INSULELE GUADELOUPE: BIJUTERIA EXOTICĂ A FRANŢEI, DIN CARAIBE

Insulele Guadeloupe: bijuteria exotica a Franţei, din Caraibe

 

Guadeloupe. Gwada. Guadelupa. Vă spun sincer, de la bun început, că nu am fi ajuns aici dacă nu era pandemie şi nu exista isteria testărilor şi supratestărilor pentru destinaţii din afara spaţiului comunitar.  Mai citisem de câteva ori despre Guadelupa şi Martinica, dar nu le-am avut niciodată pe lista de priorităţi. Ei bine, să ştiţi că m-am înşelat. Încep cu Insulele Guadeloupe. Un spectacol desăvârşit: peisaje, oameni, vibe.  Un loc atât de pe gustul nostru că am fi vrut să putem opri timpul.

Cochetasem cu ideea ca primele zile din an (ianuarie 2022) să ne prindă  în Costa Rica. Dar cum virusul nebun s-a înfoiat din nou, am renunţat pentru al doilea an consecutiv la această destinaţie. Copiii au zis că vor la schi.  Ghinionul lor că tot eu m-am apucat să caut şi pârtii . Mi-am dat interesul, jur, deşi eu nu mai calc pe pârtie de când am căzut urât cu placa acum câţiva ani. Aşadar, am studiat oferta europeană a staţiunilor de schi, dar, nah, pe mail s-a strecurat newsletter-ul de la Air Caraibes. Am convocat un consiliu extraordinar de familie, s-a votat şi „s-a plecat”. În 5 zile eram în avion spre Paris. Cred că de 10 ani n-am mai plecat aşa din scurt.  În premieră, n-am avut niciun bagaj de cală. Nici înainte să avem copii, nu am reuşit performanţa. Ni s-a părut că e momentul să încercăm şi asta, mai ales că ne aştepta o vacanţă dinamică, urma să schimbăm insule şi am vrut să ne mişcăm lejer.  Şi nu am renunţat la nimic din ce am vrut musai să avem cu noi. Deci, se poate.

Am optat pentru varianta multi-city – am plecat Paris – Pointe a Pitre (Guadelupa) şi zborul de întoarcere a fost Fort de France (Martinica) – Paris. Am dat 360 de euro pe biletul multi-city, faţă de 340, cât ar fi fost daca ne-am fi întors tot prin Guadelupa. Am zburat prima oară cu Air Caraibes şi a fost o surpriză plăcută.

Guadelupa şi Martinica sunt teritorii de peste mări ale Franţei. Aşadar, administrativ, fac parte din Uniunea Europeană, deşi se află în Caraibe şi, geografic, ţin de America de Nord.  Asta ne-a dat un plus de siguranţă, mai ales în contextul în care trăim vremuri în care regulile se schimbă peste noapte.  Spre Paris nu am avut nevoie decat de pass-ul sanitar. Oficial, francezii cereau şi o declaraţie pe proprie răspundere, pe care am completat-o de acasă, dar nu a verificat-o nimeni. Din Paris spre Guadeloupe am avut nevoie de un test PCR sau antigen făcut cu 24h înainte de îmbarcare (copiii până în 12 ani sunt exceptaţi).  Am ales să ne programăm pentru test la centrul din aeroportul Orly, în dimineaţa zborului. Testul antigen costă 30 de euro şi rezultatul – varianta printată – vine în 15 minute. Pe mail, la noi a ajuns mult după ce am aterizat.  E recomandat să ai programare, cozile sunt mari şi rişti să pierzi avionul. La fel de bine însă, te poţi testa în Paris – sunt corturi pe stradă, la farmacii sau la diverse clinici. Eu am optat să-mi descarc aplicaţia lor naţională „TousAntiCovid”, unde aveam actualizate toate informaţiile necesare, inclusiv despre punctele de testare.

În aeroportul din Pointe a Pitre nu ne-au cerut decât testul şi pass-ul sanitar. La întoarcere nu am mai avut nevoie decât de certificatul de vaccinare. (ianuarie 2021)

 

Ilet du Gosier, Grande Terre, Guadeloupe

 

BINE DE ŞTIUT

 

👉 Insulele Guadeloupe sunt parte din Antilele Mici, aflate în Marea Caraibilor.

👉 Arhipelagul este una dintre cele 26 de regiuni ale Franţei – aşa numitele departamente de peste mări. Este considerat teritoriu al Uniunii Europene, cu statut de regiune ultraperiferică.

👉 Sunt 3 companii care zboară de la Paris spre Guadelupa şi Martinica: Air Caraibes, Corsair (de pe Paris Orly) şi Air France (de pe Charles de Gaulle).

👉 Arhipelagul a intrat în posesia Franței în 1653 şi a fost anexat 20 de ani mai târziu. A fost un teritoriu foarte disputat, pe care francezii l-au pierdut şi l-au recâştigat de mai multe ori. Au renunţat chiar la pretenţiile teritoriale asupra Canadei, în schimbul acestor insule din Caraibe. Definitiv a rămas sub suzeranitate franceză prin Tratatul de la Viena din 1815.

👉 Oraşul principal şi centrul economic al arhipelagului este Pointe a Pitre, situat pe insula Grande Terre, însă capitala este Basse Terre, pe insula cu acelaşi nume.

👉 Arhipelagul este situat la graniţa Mării Caraibilor cu Atlanticul de Nord. Partea de est a insulelor se scaldă în Atlantic, în timp ce vestul este în Marea Caraibilor.

👉 Câteva dintre insule sunt vulcanice. Cel mai înalt punct este La Soufriere, un vulcan activ, înalt de 1467m, ce se află pe insula Basse Terre.

👉 Clima este tropicală, cu 2 sezoane principale: sezonul ploios ţine din iunie până în noiembrie (august şi septembrie sunt lunile cu cel mai mare risc de uragane). Sezonul uscat este din decembrie până în aprilie. Dar sunt şi multe microclimate, în funcţie de relief.  În zonele înalte plouă destul de des, inclusiv în sezonul uscat.

👉 Apa mării nu scade niciodată sub 24 de grade. În sezonul ploios ajunge chiar la 30 de grade.

👉 Moneda oficială este euro.

👉 Aceleaşi legi şi reguli ca în Franţa metropolitană. Inclusiv regulile de circulaţie. Prefectul este reprezentantul preşedintelui Franţei în teritoriu.

👉 Limba oficială este franceza, dar localnicii – 90% de origine africană, descendenţi ai sclavilor –  folosesc, de asemenea, limba creolă (toate panourile de pe insule au traducere în dialectul local).  Engleza este limbă exotică aici. Comunicarea e dificilă dacă nu ai un minim vocabular în franceză.

👉 Arhipelagul a fost botezat de Cristofor Columb în 1493, atunci când l-a descoperit. Până atunci insula Basse Terre de azi se numea  Karukera (adica „insula cu ape frumoase”, în creolă ), iar Grande Terre era cunoscută drept  Cibuqueira (“ insula cu arbori de gumă”). Se foloseşte şi acum foarte des numele Gwada, denumirea arhipelagului în creolă. 

 

Guadeloupe

 

6 INSULE LOCUITE SI MULTE PE LÂNGĂ

 

Guadelupa este un arhipelag format din 6 insule locuite şi alte câteva nelocuite. Aşa cum am spus mai sus, sunt parte din grupul Antilelor Mici din Caraibe. Frumuseţea e că fiecare insulă este diferită şi cere să fie descoperită pe îndelete.  Noi nu am reuşit să ajungem decât pe 3 dintre ele. Ne-ar mai fi trebuit cel puţin o săptămână ca să vedem tot ce am fi vrut. Este prima mea recomandare. Nu-i alocaţi doar 2-3 zile, că nu veţi înţelege nimic.

GRANDE TERRE şi BASSE TERRE sunt cele 2 insule principale ale arhipelagului. Din depărtare par lipite şi seamănă cu aripile unui fluture. În realitate, sunt siameze: le leagă un pod peste Râul Sărat, un canal străjuit de mangrove. Şi, cel mai interesant, nu seamănă una cu cealaltă nici la peisaje, nici la vibe.

 

Grande Terre, Guadeloupe

GRANDE TERRE, cea din dreapta, cum le priveşti din faţă,  este sora mai populară, mai animată, mai tupeistă. Este mai joasă, mai uscată şi are o mulţime de plantaţii de trestie de zahar. Are zeci de plaje pentru absolut toate gusturile: mari, mici, sălbatice sau amenajate, toate cu nisip alb şi apă în culori ameţitoare. Aici te scalzi în apele Atlanticului.  

 

Basse Terre, Guadeloupe

Contrar numelui, BASSE TERRE, este sora mai mare şi mai înaltă. Dar mai sfioasă, mai puţin zgomotoasă, mai sălbatică, mai verde şi mai umedă. Pe jumătate din această insulă se întinde Parcul Naţional Guadelupa. Aici se află cele mai extinse păduri tropicale din Antilele Mici. În mijlocul parcului se înalţă vulcanul La Soufriere. Din cauza reliefului, zona aceasta a insulei este mai ploioasă.  Sunt nişte plaje tare spectaculoase aici. Dar oferă un alt fel de spectacol, comparativ cu cele din Grande Terre: nisipul acoperă o paletă generoasă de culori de la bej, caramel, până la negrul vulcanic cel mai intens, vegetaţia este uimitoare, iar apa, de la turcoaz la albastrul cel mai intens. Aici suntem deja în Marea Caraibilor.

 

La Desirade, Guadeloupe

LA DESIRADE  este cea mai estică insulă a arhipelagului, cea mai puţin dezvoltată şi cea mai sălbatică dintre cele locuite.  Este cea mai veche insulă din lanţul Antilelor Mici şi are statut de rezervaţie naturală.  M-a atras din primul moment în care am citit despre ea, deci din punctul meu de vedere merită tot efortul să ajungi aici. Pentru cei care au timp suficient, există şi câteva cazări pe insulă.

 

Guadeloupe

MARIE GALANTE este o insulă autentică şi liniştită, acoperită de plantaţii de trestie de zahar, cu peste 100 de mori şi câteva distilerii de rom cunoscute. Cu plaje sălbatice, întinse şi localnici prietenoşi. Poţi să ajungi aici pe cont propriu, cu feribotul sau poţi alege să mergi într-o excursie organizată de o zi. Din ce am aflat, ar fi indicat să petreci vreo două zile pe Marie Galante, ca să ai timp să o descoperi. Noi nu am ajuns, a fost prima pe care am fost nevoiţi să o sacrificăm din lipsă de timp. 

 

Les Saintes, Guadeloupe

LES SAINTES sunt  9 insule mici, dintre care 2 locuite: Terre de Haut şi Terre de Bas. Micul arhipelag oferă unele dintre cele mai pitoreşti privelişti din lume. Golful Les Saintes, odată punct de întâlnire al piraţilor, este acum în topul UNESCO al celor mai frumoase golfuri din lume. Apele care scaldă arhipelagul sunt un magnet pentru amatorii de snorkeling şi diving. Les Saintes se află la 15-20 de minute distanţă de insulele principale. Sunt curse regulate de feribot, fie din portul Les Trois Rivieres (Basse Terre), fie din Pointe a Pitre (Grande Terre).  Merită să te cazezi aici 2-3 nopţi.  Şi noi asta vom face când vom reveni în Guadelupa. Alocasem o zi pentru „Sfinte”, dar am sacrificat-o pentru că ne-a plăcut prea mult ce am găsit pe Basse Terre. Am poposit în Les Saintes 30 de minute în drum spre Martinica, doar cât să ne pară teribil de rău că timpul a trecut aşa de repede.

TARIFE FERIBOT (tur-retur)

ST FRANCOIS (GRANDE TERRE)– LA DESIRADE – 35 euro – adult, 20 euro – copil

ST FRANCOIS (GRANDE TERRE) – MARIE GALANTE – 39 euro adult, 29 euro copil

ST FRANCOIS (GRANDE TERRE) – LES SAINTES – 39 euro adult, 29 euro copil

POINTE A PITRE (GRANDE TERRE)  – MARIE GALANTE – 46 euro adult, 28-43 euro copil în funcţie de vârstă (55 de minute)

POINTE A PITRE (GRANDE TERRE) – LES SAINTES – 36 euro adult, 26-33 euro copil, în funcţie de vârstă (50 minute)

TROIS RIVIERES (BASSE TERRE) – LES SAINTES – 24 euro adult, 16-22 euro copil în funcţie de vârstă (20 minute)

 

 

SFATURI PENTRU ÎNCHIRIAT MAŞINA

 

E Franţa, dar transportul în comun în Guadelupa nu seamănă cu cel de la Paris. Fără maşină nu ai cum să te descurci, mai ales dacă eşti un călător activ şi vrei să ajungi în cât mai multe locuri. Şi, crede-mă, locul ăsta te trage să-l descoperi.

Basse Terre, Guadeloupe
Sainte Anne, Grande Terre, Guadeloupe

O maşină de închiriat costă între 25 şi 40 de euro pe zi, în funcţie de perioadă. Sunt foarte multe companii locale care închiriază, pe lângă clasicele internaţionale. Depozitul este între 700 şi 1000 de euro. Poţi încerca să îl negociezi  dinainte. Nouă ne-a ieşit, până la urmă, l-am scăzut până la 350 de euro, dar am avut ceva noroc. Atenţie, condiţiile de închiriere sunt aceleaşi pe oricare insulă, inclusiv depozitul. Şi de pe o insulă pe alta nu poţi merge cu maşina.

Litrul de benzina este 1,68 euro.  Drumurile sunt decente, peisajele sunt spectaculoase şi distanţele nu sunt mari.

 

GRANDE TERRE: INSULA PLAJELOR INFINITE

 

8 zile am stat în insulele Guadeloupe: 5 în Grande Terre şi 3 în Basse Terre. Peste 90% era gradul de ocupare, cu 5 zile înainte să ajungem, atunci când am început să căutăm cazare. Aşa că nu am avut pretenţii de ceva ieşit din comun.  Nu este o destinaţie cu lanţuri hoteliere cunoscute, nici plină de resorturi luxoase. Predomină casele de vacanţă, bungalourile sau apartamentele, ca opţiuni de cazare. Totul este simplu, natural şi chill.

În Grande Terre, sudul insulei este magnet pentru turişti. Oraşele Le Gosier, Sainte Anne şi St Francois sunt cele mai animate. Noi am ales St Francois., care ni s-a părut un pic mai aerisit Am închiriat un studio într-un complex chiar pe malul marii, care ne-a fost mai mult decat suficient.

 

Bois Jolan, Grande Terre, Guadeloupe
Bois Jolan, Grande Terre, Guadeloupe

Acum, cine ne cunoaşte ştie că suntem „beach addicted”. Sunt 400 de kilometri de plaje în Guadeloupe. Cei mai mulţi, aici, în Grande Terre. Predomină plajele sălbatice, aşa cum ne plac nouă. Drept pentru care am venit pregătită cu o hartă cu cele mai spectaculoase 23 (douăzeci şi trei, da) de plaje, pe care, în mintea mea, nu aveam voie să le ratăm.  Evident că am ajuns pe mai puţin de jumătate dintre ele.

 

Grande Terre, Guadeloupe
Grande Terre, Guadeloupe
Plage de Caravelle, Grande Terre, Guadeloupe
Plage de Caravelle, Grande Terre, Guadeloupe

Insula Grande Terre se scaldă în Atlantic. Cele mai multe dintre plajele din sud sunt protejate de o barieră de corali care ţine valurile la distanţă. Nisipul este alb şi apa, în multe nuanţe, de albastru,  turcoaz şi verde.  Toate plajele sunt publice în Guadeloupe. Aşa că accesul este liber inclusiv în dreptul resorturilor, pentru cei care preferă confortul sezlongurilor.  Plaja Caravelle este cea mai cunoscută dintre ele şi este considerata de mulţi cea mai frumoasă de pe insulă.   O frumuseţe clasică, aduce puţin cu plajele din Republica Dominicană şi destul de aglomerată, evident. Nouă însă ne-a rămas la suflet Bois Jolan – o plaja mai puţin „şlefuită”, dar atât de frumoasă în imperfecţiunea ei.

Cu vremea nu ai emoţii în Grande Terre. Am avut constant 28-32 de grade şi soare plin. Nu sunt diferenţe mari de relief şi nici microclimate capricioase, ca în insula vecină, Basse Terre.

 

REŢETELE CREOLE ŞI PATISERIA FRANŢUZEASCĂ

Gurmanzii au nimerit bine în Guadelupa.  Bucătăria creolă, o combinaţie de influenţe caraibiene, indiene, africane şi europene  este renumită şi tot mai apreciată la nivel mondial. Puneţi lângă produse de patiserie franţuzeşti şi delicioasele fructe locale. Aşa arată cam toate mesele aici pe insule. 

 

Mic dejun local, Guadeloupe
St Francois, Grande Terre, Guadeloupe

Peştele şi fructele de mare sunt baza meniurilor din Guadelupa, asezonate cu garnituri din orez, legume sau banane prăjite.  Accras de morue este una dintre reţetele tradiţionale, un fel de gogoşele umplute cu peşte sărat şi cu diverse condimente. Se servesc fie ca aperitiv, fie ca parte din garniturile ce însoţesc felul principal. Variaţiuni de accras se prepară în majoritatea ţărilor din Caraibe – cu peşte, creveţi, sau cu diverse legume. Iar Ti’Punch este băutura tradiţională din Antilele franceze. Este un aperitiv pe baza de rom agricol, cu sirop din trestie de zahar şi lime.

Un fel principal la restaurant/terasă costă între 13 şi 20 de euro. Un suc sau o bere, în jur de 3 euro, fresh-ul, 4 sau 5 euro.  Ca alternativă, supermarketurile sunt bine aprovizionate, iar dacă ai chef de peşte proaspăt şi ai la dispoziţie grătar, merită să dai o tură prin port, în zonele unde pescarii descarcă şi vând capturile zilei.  Să nu uit de pieţele locale, pentru cele mai gustoase fructe.

 

LE MOULE, ÎN FIEFUL ARISTOCRAŢIEI DE ODINIOARĂ

Ne-am fâţâit mult prin sudul şi centrul insulei Grande Terre. Nordul nu am apucat să-l vedem, din păcate. Am ajuns doar în oraşul Le Moule.  Odată cel mai mare  port comercial al arhipelagului şi bastion al aristocraţiei coloniale, Le Moule este astăzi un oraş liniştit. Păstrează însă câteva urme ale prosperităţii de odinioară. Sunt câteva clădiri care au trecut testul timpului şi care au reuşit să supravieţuiască, măcar parţial, după războaiele, cicloanele şi cutremurele care au lovit puternic zona.  

 

Catedrala Saint-Jean-Baptiste, Le Moule, Guadeloupe
Catedrala Saint-Jean-Baptiste, Le Moule, Guadeloupe
Le Moule, Guadeloupe
Primăria din Le Moule, Guadeloupe

Catedrala Saint-Jean-Baptiste, a cărei faţadă în stil neoclasic a fost salvată şi restaurată, este clasificată astăzi ca monument istoric. De asemenea, clădirea primăriei, o bijuterie arhitectonică a fost refăcută şi este una dintre imaginile simbol ale oraşului. Iar pe faleză te plimbi printre ruinele Wizosky, o fostă fabrică de sucuri, în prezent, loc de promenadă şi de evenimente publice.

Le Moule, Guadeloupe

 

MEMORIALUL ACTe, O LECŢIE DURĂ DESPRE ISTORIA SCLAVAGISMULUI

În Pointe a Pitre am ajuns în ultima zi, în drum spre insula Basse Terre. Ştiam sigur că trebuie să vedem Memorialul ACTe, primul muzeu din lume dedicat istoriei sclavagismului. A fost inaugurat în 2015 de Francois Hollande şi, doi ani mai târziu, Consiliul Europei îl declara muzeul anului.   Este găzduit într-o clădire spectaculoasă învelită într-o structură metalică avantgardistă. Pe vremuri aici era uzina Darboussier, cea mai mare fabrică de prelucrare a trestiei de zahar de pe insulă.  

 

Memorialul ACTe, Pointe a Pitre, Guadeloupe
Memorialul ACTe, Pointe a Pitre, Guadeloupe

Turul durează aproximativ 2 ore. Primeşti un audio ghid şi urmezi traseul în ritmul tău. Nu este permis accesul cu niciun obiect în interior, nici măcar cu telefonul. Povestea începe de la intrarea în scenă a lui Columb şi  parcurge toate etapele comerţului cu sclavi din Caraibe şi din lume,  momentele cheie ale abolirii sclaviei clasice, dar atinge şi subiectul traficului de persoane contemporan, practic forma de sclavie din zilele noastre.  Absolut impresionant realizat şi ca diversitate de moduri de prezentare şi ca acoperire a fenomenului până în zilele noastre. Şi când spun asta, am în vedere şi faptul că băieţii noştri (11 si 13 ani acum)  l-au parcurs cu interes, au pus întrebări şi nu s-au plâns nicio secundă de plictiseală.

 

Catedrala Saint-Pierre şi Saint-Paul, Pointe a Pitre, Guadeloupe

În rest , Pointe a Pitre ( „La Pwent” în creolă)  – centrul economic al arhipelagului –  nu ne-a impresionat prea tare. Mai ales ca în weekend, când l-am vizitat noi, părea un oraş fantomă. Ne-am plimbat puţin prin zona centrală, prin Piaţa Victoriei, piaţa de condimente era închisă. Am văzut Catedrala Saint-Pierre şi Saint-Paul, una dintre cladirile simbol ale oraşului. Şi cam asta a fost. Cred că, dacă ne-am fi potrivit cu perioada carnavalului, cu alţi ochi am fi văzut acest loc. 

 

Pointe a Pitre, Guadeloupe

 

BASSE TERRE, DIAMANTUL NEŞLEFUIT AL GUADELUPEI

 

Ne-a plăcut mult în Grande Terre, dar de Basse Terre ne-am îndrăgostit. Din Pointe a Pitre am trecut foarte repede canalul care desparte cele două insule şi am schimbat complet peisajul. 

 

Basse Terre, Guadeloupe
Plage de la Perle, Basse Terre, Guadeloupe
Plage de Grande Anse, Basse Terre, Guadeloupe

Basse Terre este mai verde, mai aerisită şi mai boemă. Studiasem bine insula şi am ales să stăm în nord vestul ei, în Deshaies. O minune de loc cu unele dintre cele mai frumoase plaje pe care am fost vreodată. Peisajele de aici aduc cu cele din Costa Rica. Plaja Grande Anse este copleşitoare. Lungă de peste 2 km, nu este niciodată aglomerată.

 

Plage de Grande Anse, Deshaies, Basse Terre
Plage de Grande Anse, Deshaies, Basse Terre

Nisipul fin îşi schimbă nuanţele în funcţie de lumina soarelui de la crem, auriu până la roz în amurg. Umbră naturală există pe toată lungimea ei. Iar Marea Caraibilor o răsfaţă cu tonuri infinite de albastru. Plaja nu este supravegheată, sunt curenţi şi valuri spectaculoase, aşa că nu este recomandat să te avânţi în larg. Sunt câteva terase la intrarea pe plajă. În rest, pe nisip nu există nimic amenajat.

 

Plage de la Perle, Deshaies, Basse Terre
Plage de la Perle, Deshaies, Basse Terre

O altă plajă care nouă ne-a plăcut mult este Plage de la Perle. Este vedeta zonei. Aici se filmează serialul “Death in Paradise” difuzat pe BBC One. Este una dintre cele mai urmărite producţii britanice, ajunsă deja la sezonul 11.  

Sunt mulţi turişti care vin special, fascinaţi de peisajele din film. Locul este într-adevăr sălbatic şi de o frumuseţe autentică.

 

DESHAIES, SATUL – PLATOU DE FILMARE

Pentru cele 3 nopţi pe care le-am petrecut aici am închiriat un bungalou simpatic, la 5 minute distanţă de plajă şi 7 faţă de centrul localităţii Deshaies.

 

Residence Deshroses, Deshaies, Basse Terre
Deshaies, Basse Terre

Totul este verde aici, casele se pierd pe dealuri, în desişul de palmieri şi vegetaţie tropicală. Fost sat de pescari, Deshaies este poziţionat într-un golf mic, borduit de terase şi mici restaurante de familie. Casele sunt simple, colorate, iar atmosfera este una de vacanţă veşnică. Şi mister, căci şi satul este platou de filmare, iar localnicii, actori de ocazie.

Multe restaurante şi terase de aici aparţin unor familii de pensionari francezi. Nu au angajaţi sau au 1, maximum 2 ajutoare (nu ştiu dacă e o situaţie temporară, din cauza pandemiei). Dar sunt foarte relaxaţi şi prietenoşi. Şi mai există  restaurantele cu proprietari localnici creoli. Seamănă cu paladarele din Cuba. Nu vreau să generalizez, dar noi am mâncat foarte bine la „Chez Ketty”, un astfel de restaurant de familie. Am ajuns aici căutând pe google maps un loc unde să oprim în drumul nostru. Sincer spun că n-am fi intrat dacă nu avea review-uri multe şi foarte bune. Ketty , o femeie creolă volubilă şi tare simpatică, identică personajelor din telenovelele de pe vremuri, ne-a umplu masa cu bunătăţi, iar copiii au avut la discreţie freshuri de fructe. O experienţă tare bună. Ne-am despărţit dându-ne întâlnire… a doua zi la prânz.  

 

PARC DES MAMELLES, GRĂDINA ZOO DIN INIMA PĂDURII TROPICALE

 Centrul insulei este ocupat de Parcul Naţional Guadeloupe. Sunt peste 17.000 de hectare de păduri tropicale virgine în mijlocul cărora tronează vulcanul La Soufriere. Vremea este mai capricioasă aici. Sunt reprize scurte de ploaie, inclusiv în sezonul uscat. Sunt 300 de kilometri de trasee marcate ce duc fie spre cascade spectaculoase, fie spre vârful munţilor, inclusiv pe vulcan. A plouat destul de mult în ziua în care am pornit spre Cascada Racilor („Cascade aux Ecrevisses”). N-am mai ajuns, în schimb ne-am oprit la grădina zoologică „Parc des Mamelles”.

 

Parc des Mamelles, Basse Terre, Guadeloupe

Nu sunt mare fan de zoo, dar locul ăsta apărea în toate recomandările. Am înţeles de ce. Se întinde pe mai mult de 2 hectare în mijlocul pădurii tropicale. Animalele trăiesc chiar în mediul loc natural. Locul este mai mult decât o grădină zoologică clasică, este un centru de cercetare care derulează mai multe programe  de conservare şi reproducere pentru câteva animale în pericol de dispariţie. Sunt peste 85 de specii de animale şi peste 1000 de specii de plante. Locul este atât de armonios amenajat. Mare parte din traseu este amenajat pe poduri suspendate la 20 de metri înălţime, o ocazie minunată de a descoperi spectacolul florei tropicale. Biletul de intrare costă 15,5 euro pentru adulţi şi 9 euro pentru copiii până în 12 ani. Este chiar un loc care nu trebuie ratat.

 

REZERVAŢIA COUSTEAU, PREA MULŢI „EXPLORATORI”

În mijlocul Parcului Natural Guadeloupe, pe coasta vestică a insulei Basse Terre se află Rezervaţia Cousteau. Un sanctuar marin întins pe 1000 de hectare în dreptul plajei Malendure din regiunea Bouillante.

 

Rezervatia Cousteau, Basse Terre
Rezervatia Cousteau, Basse Terre
Plaja Malendure, Basse Terre
Plaja Malendure, Basse Terre
Plaja Malendure, Basse Terre

Epicentrul rezervaţiei sunt cele două mici insule Pigeon aflate la 1 kilometru de ţărmul cu nisip vulcanic şi vegetaţie luxuriantă. Zona este un magnet pentru turiştii pasionaţi de lumea subacvatică. În jurul rezervaţiei s-a dezvoltat  o întreagă industrie: firme de scufundări, şcoli de diving, vaporaşe, închirieri caiace. Zona a devenit extrem de comercială. Snorkelingul în jurul insulelor Pigeon nu m-a impresionat deloc. Înţeleg că scufundările ar merita, însă nu am avut timp.

Mi s-a părut mult mai ofertată explorarea zonelor dintre plaje. Eu m-am „pierdut” printre stâncile din dreapta plajei La Petite Malendure, locul unde vin frecvent ţestoase marine.  Nu mi-a ieşit în cale niciuna din păcate, însă am socializat cu caracatiţe, morene şi peşti simpatici şi am admirat câţiva corali spectaculoşi.

 

Les Saintes, Guadeloupe

Cele trei zile pe insula Basse Terre au trecut cât am clipit. Şi eu care voiam să îndes şi o vizită de o zi pe insulele Les Saintes.  Pe “Sfinte” -Ilets des Saintes – le-am vazut în trecere, cât am poposit în port, în drum spre Martinica. Dar am promis că le vom rezerva 2-3 zile atunci când vom reveni în Guadelupa.

 

LA DESIRADE, UN LOC UNDE TIMPUL SE SCURGE ÎN ALT RITM

 

La Desirade este cea mai estică insulă din Guadeloupe şi cea mai puţin turistică. Liniştea şi simplitatea sunt atuurile ei. Este cea mai veche insulă din Antilele Mici. A fost loc de întâlnire pentru piraţi, în secolul 18 s-a transformat în colonie de leprosi, acum are statut de rezervaţie naturală. Este casă pentru iguanele din Antile şi singurul loc unde creşte specia de cactus Melocactus intortus, protejată prin lege. A întrunit toate condiţiile ca să o pun pe lista „must see”.

 

Plaja Fanfan, La Desirade, Guadeloupe
La Desirade, Guadeloupe

Insula se află la 10 km de Grande Terre. Feribotul pleacă la ora 8 din St Francois.  Drumul durează 45 de minute. La dus, marea este destul de agitată. Nu exagerat, dar cei cu sensibilităţi să ştie şi să nu urce la etaj.   

Noi am cumpărat doar biletele de feribot. Mai există varianta să iei un pachet complet care, pe lângă feribot, include turul insulei cu microbuz sau autocar  şi masa de prânz şi costă 73 de euro (sau pe acolo).  Noi am respins din start varianta aceasta din simplul motiv că ne place să ne facem singuri programul.  De data aceasta, recunosc, am greşit. Ne-am bazat că o să închiriem maşină sau o să folosim transportul în comun despre care citisem că există. Transportul în comun sunt de fapt 2 microbuze ale căror locuri se vând în acest pachet despre care am scris mai sus. Iar ca să închiriezi maşină, chiar şi pentru câteva ore, depozitul este 1000 de euro. Aşa că am luat insula la pas. Dacă nu era atât de cald, ar fi fost foarte plăcut. La Desirade are 11 km lungime şi 2 km lăţime. 

 

La Desirade, Guadeloupe
La Desirade, Guadeloupe
Plaja Fifi, La Desirade, Guadeloupe

Am explorat cele două plaje din apropierea portului, Fifi şi Fanfan, ambele sălbatice şi spectaculoase, cu nisip fin şi palmieri imenşi. Fifi are câteva terase simpatice unde poţi să bei un suc sau să mănânci.  Am studiat uriaşele cochilii de Strombus gigas  (lambi). Sunt specii protejate şi este interzis să le scoţi din ţară, deşi pe insulele principale se vând ca suveniruri. NU ne-am riscat, am preferat să le fotografiem şi să le lăsăm în ecosistemul din care fac parte.  Localnicii le folosesc frecvent ca ornamente în locuinţe, în curţi sau pe morminte. În trecut sclavii se ajutau de ele ca să comunice între ei de la distanţă.  Carnea lor este o delicatesă, dar există doar anumite perioade în care se pot culege legal pentru a fi consumate.

 

Beausejour, La Desirade, Guadeloupe

La Desirade are puţin peste 1500 de locuitori. Cei mai mulţi trăiesc în Beausejour, principala localitate de pe insulă. O încântare să te plimbi pe străzile liniştite, cu case simple, colorate şi cu indicatoare în formă de peşte, lucrate manual, în lemn. Toţi localnicii din Guadeloupe mi s-au părut prietenoşi, însă pe cei din La Desirade i-am simţit incredibil de calzi şi săritori.

 

La Desirade, Guadeloupe
La Desirade, Guadeloupe

I-am lăsat pe băieţi la plajă şi am plecat în plimbare până la gradina botanică să admir cea mai mare colecţie de cactuşi din Caraibe. Este una dintre atracţiile insulei. Este o afacere privată pusă pe picioare de un cetăţean german pasionat de botanică şi soţia sa, născută pe insulă. Pe terenul lor, cei doi au înfiinţat în urmă cu 10 ani  Asociaţia „Cactophiles des Antilles”. Scopul iniţial a fost de a salva, a reproduce şi a reintroduce in mediul natural specia de cactus MELOCACTUS Intortus (cunoscută drept „tête à l’anglais”), endemică pe insula La Desirade, dar în pericol de dispariţie.

 

Melocactus Intortus, Le Jardin Botanique du Desert, La Desirade
Le Jardin Botanique du Desert, La Desirade

În timp, locul a devenit o grădină botanică în toată regula, cu sute de tipuri de cactuşi şi plante suculente din toată lumea. Aici se ţin şi cursuri şi lecţii educative pentru elevi şi studenţi, dar este şi un loc de studiu pentru botanişti şi cercetătorii pasionaţi din toată lumea.

 

Le Jardin Botanique du Desert, La Desirade

Biletul de intrare pentru vizitatori este 8 euro. În interior există şi o terasă unde se pot comanda fresh-uri, dar şi mâncare şi se pot studia cărţi despre speciile de cactuşi. Locul are o panoramă incredibilă asupra insulei. Există şi posibilitatea să te cazezi aici, în cele câteva bungalouri din spatele grădinii.

 

La Desirade, Guadeloupe
Capela Notre Dame du Calvaire, La Desirade, Guadeloupe
La Desirade, Guadeloupe

Feribotul de întoarcere pleacă la ora 5. Am avut timp şi de un scurt traseu pe munte. Am ales Grand Nord Trail. Şi am ajuns până la capela Notre Dame du Calvaire, una dintre construcţiile simbol ale insulei, ridicată în anul 1905.  N-a fost tocmai simplu drumul, dar panorama a meritat tot efortul.  

 

La Desirade, Guadeloupe
Plaja Fifi, La Desirade, Guadeloupe

Am mâncat pe plaja Fifi, „cu picioarele-n nisip”. 🙂  A fost o zi tare plăcută. M-aş fi bucurat însă dacă aş fi întâlnit mai multe iguane (am zărit una singură şi  n-a stat să ne împrietenim). Cei care o să ajungă aici şi o să aibă mai mult timp îşi pot extinde excursia în această parte a arhipelagului şi cu  o oprire pe micuţele insule Petite Terre, care sunt parte tot din Rezervaţia Naturală La Desirade. Aici este o populaţie mai mare de iguane, iar snorkelingul este spectaculos. 

 

In feribot, spre Martinica

Timpul pe care l-am alocat insulelor Guadeloupe a zburat. Chiar asta a fost senzaţia. Este un loc pe care noi l-am subestimat, dar o să ne luam revanşa.  Ne-am continuat traseul spre insula Martinica, despre care voi povesti în curând. Atât doar mai spun. Dacă aveţi în plan acelaşi traseul ca şi noi, începeţi cu Martinica. Guadelupa este mult mai autentică şi mai spectaculoasă şi o să aveţi tendinţa să faceţi permanent comparaţii. 

P.S. V-am spus cât ne-a plăcut în Guadeloupe? 😀💚🌍

 

👉 Povestea celor mai frumoase plaje din Guadeloupe. Topul şi recomandările mele – AICI 

 

👉 Completăm constant experienţele noastre de călătorie din diverse colţuri ale lumii, AICI 

👉 Imagini video din călătoriile noastre încărcăm periodic pe canalul nostru de YouTube @DailyEscape_stories

 

Călătorii inspirate tuturor!  🌏💚