatul. Sunt zone cu recife animate și culori frumoase, însă, o  spun cu mâna pe inimă, nu se compară cu spectacolul subacvatic pe care l-am experimentat câteva zile înainte, în Surin Islands 🙂

 

 

Revenind pe insula principală Ko Phi Phi Don, aș vrea să remarc o curiozitate. Deși populația de pe insulă este predominant musulmană, doar în câteva locuri consumul de alcool este interzis. În rest, băștinașii sunt artiști în comerțul cu așa numitele „buckets” – găletușele semi-preparate ce conțin dozele necesare pentru realizarea diverselor cocktailuri.  „Bucket-urile” se consuma cât e ziua de lungă, însă, seara, este chiar un spectacol să vezi coloane întregi de turiști cu galetușele colorate atașate. Ca să nu mai spun că la toate concursurile ce animă nopțile de petreceri, premiile sunt, evident, în „buckets”.

 

Muay Thai, Reggae Bar, Ko Phi Phi Don

 

N-am apucat să testăm găletușele, nici la petreceri nu am ajuns. Copiii s-au impus și ne-au făcut program în fiecare seară. Nu mi-aș fi imaginat vreodată să ajung să asist la meciuri de box, cu atât mai puțin de box thailandez. Ei bine, am ajuns, nu o dată, de două ori. Reggae Bar, unul dintre locurile tradiționale de pe insulă, are în centru un ring de muay thai.  Pe lângă partidele între profesioniști, care nu știu cât de reale sunt, seară de seară se înfruntă și turiști. E un spectacol, ce să zic, mai ales când temerarii au câteva găletușe la bord.

 

Hippies Bar, Ko Phi Phi Don

 

O altă distracție nocturnă pe insulă  – fire show-urile.  Noi am asistat la cele de la Hippies, unul dintre barurile de pe plajă unde ne-am simțit tare bine. Au fost cam singurele 40 de minute pe zi în care nu am auzit gura copiilor 🙂

 

Hippies Bar, Ko Phi Phi Don

 

Hippies este un loc ok și în timpul zilei. Am mâncat aici bine de câteva ori, iar priveliștea de pe terasă este un atuu în sine.  În afară de Viking și Hippies, am mai mâncat bine la restaurantul Garlic 1992. N-am fi intrat aici dacă nu era plin ochi. Și nu am regretat nicio secundă. Aici am primit, alături de meniu, o foaie cu expresii uzuale în thailandeză. Copiii chiar s-au chinuit să le rețină, iar mezinul Marc mi-a cerut foaia într-o zi când nu reușea să se înțeleagă cu copilul unor localnici.

 

 

Trebuie sa vă vorbesc la final și de lucruri mai puțin plăcute, dar extrem de serioase. Ca și alte destinații renumite din lume și acest loc este victima propriei sale popularități. Din cauza numărului exagerat de mare de turiști, a construcțiilor tot mai multe și haotice și a lipsei unei strategii echilibrate de turism, insula Phi Phi Don se confruntă cu o mulțime de probleme, două dintre ele fiind critice.

Insula produce zilnic între 25 și 40 de tone de gunoi, ce este adunat în saci și, mare parte, transportat pe continent. Ce se întâmplă cu restul, nu știu. Cert este ca noi am dat, din întâmplare, peste o groapă de gunoi improvizată undeva în mijlocul pădurii.  Plajele sunt curate, însă pe străduțe, în special în zona din apropierea portului gunoaiele mai scapă din saci.

A doua problemă serioasă a insulei o reprezintă rezervele de apă dulce. Din cauza numărului tot mai mare de turiști, disproporționat față de capacitatea reală a insulei, sursele de apă proaspătă au scăzut drastic. Iar ce există este contaminat cu ape reziduale. Deși insula are o stație de epurare eficientă, apele reziduale produse depășesc deja capacitatea sistemului. Surplusul ajunge direct în mare și apoi este absorbit în apele subterane.  Situația este considerată critică. Autoritățile locale au cerut din nou sprijin guvernului la sfârșitul anului trecut pentru a găsi soluții în criza apei potabile – echilibrarea rezervelor de apă și reducerea contaminării.

Turismul haotic, scăpat de sub control, este cel mai mare șoc pe care îl suferă insula după tsunami-ul devastator din decembrie 2004 care a distrus-o aproape în totalitate. Turiști, fiți mai responsabili! Autorități, scoateți strategiile sustenabile din sertar și aplicați-le! Cât mai aveți ce salva.

 

GOOD TO KNOW:

  • Sezon uscat: noiembrie  – aprilie 
  • Sezonul musonilor: mai – octombrie  (mai, septembrie și octombrie sunt cele mai ploioase luni)
  • Evitați cazările în zona Tonsai Village, dacă nu veniți special pentru “nopți albe”
  • Nu irosiți apa, faceți dușuri scurte și utilizați prosoapele mai mult de o zi 
  • Asigurați-vă că știți traseul de evacuare în caz de cutremur sau tsunami 

More photos here

 

 

Semnează și tu pe harta experiențelor autentice!

Iubești să descoperi oameni și locuri noi? Ești călător amator, blogger sau colinzi lumea prin prisma jobului?
Hai să ne împărtășești experiențele tale de călătorie, exact așa cum le-ai trăit!

Trimite-ne poveștile și recomandările tale pe office@dailyescape.net și intră în comunitatea călătorilor dedicați și informați!

MORE NEWS